La data de 28 august 1917 , în timpul Primului Război Mondial, a avut loc lupta de la Cireșoaia, operațiune militară foarte importantă de pe frontul românesc din zona Târgu Ocna. Lupta de la Cireșoaia a fost parte a celei de-a treia bătălii de la Oituz, și a avut ca rezultat blocarea înaintării forțelor combinate germane și austro-ungare care încercau să forțeze trecerea spre Moldova prin trecătoarea Oituz.
Trebuie amintit faptul că după victoriile armatei române de la Mărăști și Mărășești, inamicul va iniția numeroase acțiuni militare reușind să ocupe înălțimile care dominau Oituzul, având astfel un excelent punct de observației asupra întregii Văi a Trotușului.
După o minuțioasă analiză , generalul Alexandru Averescu consideră că în situația existentă la acea dată, cucerirea vârfului Cireșoaia era esențială și reprezenta nu doar un câștig tactic prin îndepărtarea inamicului din zonă, ci și deschiderea accesului spre al doilea obiectiv strategic, respectiv vârful Coșna. Astfel, pentru cucerirea acestui important obiectiv, în data de 28 august 1917 au fost mobilizate patru regimente de infanterie si trei baterii de artilerie, deși forțele inamice erau mult mai puternice având organizate în această zonă numeroase centre de rezistență cu armament și tehnică militară net superioare. Greul acestei lupte l-a dus Regimentul 15 Infanterie Războieni, care în dimineața acestei zile a dus o luptă eroică pentru cucerirea vârfului Cireșoaia, acest regiment fiind puternic atacat frontal și lateral de inamic și silit să se retragă pe Valea Trotușului.
În după amiaza zilei de 28 august, unități ale Regimentului 27 Infanterie împreună cu Batalionului Vânători de Munte, au primit ordin să atace și să cucerească cu orice preț vârful Cireșoaia, respectiv cota 772, cotă considerată, de Marele Cartier General, de importanță deosebită pentru întregul aliniament românesc. Astfel, ostașii români din Regimentul 27 Infanterie au urcat pantele nord-estice ale muntelui Vrânceanu spre vârful Cireșoaia, în timp ce vânătorii de munte, având în stânga ostași din Regimentul 15 Infanterie, au înaintat și ei de pe muntele Măgura spre Cireșoaia, sprijiniți fiind de focul bateriilor de artilerie de pe celălalt mal al Trotușului.
Desfășurându-se pentru asalt, vânătorii de munte și infanteriștii cu baionetele la arme au zdrobit practic rezistența inamicului, iar la căderea serii, pozițiile inamice, inclusiv vârful Cireșoaia, se găseau sub controlul trupelor române.
Pierderile armatei române au fost însă grele, deoarece peste 1200 de luptători, ofițeri, subofițeri şi soldați, au căzut la datorie pentru cucerirea vârfurilor Cireşoaia, Măgura şi Coşna. Așa se face că această luptă de la Cireșoaia , dar si toate luptele de pe întreg frontul românesc din vara anului 1917, au avut o mare importanță pentru soarta frontului estic și pentru cursul războiului, obligând Puterile Centrale să schimbe planurile de luptă, inamicul neașteptându-se la o asemenea ripostă din partea Armatei Române.
Mai mult chiar, confruntările din vara acelui an au arătat pe plan internațional dârzenia ostașilor din Armata Română, care deși nu dispunea de o înzestrare militară asemănătoare forțelor inamice, prin eroismul lor, au uimit o lume întreagă.
Sursa: Lecția de Istorie/facebook
