Libertatea înseamnă o „stare a unei persoane care se bucură de drepturi cetățenești, politice etc. depline” (NDULR), plus alte conotații ale sensului de bază. Așadar, libertatea este „o stare” care creează oamenilor mulțumire, bucurie, satisfacție, făcându-i fericiți, numai că toate lucrurile sunt vremelnice, supuse schimbării și degradării, iar oamenii de la un timp se satură de ceea ce au și vor altceva, dar soarta e ciudată și nu toți își dau seama de valoarea lucrului pe care îl au, decât atunci când îl pierd.
Și fără să vreau mi-am adus aminte de o idee comparativă, cu riscul de a fi taxat drept „nostalgic”, ceea ce nu sunt, însă gândul nu-mi dă pace și se vrea exprimat, pentru a exemplifica perisabilitatea sau iluzia unei stări cum este libertatea. Și de aceea i-am întreba pe semenii noștri care se plângeau atât de mult, în regimul ceaușist, de „lipsa libertății”, cum se simt acum, în capitalism, la vreme de pandemie, captivi în propriile locuințe?! Acum avem, în sfârșit, libertate „deplină”, avem libertatea de a protesta, de a spune tot ce ne vine la gură, de a nu călători ori de a călători doar pentru a culege sparanghel în Germania sau fructe în Anglia, de a face curățenie în vreun hotel dintr-o țară străină, de a îngriji de bătrânii altora, când pe-ai tăi i-ai lăsat acasă să-ți crească copiii, și chiar libertatea de a zăcea pe patul unui spital aiurea sau de a muri în vreun cămin de bătrâni, unde toți s-au infectat cu COVID-19; avem libertatea de a vedea străzile orașelor pustii, de a-ți educa odraslele online, de a nu-ți putea vedea rudele, colegii, prietenii, cunoscuții, de a nu putea participa nici măcar la slujba de Înviere cu ocazia sărbătorii Paștelui, și multe alte „libertăți depline” de genul acesta. Așadar, până la urmă totul este relativ, iar atunci când ne plângem de ceva e mai bine să ne gândim înainte de două ori, căci ce avem azi s-ar putea să nu mai avem mâine nici cât azi… Și iată cum un simplu și neînsemnat virus, devenit peste noapte complicat și grandios, încât o întreagă planetă vorbește despre el, ne-a deschis brusc ochii, nu spre adevărul nostru, ci pe Adevărul pe care l-am neglijat și nu l-am privit cum se cuvine, acela că noi nu suntem chiar atât de mari, de inteligenți și de puternici în fața Naturii.
Evident, trăim într-o lume a schimbărilor neașteptate, cum ar fi, de exemplu, atacul acestui virus pandemic, și acum, când chiar ne-am pierdut libertatea cu care eram atât de obișnuiți, poate Dumnezeu vrea să facem o pauză, să se mai odihnească Pământul și să-și vindece rănile provocate de om, iar noi să mai medităm puțin în „cuștile” noastre la comportamentul și la faptele noastre viitoare, când ne vom recâștiga libertățile și starea de bine, altfel, dacă vom continua ca până acum, s-ar putea să fie și mai rău.
În mod sigur, vom scăpa și din această capcană mortală și atunci libertatea ni se va părea mai dulce, cerul mai senin, soarele mai vesel, păsările mai cântătoare, natura mai îmbietoare, și treptat vom uita și de teamă, nu ne vom mai feri de semenii noștri și mulțumirea ne va umple din nou sufletele, să ne bucurăm, dar să nu uităm, să nu uităm prin ce-am trecut, și din nou plini de speranță să făurim un viitor mai bun. Lumina Învierii să ne ocrotească pe toți!
Mihai Trifoi
