Marșul Centenar mult așteptat, pornit pe 1 iulie 2018, din Alba Iulia, când reprezentanți ai autorităților locale și ai societății civile din România și Republica Moldova au aprins Flacăra Unirii în fața Catedralei Reîntregirii Neamului, a ajuns pe 8 august 2018 și în județul Covasna.
Alături de un grup de covăsneni care susțin unionismul, am luat atunci parte la unul dintre cele mai emoționate evenimente. Aprinderea flăcării tricolore în fața Catedralei de la Alba Iulia, unde în urmă cu 100 de ani, strămoșii noștri au strigat „Unire!”, a fost un moment de mare însemnătate, oricât de mult ar vrea unii să-i minimalizeze importanța, ca și pe cea a Marșului pentru Centenar, pe care eu îl consider cea mai grăitoare dovadă că se vrea unirea României cu Republica Moldova. Românii de pe cele două maluri ale Prutului, s-au adunat atunci pentru a-și exprima un ideal, acela al Reîntregirii Neamului, într-un an simbolic, așa cum a rămas și ziua de 1 Decembrie 1918 – un simbol al „afirmării hotărâtoare a poporului de a-şi decide singur soarta.”
După aproape 800 de kilometri parcurși, Flacăra Unirii a ajuns și în județul Covasna. După ce a trecut prin Vama Buzăului, s-a oprit la Barcani, unde a fost întâmpinată de un grup de localnici alături de primarul Gheorghe Marin, care a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a-i primi cu dragoste și ospitalitate pe românii veniți de la sute de kilometri pe jos. De altfel dumnealui a dat și o scurtă declarație pentru cotidianul Mesagerul de Covasna care sintetizează frumusețea acelei zile.
„Participanții la marș au fost primiți excelent. Sunt oameni extraordinari, oameni în vârstă, care nu au precupețit nici un efort să meargă pe jos, deși îi dureau picioarele. Aici noi i-am servit cu o masă, apoi, tot pe jos, și-au continuat drumul către Zagon. Erau 25 de oameni din Argeș, din Alba, din Republica Moldova, din toată țara. Le-a plăcut foarte mult la noi și au spus că mai revin, mai ales cei din Argeș și din Republica Moldova. Era și un preot misionar printre ei, în vârstă, dar care călca cel mai fain dintre ei. Pe tineri îi dureau picioarele, iar pe el nu. S-au simțit excepțional, i-am primit la locul de agrement și au plecat cu o impresie plăcută și cu promisiunea că vor reveni.”- Gheorghe Marin, primarul comunei Barcani.
Drumul către Zagon a fost la fel de anevoios, căci căldura era cea care-i punea cel mai mult în dificultate pe acești temerari, care de bună voie au ales să participe la diferite etape ale Marșului, așa cum a fost împărțit, tocmai pentru a ușura mersul pe jos al participanților. Un marș deloc ușor, așa cum s-ar crede din fața ecranului. Aceștia au avut mai multe transmisiuni live pe Facebook, din mai multe localități pe unde au trecut. Unele le-am văzut, de aceea pot spune că, oricât de greu le-a fost, au avut mereu acea înflăcărare în suflet, pe care numai suflete nobile și dedicate pentru o cauză, o pot avea. N-am văzut vaiete sau lamentări. Doar din când în când câte un interlocutor spunând că „setea a fost cea mai cumplită” sau că „arșița asfaltului a făcut să-și simtă tălpile în flăcări” a fost cea mai grea, dar cu toate astea nimeni nu a rupt rândurile pe traseul pe care fiecare și l-a ales. Aprecierile localnicilor mirați de hotărârea și determinarea lor, indiferent de etnie, le-au dat un strop din puterea de care aveau nevoie pentru a continua. Unii le-au dat apă, două fetițe le-au ieșit în cale cu două coșuri pline cu mere, așa cum mi-a povestit o participantă din Vălenii de Munte. Imaginea aceasta m-a înduioșat până la lacrimi. Dincolo de simbolul biblic al mărului, semnificația lui în acest context, mi s-a părut alta. Nu știu de ce m-am dus cu gândul la colindătorii care aduceau vestea Nașterii Domnului de Crăciun, și ei erau întâmpinați în vremurile copilăriei mele cu mere, nuci și covrigi. În mitologia română, mărul este considerat pomul vieţii şi exprimă, în credinţa ţăranilor, dorinţa de rod bogat, de belşug şi perenitate. Vestea adusă de unioniști a fost primită cu bucurie și răsplătită cu mere, întocmai cum se făcea pe vremuri cu colindătorii, arătându-și astfel dragostea și susținerea față de un ideal care era nu doar al celor ce-l strigau, ci și a celor care ascultau îndemnurile de unitate din cântecele patriotice.
