. . Privind lucrurile dintr-o anumită perspectivă, am putea crede că răul a cuprins lumea şi, vorba unor sectanţi, Antihristul va învinge. Din fericire, lumea este duală, iar forţele binelui veghează mereu pentru a ţine în frâu forţele răului şi a păstra astfel echilibrul.
Printre atâtea rele despre care „am vorbit” în articolele anterioare, e bine să exemplificăm şi câteva elemente pozitive din societatea noastră, care aparţin forţelor binelui. Sursele media ne pun la dispoziţie o mulţime de asemenea fapte care constituie „acţiuni umanitare sau caritabile” menite a veni în sprijinul celor defavorizaţi, cu scopul de a le atenua suferinţa ori a le asigura un trai mai bun sau siguranţa avutului şi a vieţii. Acestea sunt fapte demne de laudă şi demne de urmat şi aduc cinste celor care se dedică lor.
Alături de instituţiile oficiale ale Statului, care au astfel de atribuţii, există şi în societatea românească o mulţime de organizaţii umanitare şi caritabile aparţinând societăţii civile, care vin în sprijinul cetăţeanului şi care intervin acolo unde Statul ori nu poate, ori nu vede, ori „n-are fonduri” sau resurse umane pentru a rezolva problemele. Şi atunci intervin ONG-urile, Biserica, mass-media sau alte tipuri de asociaţii pentru rezolvarea multiplelor probleme ale oamenilor de rând, fie că este vorba despre căutarea oamenilor străzii şi adăpostirea lor pe vreme de iarnă, fie că este vorba despre ajutorarea sinistraţilor, femeilor abuzate sau bătute de soţi, ori a unor familii aflate în situaţie disperată, a copiilor săraci care nu pot frecventa cursurile şcolare, şi despre multe alte cazuri care necesită ajutor urgent. Ba mai mult, există astfel de organizaţii care vin în ajutorul animalelor abandonate sau maltratate de stăpâni nemiloşi, al maidanezilor, al păsărilor, al tuturor sălbaticiunilor. Una din ştirilile difuzate la televizor în zilele acestea informa despre existenţa unei adevărate reţele naţionale care se ocupă cu ajutorarea animalelor şi păsărilor rănite sau aflate în dificultate mai ales în sezonul rece. Membrii respectivei asociaţii caută, adăpostesc şi vindecă animalele sălbatice rănite, iar apoi le redau libertatea în sânul naturii. Ce poate fi mai frumos decât acest lucru, în contrast cu brutalitatea unor indivizi care rănesc sau chinuiesc ori bat până la moarte bietele animale care i-au slujit cu credinţă?
Vom ilustra acest spirit civic printr-un scurt articol apărut în ziarul Cotidianul naţional „Libertatea”, nr. 8516, din 25 ianuarie 2016, p.4, semnat de Ioana Tomescu, din care aflăm că la primul congres al Partidului România Unită campionul K1 Daniel Ghiţă a lansat o iniţiativă foarte interesantă şi, am spune noi, deloc de neglijat. El a creat „Patrula lui Vlad Ţepeş”, al cărei scop este „de a-i apăra pe români şi a nu-i lăsa să ajungă victimele interlopilor şi tâlharilor”, iar motivaţia o găsim chiar în cuvintele campionului: „Dacă statul nu ne apără, ne vom apăra singuri”. Iniţiatorul „Patrulei lui Vlad Ţepeş” mai afirma că va colabora cu statul român şi va interveni numai atunci când autorităţile nu o vor face: „Dacă autorităţile se vor uita în altă parte, vom avea noi grijă de aceşti români asupriţi pe care nu-i apără nimeni”. Articolul respectiv se încheie tot cu afirmaţia lui Daniel Ghiţă: „Ne vom implica şi vom ajuta acolo unde sunt crize umanitare, unde este nevoie de implicare civică, unde întrajutorarea semenilor poate face diferenţa”. Nobil gând! Noi nu vom insista asupra eventualelor aspecte juridice care ar putea împiedica această iniţiativă, ci asupra ideii în sine, căci nu de puţine ori oamenii se află în stare de primejdie şi cer ajutor, dar nu se găseşte nimeni să-i audă sau şi mai rău, poliţia nu intervine pentru că „nu-i permite legea”, cum se întâmplă adesea în cazul femeilor agresate de soţi, aşteptându-se deci până când se produce crima, ca în cazul celui care şi-a omorât soţia pentru că aceasta nu voia să divorţeze. Şi atunci o asemenea „patrulă” aflată în zonă ar putea rezolva situaţia. Desigur, propunerea ne duce cu gândul la „gărzile patriotice”, dar până la urmă toate lucrurile îşi au rostul lor şi timpul lor, căci atunci când răul se înmulţeşte el trebuie oprit, pe o cale sau alta.
