Ne apropiem încet, încet stimaţi cititori de cel mai important moment religios al primei părţi a anului – Paştele – care în 2016 va fi sărbătorit pe 1 Mai. Până atunci însă consemnăm că peste două zile, adică duminică, 13 martie a.c., are loc un eveniment cunoscut şi respectat de către toţi credincioşii, constituind un pas important dinaintea perioadei de reculegere şi reţinere ce precede sosirea Sfintelor Sărbători Pascale. Ne referim la obiceiul numit în popor Lăsatul Secului, după care imediat începe Postul.
Etapă pregătitoare înainte de Postul Paştelui
Atât în calendarul biscericesc cât şi în cel popular se menţionează practica numită Lăsatul (sau Lăsata, cum se zice în unele zone rurale) Secului, constituind etapa pregătitoare înainte de lungul şi dificilului Post Mare. Mai ales în lumea satului românesc s-au păstrăt până în ziua de azi multe obiceiuri arhaice, transmise din generaţie în generaţie. De fapt, sunt două etape, prima numită Duminica Înfricoşatei Judecăţi, ce a avut loc acum o săptămână, când s-a lăsat Sec de carne, precum şi cea mai importantă, Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, atunci când se lăsă Sec de brânză.
Lăsatul Secului reprezintă o Sărbătoare care înseamnă ultima zi când se mai poate mânca „de dulce”, înainte de a începe unul din cele patru mari Posturi rânduite în Biserica Ortodoxă: Postul Naşterii Domnului, Postul Sfintelor Paşti, Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, ca şi Postul Adormirii Maicii Domului.
Datini din bătrâni
Am regăsit vechi obiceiuri legate de perioada respectivă prin peregrinările în diferite aşezări din judeţul Covasna, mai interesante fiind în Ţara Buzaielor, în familiile gospodarilor adevăraţi, în care se păstrează multe datini pitoreşti.
Ele sunt specifice apopiatului An agrar marcat de Echinocţiul de Primăvară din 20 martie 2016. Scenariul ritual de înnoire a timpului se regăseşte în mai multe perioade specifice şi obiceiuri ciudate din această perioadă ce precede Paştele, cum ar fi Săptămâna Nebunilor, Moşii cei Mari, Caii lui Sântoader, Focurile rituale de alungarea spiritelor rele etc.
Cu mulţi ani în urmă, la Barcani am asistat un ritual tradiţional de Lăsata Secului, prilej pentru membrii unei familii numeroase de a-şi adresa urări de sănătate şi noroc, după care a urmat o masă cu produse tradiţionale. Fiind o primăvară timpurie petrecerea s-a ţinut afară, pe prispa largă a casei. De la unii colaboratori folclorişti am aflat că, odinioară, în anumite locuri odată cu venirea serii aveau loc anumite datini ce purtau denumiri locale, precum Priveghiul cel Mare, Alimori, Hodăiţe, Opaiţ.
Nu lipsea cheful tradiţional, fiind ultimul prilej de distracţie înaintea perioadei de penitenţă impusă de Postul Paştelui.
Unele nurori mai diplomate obişnuiau (poate o mai fac şi acum) să prepare o delicatesă culinară spre a intra în voia soacrelor: plăcintă cu brânză dulce şi stafide. Semnificaţia era ca şi în perioada aspră a Postului Mare relaţiile lor trebuiau să rămână… „dulci”. Totodată, mulți credincioşi le ofereau copiilor nevoiaşi câte şapte sticle cu lapte, simbolizand cele şapte săptămâni ale Postului Paştelui, în ideea că pruncii vor fi mai bine hrăniţi, deşi este perioadă mai dificilă.
Focuri ritualice
În anumite sate din judeţul Covasna s-a păstrat multă vreme vechea datină de aprinderea pe înserat a unor focuri pe dealuri. Ele semnificau purificarea, alungarea forţelor răului, perpetua renaştere la viaţă, constituind reminiscenţe ale străvechiului Cult Solar al geto-dacilor.
Flăcăii adunau lemne uscate şi făceau un rug mare, după care dansau în jurul lui, chiuind şi rotind crengi aprinse, realizând spirale scânteietoare, ce se vedeau până departe.
La Valea Mare unii tineri aprindeau roţi făcute din fân, paie uscate şi le dădeau drumul să se rostogolească de pe câte un deal, imaginea fiind deosebită. De asemenea, se incinera o aşa-zisă „divinitate” agrară , întruchipată de o mogâldeaţă din paie îmbrăcată în haine vechi, împodobită cu panglici.
Tradiţii uitate, din păcate, în bună parte…
Prin părţile locului existau multe tradiţii, din păcate, uitate, în bună parte. Am aflat că în duminica dinaintea Postului Mare „fetele bătrâne”, cele care nu aveau un iubit şi nici şanse de măritiş, nu se puteau distra cu ceilalţi. Ca să aibă noroc trebuiau să ţină post negru, fără mâncare, fără un strop de apă de dimineaţa până la asfinţitul Soarelui, în speranţa că vor găsi până la urmă şi ele un soţ şi se vor aşeza la casa lor.
În prima zi după Lăsatul Secului se prepară borş, un ingredient nelipsit din preparatele consumate în Postul Paştelui, prilej pentru gospodine de a-şi etala priceperea. Babele satului făceau odinioară vrăji şi descântece, pentru ca borşul să iasă acru şi bun, fiind şi un remediu natural în tratarea unor boli.
Superstiţii
Ca la fiecare eveniment din viaţa colectivităţii agrare, existau şi superstiţii. Una se referă la „Legarea grânelor”, obicei din preajma Lăsatului Secului, pentru ca păsările Cerului şi alţi dăunători să nu distrugă recolta viitoare. O veche prejudecată spunea că în ziua respectivă ţăranii nu aveau voie să pună mâna pe cereale şi nici să le dea din acestea de mâncare la orătănii şi animale, doarece recolta următoare de grâne va fi dijmuită pe câmp.
Seara însă, superstiţioşii luau câteva boabe în gură, mergeau în curte şi stând cu ochii închişi, le scuipau spre păsările din bătătură, spunând un descântec. Ceva privitor la faptul că nici zburătoarele ori alţi dăunători să nu-i producă pagubă, nevăzând holdele!
. .
Urmează o perioada încărcată de penitenţă şi renunţări
Începând de luni se intră într-o perioada încărcată de penitenţă şi renunţări la deşarte plăceri lumeşti. Postul constituie o încercare pentru firile puternice, credincioase, care respectă tradiţia, urmând a se sfârşi odată cu Învierea Domnului.
Dar despre semnificaţia Postului Paştelui vom publica un material în ziarul nostru de luni, 14 martie a.c.
Horia C. Deliu