La Zagon au fost întâmpinați de oficialități, săteni, printre care și membri ai ansamblului „Florile Zagonului”. Este de apreciat și de menționat implicarea prefecturii în primirea participanților de la Marșul Centenar pe teritoriul județului Covasna, dispusă de prefectul județului, Sebastian Cucu, despre care am aflat de la primarul Kis Josif care a declarat: „Noi, ca autoritate locală, am dat curs solicitării venite din partea Prefecturii Covasna de a ne implica în primirea participanților la Marșul Centenarului, comuna Zagon făcând parte din traseul de pe teritoriul județului Covasna. Împreună cu preoții și consilierii români, am hotărât cum să facem pentru a-i primi cât mai bine pe oaspeții noștri. Am montat corturi în care au dormit, precum și zece dușuri cu apă caldă pentru a le crea condițiile necesare. I-am ospătat așa cum se cuvine la cină și la mic dejun, și ne-am bucurat că ne-am putut aduce aportul la acest eveniment important.”
După ce au parcurs pe jos mai mult de jumătate din cei 1.300 de km pe traseul Alba Iulia – Chişinău, participanţii la Marşul Centenarului, au poposit și în stațiunea Covasna, unde au fost întâmpinați atât de localnici cât și de reprezentanți ai primăriei, cu multă dragoste și bucurie, și cu un steag mare, pe care erau trecute toate regiunile istorice ale României Mari. Mesajul era clar, și chiar dacă nu a dat frâu lacrimilor, unul dintre liderii grupului, a spus cu multă emoție în glas: „Este una dintre cele mai frumoase întâmpinări, deși e greu să le deosebim, dar o facem prin originalitate, iar această hartă cu care ne-ați așteptat este ceva unic.”
La fel de frumoasă și emoționantă a fost întâlnirea și pentru covăsneni, de care participanții la marș s-au apropiat cântându-le: „Frate al meu de peste Prut/ am venit să te salut.”. De precizat că orașul Covasna este înfrățit cu orașul Călărași din Republica Moldova, din martie 2016, orașe care au în protocol mai multe activități, despre care reprezentanta primăriei, doamna Vasilica Enea, a scris într-o postare pe pagina sa de Facebook: „A fost o onoare pentru mine să port Flacăra Tricoloră a Unirii, pentru orașul Covasna care a fost inclus în acest marș, pe jos, organizat de către Alianța pentru Centenar. Îi salutăm cu drag pe frații noștri din Orașul Călărași, Republica Moldova. Mulțumim tinerilor din orașul Covasna care au purtat drapelul oferit de către Primăria Covasna precum și funcționarilor din Primărie care s-au alăturat Marșului Unirii, conducerii Primăriei care a asigurat cele necesare pentru protocolul de primire, cazare și mic dejun. Uniți în cuget și-n simțiri vom sărbători, împreună cu frații noștri din Călărași Ziua Națională a României, în cadrul unui proiect întocmit de subsemnata, proiect finanțat de către Ministerul Culturii și Identității Naționale și din bugetul local. Mihai Eminescu spunea că visul lui de fier a fost unirea Românimii și îndemna să ne întoarcem la dacism. Spre aceste idealuri ne îndreptăm și noi acțiunile.”
Drapelul Primăriei Covasna, a fost purtat de câțiva copii de 10-12 ani din localitatea Chiuruș, acolo unde s-aualăturat Marșului câțiva reprezentanți ai orașului Covasna, și unionistul Cosmin Iosub din Sfântu Gheorghe, care a transmis mai multe invitații de susținere și participare la Marș, dar și un părinte cu trei copii cu vârste cuprinse între 7-14 ani sosit din București. După spusele lui Nicolae Capcelea, unul dintre coordonatorii Marșului, în grup erau participanţi din Iaşi, Botoşani, Bucureşti, Cluj, Timişoara, Chişinău, Ungheni.