Lăudabilă este şi iniţiativa unor posturi de televiziune de a descoperi cazuri de familii, mai ales cu copii, aflate în sărăcie extremă, sau de oameni a căror viaţă depinde de bani, de a organiza aşa-zisele „teletoane” (pograme de televiziune în format extins, specializate în strângerea de fonduri pentru acţiuni caritabile), prin care se adună, cu sprijinul populaţiei, sumele de bani necesare pentru ajutorarea celor aflaţi în dificultate. Bineînţeles că cei care au asemenea iniţiative nu sunt motivaţi doar de spiritul civic, ei sunt caractere nobile situate pe un nivel moral superior, care înţeleg foarte bine nevoile celor năpăstuiţi de soartă şi împrejurări.
La polul opus vom găsi oameni mărginiţi, cu suflete mărunte şi egoiste şi minte îngustă, prea mici ca să-şi poată vedea şi înţelege propriile fapte. Şi, din păcate, astfel de exemple există cu zecile de mii. Vom alege doar unul pentru a ne edifica. Sursa este tot un articol din ziarul „Libertatea” nr.8510, din 19 ianuarie 2016, p.5, semnat de Elena Matei.
Cum planeta noastră pare a deveni tot mai mică, cu cât creşte viteza de intercomunicare, în lume apar tot felul de „invenţii” sau iniţiative, care se propagă pe căi mai mult sau mai puţin „virale”, unele mai trăsnite ca altele, cum ar fi turnatul găleţii cu apă rece în cap, o zi în metrou fără pantaloni etc., dar şi câteva care, deşi importate, n-ar fi de condamnat, ca de exemplu, ultima „găselniţă”: campania umanitară inspirată de o acţiune de ajutor pentru oamenii fără adăpost din Bulgaria şi Canada, iniţiată de nişte tineri care au legat de copaci haine groase pentru cei neajutoraţi, care campanie a ajuns şi în România, numai că a ajuns pe „teren minat”, după cum rezultă din articolul menţionat. Cică şi nişte tineri inimoşi din Timişoara, îndemnaţi de aceleaşi gânduri nobile, s-au lansat în amintita campanie, fără însă a le trece prin minte existenţa unor sabotori, despre a căror faptă, autoarea articolului scrie: „campania tinerilor a fost stricată de gunoieri. Mai exact, o parte dintre gecile, căciulile sau fularele atârnate de copaci în ideea de a ajuta oamenii străzii au ajuns la angajaţii unei firme de salubritate care făceau curăţenie prin centrul oraşului. Aceştia au început să strângă hainele şi să le trieze, punând deoparte ceea ce doreau să ia acasă sau direct la coş pe cele de care nu aveau nevoie”. Se vede treaba că în Timişoara încă n-a ajuns „Patrula lui Vlad Ţepeş”…
După cum vedem, printre noi vor exista mereu oameni înclinaţi spre fapte bune, alţii înclinaţi spre fapte rele, şi la mijloc „arbitrii”, păstrătorii ordinii şi echilibrului în lumea duală în care trăim şi încercăm cu toţii să ne găsim locul şi să fim fericiţi.
Mihai Trifoi
