Ne-ar plăcea să credem că trăim într-o țară sigură și prosperă, în care toți locuitorii se simt „acasă”, însă realitatea se dovedește mult mai tristă când circa patru milioane de cetățeni români se află peste hotare muncind pentru alții și, prin hărnicia și inteligența lor, contribuind la prosperitatea altor țări, pentru că ei nu se mai simt „acasă” în România.
Foto: Silviu Ipătioaei- M.d.C
Mijloacele de comunicare în masă vin să confirme acest lucru. De pildă „Jurnalul, cotidian național”, Serie nouă, nr.100 (7412) din 12 aprilie 2018, publică un articol semnat de Alex Nedea, cu titlul sugestiv „Cum construiesc românii prosperitatea din Bulgaria”, care se referă la o afacere de succes a lui Cristian Zărnescu, un întreprinzător român stabilit în orășelul Bansko din Bulgaria, care în 15 ani a transformat „un teren plin de bolovani” într-o stațiune de renume, despre care se spune că „a ajuns să depășească numărul de locuri de cazare din toate stațiunile balneare de la noi, la un loc, incluzând renumitele Călimănești, Băile Herculane, Băile Felix, Covasna sau Borsec”. Și fără să vrei te întrebi: Cum e posibil? De ce acest lucru nu se putea face la noi?! Textul introductiv la articol ne lămurește: „Cea mai mare stațiune de schi din sud-estul Europei a fost construită cu bani românești. Numai că nu e la noi, e la bulgari. Vecinii noștri au profitat de dezastrul național din turismul nostru și i-au atras pe turiștii români de partea lor, au știut cum să îi trateze pe investitorii străini și a rezultat un fenomen: Bansko”.
Acesta este doar un exemplu, și e bine spus: „Vecinii noștri au profitat de dezastrul național din turismul nostru…”. Dacă ar fi vorba doar de turism sau de vecinii noștri, dar situația este mult mai dezastruoasă cam în toate sectoarele economiei noastre, încât de noi „au profitat” multe alte țări, unde oamenii noștri s-au dus să-și vândă forța de muncă și inteligența, căci „acasă” au fost tratați cu dispreț, așa cum reiese dintr-un alt articol, publicat în cotidianul național „Adevărul”, nr.7930, din 25 aprilie 2018, unde la pag.4 ne surprinde titlul: ”Cercetător cu doctorat în Franța și SUA, pus de români să măture zăpada”. Este vorba despre Ruxandra Gâlă, „cercetător român de prestigiu în biotehnologie și biologie moleculară” care „nu-și poate valorifica studiile în România din cauza indolenței colegilor de breaslă”, dar am zice noi că, din păcate, acesta este un mod aproape general de a ne privi și aprecia semenii cu adevărat valoroși, cum a pățit-o și cercetătoarea în cauză: „În 2010, când a revenit în țară cu un bagaj de cunoștințe pentru care străinii ar fi plătit bani grei, Ruxandra Gâlă a fost ignorată de toată lumea”. Și atunci de ce să se mai întoarcă în țară cei plecați, când aici prosperă doar „țoapele și pițipoancele”, cum caracteriza cineva pe internet „fauna” din România, la care putem adăuga foarte bine falsele dive și „fițele de bani gata” etc., în timp ce cercetătoarea în discuție mărturisește cu amărăciune: „Pe 6 ianuarie 2010 m-am dus la serviciu la Facultatea de Agronomie. A nins rău atunci. Mi-au zis că, dacă tot n-am ce face în laborator, atunci să dau zăpada jos de pe solar. Și m-am dus.” Și imaginați-vă ce însemna un cercetător în România „modernă” în 2010: „Avea salariul de 613 lei și ca să se întrețină a fost nevoită să colaboreze cu o societate privată care se ocupa cu amenajarea spațiilor verzi”. Și așa, se menționează în articol, Ruxandra Gâlă a renunțat la postul oferit de Universitatea din București. Ce am putea spune noi decât: rușine națională! Ne mândrim cu realizările excepționale ale unor compatrioți doar când acestora li se recunosc meritele peste hotare.