Prezentă cu mult entuziasm și susținere, implicându-se în tot ce a însemnat o bună primire în județul Covasna, prof. Florentina Teacă, a declarat: „Citisem, în urmă cu ceva timp, pe undeva, că toată lumea știe că anumite lucruri sunt irealizabile, până când vine cineva care nu știe acest lucru și le realizează. Unioniștii pe care îi cunosc eu sunt astfel de oameni. Ei vor să pună Reîntregirea pe agenda publică din România și Republica Moldova. Din data de 1 iulie, de când au aprins Flacăra Unirii la Alba Iulia, merg pe jos spre Chișinău, trecând prin locurile importante pentru Primul Război Mondial și Marea Unire, atrăgând atenția asupra faptului că țara noastră nu-i întreagă. Prin furtuni sau arșiță, cu sacrificii, unioniștii poartă Flacăra Unirii în marșul care, zilele trecute, ne-a traversat județul. Cum să stai deoparte? Cum să nu te implici? Cum? Mă bucur că Flacăra Unirii a poposit și în orașul Covasna și sunt recunoscătoare pentru că tinerii unioniști au fost întâmpinați de covăsneni (autorități publice locale, societate civilă, preoți, oameni simpli, indiferent de culoare politică, etnie, religie, vârstă) cu căldură. Marșul Centenarului traversează locuri semnificative pentru Marea Unire și Primul Război Mondial, dar, mai ales, ne reamintește că unirea României cu Republica Moldova este firească şi incontestabil legitimă. 2018, anul Centenarului Marii Uniri, reprezintă momentul decisiv. Acum chiar e momentul. Așadar, să le fim alături unioniștilor în misiunea lor! Unirea face puterea.”- Florentina Teacă.
Pentru că orașul Târgu Secuiesc a fost scos de pe circuitul Marșului, preferându-se varianta Zăbala-Ghelința-Ojdula, i-am așteptat în fața Catedralei din Voinești. Biserica este amplasată în Piaţa Eroilor, alături de Monumentul Ostaşului Român şi bustul Episcopului Justinian Teculescu – primul episcop al Armatei Române. Simboluri care vegheau parcă și asupra comunității din Voinești, dar și asupra participanților la marș. Am imortalizat momentul în câteva fotografii, așa cum m-am priceput, deși e foarte greu să surprinzi entuziasmul, voința, dârzenia, și mai ales flacăra patriotismului care ardea intens în sufletul fiecăruia, altfel este greu de explicat de unde atâta determinare, după sute de kilometri parcurși. Pe parcursul traseului până l
a Zăbala, am văzut oameni vârstnici, tineri, copii, unii dintre participanți cu picioarele umflate, descălțați din cauza bătăturilor, cu fașe elastice de compresie legați la câte un picior, dar hotărâți să meargă până acolo unde și-au propus.
E drept că starea de înflăcărare, nu te lăsa să simți oboseala, să poți înfrunta căldura, iar semnele de simpatie din curțile oamenilor, români sau de etnie maghiară, claxoanele din mașini, îți ridicau doza de entuziasm. Fiecare dintre cei prezenți își motivau prezența, ca o obligație morală, ca o datorie la un act istoric la care nu aveau cum să nu participe. Unii trăiau cu regretul că locul de muncă nu le-a permis să se deplaseze decât pe perioada weekend-ului. Așa din vorbă în vorbă, din cântec patriotic în alt cântec patriotic, care sunau ca niște jurăminte, am ajuns și în Zăbala unde un grup de săteni îmbrăcați în costume populare, alături de părintele Anthonio și Alexandra Pintrijel, ne-au întâmpinat cu steaguri, urări de bun venit, un colac mare frumos împletit și nelipsita sare, simbol al ospitalității și al prieteniei. Fiecare s-a înfruptat din trupul grâului trecut prin atâtea procedee pentru a ne bucura simțurile, amintindu-ne într-un fel de învățătura părintelui Arsenie Boca :„Dumnezeu ştie ce face cu fiecare dintre noi. EL este Olarul, iar noi suntem argila Lui. El ne va modela, ne va face şi ne va expune la presiunile necesare, pentru a fi lucrări perfecte care să împlinească buna, plăcuta şi sfânta Sa voie.”
Sunt unul dintre oamenii care s-au lăsat duși de această voie a Sa, deși uneori mi-aș fi dorit să nu fiu sub bătaia acuzelor, dar… în viață nu facem doar ce ne dorim, ci și ceea ce suntem îndemnați să facem de o forță interioară.
Chipul protopopului Ioan Bercu, care ne aștepta în poarta Bisericii cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, era la fel de senin ca cerul care parcă-și etala cele mai frumoase nuanțe de albastru, tocmai pentru a nu uita această zi istorică. Un drum ca acesta nu putea să nu primească din loc în loc, binecuvântare duhovnicească. După rugăciunea rostită de cei doi preoți și înrădăcinată în sufletul fiecăruia, după o scurtă cuvântare despre istoricul greu încercat al bisericii, părintele protopop le-a binecuvântat drumul, urându-le să meargă cu izbândă și cu Dumnezeu.
Și aici, primăria s-a implicat, acordându-le un spațiu, unde cei osteniți de pe drum, aveau să servească din bunătățile pregătite cu multă dragoste de sătenii bucuroși să aibă frații de peste Prut în mijlocul lor. Alături le-au fost și românii veniți pentru relaxare cu corturile, în Poiana Sîntiliei din Zăbala, căreia i s-a dus vestea în țară. Și care, pe parcursul întregii veri, după cum am constatat în ieșirile mele, este ocupată în proporție de 50% de români veniți din cele mai îndepărtate colțuri: Constanța, Galați, Buzău, Botoșani etc. Căci, poienița din Zăbala este un mic colț de rai, care-ți oferă tihnă, întâlnirea nevăzută cu Dumnezeu prin frumusețile dăruite cu atâta dărnicie: râul, ramul, codrul verde, pământul încărcat cu sfințenia doinelor șoptite ori cântate de ciobănași când trec spre munte în mersul mărunt al oilor.
Despre ce au simțit cei care încă de cu zori s-au pregătit să-și întâmpine oaspeții, ne-a povestit o susținătoare a tradițiilor și obiceiurilor românești din zonă. Cea care dintr-o căsuță mică cu ferestre îndreptate către lumina divină, a pornit la finele anului 2016, șezătoarea „Femeile din Ţinutul Căciularilor cos ie”, Alexandra Pintrijel Hagiu.
„Marșul Centenarului 08 august 2018. Românii din Zăbala au așteptat cu nerăbdare marșul Centenarului, aceeași nerăbdare cu care îți aștepți familia plec
ată departe de tine și căreia îi duci dorul zi de zi, clipă de clipă! Așa că, o mână zdravănă de români din Zăbala au scos ce au avut mai bun, mai proaspăt și mai sănătos din cămările și grădinile lor ca să gătească mâncare cu dragoste pentru frații lor veniți de departe. Împreună, femei, bărbați și copii am tocat, am amestecat în cea mai bună mâncare! Când masa a fost gata pregătită, ne-am primenit în portul nostru cel sfânt și ne-am dus să-i așteptăm în mijlocul satului pe jos și călare. Nu pot să spun câte lacrimi au curs atunci când ne-am întâlnit și împreună am rupt și am mâncat din aceeași pâine. Împreună am pornit spre biserică, unde părintele protopop Ioan Bercu ne aștepta în poartă, așa cum un tată își așteaptă copiii acasă! Am intrat în biserică unde împreună cu părintele protopop Ioan Bercu și părintele Anthonio Pintrijel ne-am rugat pentru acest neam și țară, pentru România Mare și frumoasă! Am plecat din Sfântul locaș cu gândul că Dumnezeu ne va asculta rugăciunea și că ne va da înțelepciunea, dragostea și tăria să împlinim ceea ce a fost odată acest pământ Binecuvântat, sau poate să păstrăm ceea ce avem deja neîntinat și demn! Am pornit mai apoi spre cabana din pădure pe care domnul primar ne-a oferit-o cu drag. Acolo am mâncat toți la aceeași masă, am povestit, am plâns, am râs, totul așa cum fac frații care nu s-au mai văzut demult. La plecare ne-am îmbrățișat și ne-am ținut mâinile strâns, în horă și în sârbă, iar când pământul l-am săltat în picioare am știut încă odată că românii din Zăbala și ce-i din Basarabia au același suflet și că știm că între frați nu trebuie să existe hotare!”
Astfel de manifestări sunt greu de descris în cuvinte. E un amestec de râs și plâns, de fericire și tristețe pentru un crez îndepărtat, dar comun: UNIREA! Pentru acest ideal, participanții de toate vârstele, și-au propus să străbată sute de kilometri, pornind pe 1 iulie din Alba Iulia și să-l încheie Marșul Centenarului pe 1 septembrie la Chișinău. Un Marș care simbolic, reface traseul ce amintește de localitățile cu cele mai însemnate momente istorice din Primul Război Mondial și evenimentele importante pentru Marea Unire. Prin participarea la marș, românii din județul Covasna și-au arătat susținerea pentru unire, pentru că „Unde există unitate, există întotdeauna victorie”. – Publilius Syrus.
Închei cu îndemnul de unitate al președintelui Acțiunii 2012, George Simion :
„Veniți cu noi în marș, veniți când trecem Prutul și mai ales, pe 1 septembrie la Chișinău. Noi suntem oameni ai faptelor. Ne-am propus să strângem un milion de semnături pentru a face Unirea și le vom strânge. E nevoie de fiecare dintre voi pentru asta. La sfârșitul anului avem alegeri parlamentare peste Prut. Trebuie să facem dreptate în Republica Moldova. Dar să nu se înșele nimeni, singura formă de a face dreptate este Unirea cu România. Nu trebuie să așteptăm aceste alegeri și să continuăm să ne închinăm la granița de la Prut. E timpul să o dăm jos și începem cu acest marș, kilometru cu kilometru”.
Așa să ne ajute Dumnezeu!
Mihaela Aionesei – Târgu Secuiesc