Și atunci de ce ne-am mira că, după cum spun statisticile, „la fiecare 9 minute un român pleacă din țară, iar la fiecare 7 minute un român moare fără să fie înlocuit”. În ritmul acesta populația României se va diminua drastic în următoarele decenii, iar situația se va complica și mai mult. Deja marile companii se plâng de lipsa forței de lucru. Plecarea din țară a celor calificați și desființarea școlilor profesionale au dus la un gol imens. Ca urmare, guvernanții și politicienii, când nu sunt prea preocupați de propriile lupte pentru putere, caută soluții disperate pentru a „repara” dezastrul, după cum se afirmă într-un articol apărut în ziarul „Libertatea”, nr.9308, 12 aprilie 2018, cu titlul: „România importă forță de muncă din Sri Lanka și Vietnam”, semnat de Dragoș Sasu, în care se spune că „Oamenii de afaceri se confruntă de câțiva ani cu o lipsă acută de muncitori în domeniul construcțiilor, serviciilor și în agricultură. Mulți români au plecat din țară pentru salarii mai bune, iar locul lor este ocupat acum de vietnamezi, chinezi sau turci”, dar treptat și din alte țări din spațiile non-UE, Sri Lanka, Nepal, Filipine etc. La aceștia se adaugă o parte dintre refugiații acceptați în UE. Conform Eurostat, în anul 2017 România a primit cereri de azil din partea a 655 de sirieni, 460 irakieni, 65 afgani. Cel puțin o parte dintre aceștia își vor căuta de lucru în sectoarele economice din țara noastră.
Și ca viitorul să fie și mai puțin roz, aflăm (sursa Mediafax, 17.04.2018) din previziunile Eurostat că „România este campioana Europei la creșterea prețurilor, cu o majorare de 4% a IAPC (Indicele Armonizat al Prețurilor de Consum”. Și, bineînțeles, de slăbiciunea noastră întotdeauna vor profita alții. Așa aflăm dintr-o altă știre (Mediafax, 16.04.2018) că „O companie arabă face din Insula Mare a Brăilei cea mai mare fermă de furaje din lume” – cultivă lucernă și vinde arabilor. Bravo, români! Păi nu s-a găsit nici un deștept în țara asta să facă acest lucru, trebuia să vină niște arabi să cultive lucernă din care în mod sigur vor scoate un profit frumos?! Dacă ar fi fost vorba de cine știe ce plantă pretențioasă, mai ziceam și noi că nu ne pricepem, dar lucerna?! Și uite-așa ne pierdem propriile bogății, și nu din neștiință, ci din nepăsare și, de ce să n-o spunem, ignoranță politică și lipsă de interes pentru soarta țării. De ce să ne străduim mai mult, când putem să ne vindem pământul pe câțiva arginți, căci după noi potopul… Care generații viitoare? Să se descurce și ele cum or ști, noi de-abia ne descurcăm cu asistații sociali, cărora nu le mai ajung banii ca să stea degeaba, cu pușcăriașii, care o duc greu și e mai bine să stea pe-acasă măcar în week-end, cu amărâții de pensionari, nu cei de lux, că de ăștia nu ne atingem nefiind amărâți, că-s peste 4 milioane și ne fac greutăți, cu protestele de stradă „fără rost”, cu opoziția, câtă e, veșnic cicălitoare și cârcotașă, cu noi înșine, căci adesea nu mai știm ce-i bine și ce-i rău, cu sondajele de opinie care devin tot mai sâcâitoare și cu multe alte belele pe capul nostru, așa că ia mai lăsați-ne în pace…
Și cam așa stau lucrurile pe la noi când pe cei școliți cu adevărat îi trimiți din laborator afară să curețe zăpada, și pe tot felul de nepricepuți îi pui în funcții de conducere în sectoare-cheie ale economiei naționale, căci aceștia nu vor ști niciodată să aprecieze corect și să fructifice valoarea celor dintâi. Sperăm doar ca o nouă criză economică mondială, de care se tot vorbește în ultimul timp, să nu ne prindă pe picior greșit, încât să cădem din rău în mai rău…
Mihai Trifoi
