Radiolocaţia este o armă relativ nouă în Armata Română. În baza Legii nr. 938 din martie 1939 a luat fiinţă Serviciul General de Pândă şi Alarmă din Armata României. Iniţial a avut în înzestrare 6 staţii de radiolocaţie de producţie germană (3 FREYA şi 3 WURTZBURG). Structura noului serviciu a fost organizată pe 28 zone de apărare antiaeriană, funcţionând aşa până la 9 mai 1945.
La data de 10 Aprilie 1949 a luat fiinţă în cadrul Comandamentului Apărării Antiaeriene, Secţia de Pândă Aeriană (ulterior O.I.L.A.). Aceasta va avea în subordine prima companie de radiolocaţie de la Bucureşti – Băneasa dotată cu staţii de tipurile S.C.R. – 527 D (americană), A.N./T.P.S. – 53 (engleză), WURTZBURG (germană) şi apoi un număr variabil de companii şi batalioane înfiinţate şi înzestrate cu staţii de radiolocaţie de producţie sovietică de tipul P-20, P-3A, P-8 si P-10.
Ziua care marcheză apariţia radiolocaţiei ca sistem unic de supraveghere a spaţiului aerian, este 25 Iulie 1955, când prin ordinul C.L. – 0074 au luat fiinţă în cadrul C.A.A.T., Trupele Radiotehnice ca armă de sine stătătoare în Armata României.
Iniţial în structură au fost 3 regimente şi 2 batalioane cu 12 noduri (similar batalion) şi 14 posturi radiotehnice (similar companie). Ulterior structura radiolocaţiei a evoluat în concordanţă cu cerinţele Sistemului Naţional de Apărare.
Radiolocaţia a fost dotată până în anul 1978 cu tehnică de luptă sovietică de tipul: P-12, P-30, P-15, P-35, P.R.V.-11, P-37 şi aparatură de automatizare de tipul: VP-01, VP-02, VP-04, VP-11. După această dată, până în anul 1989, datorită necesităţii îmbunătăţirii parametrilor zonei de cercetare a spaţiului aerian numărul subunităţilor a ajuns la 56 şi al mijloacelor de cercetare (radiolocatoare de diferitte tipuri) la 234. Au intrat în înzestrare noi tipuri de radilocatoare: P-18, PRV-13, P-14, PRV-17, START-1M, ST-68.
Arma Radiolocaţie a avut propriile instituţii de învăţământ, şcoală de ofiţeri, şcoală de maiştri militari şi subofiţeri şi şcoală de aplicaţie.
În anul 1960, Şcoala Militară de Ofiţeri Activi de Radiolocaţie, înfiinţată în 1952 la Sibiu, a fost mutată din Bucureşti la Braşov, unde funcţionează astăzi Academia Forţelor Aeriene. În acelaşi an a luat fiinţă la Braşov, Şcoala de Maiştri Militari şi Subofiţeri de Artilerie Antiaeriană şi Radiolocaţie. În prezent aceasta funcţionează în garnizoana Boboc.
În anul 1965 Radiolocaţia trece la o nouă formă de organizare. În anul 1965 ia fiinţă Brigada 46 Radiotehnică în garnizoana Ploieşti, iar în anul 1966 Brigada 41 Radiotehnică în garnizoana Timişoara. Ambele au fost desfiinţate în anul 1998.
Începând cu această dată a fost implementată o nouă structură care a cuprins eşalonul Centru de Radiolocaţie (similar regiment, organizat pe batalioane şi companii) fapt ce a condus la creşterea operativităţii şi eficienţei actului de decizie, la optimizarea fluxului informaţional despre situaţia aeriană şi la crearea condiţiilor pentru realizarea sistemului integrat – militar şi civil – de gestionare a spaţiului aerian. În prezent structurile de radiolocaţie sunt integrate flotilelor aeriene.
În cadrul procesului de reformă a armatei, Radiolocaţia continuă perfecţionarea cadrului organizatoric şi funcţional, ca urmare a noii arhitecturi de securitate şi a înzestrării cu tehnică performantă.
Introducerea în dotarea subunităţilor de radiolocaţie a sistemelor radar moderne 3D cu rază lungă de acţiune (FPS-117), a celor cu rază mică de acţiune (Gap Filler) şi operaţionalizarea A.S.O.C. (Centrul de Operaţii pentru Suveranitate Aeriană) au creat bazele modernizării şi trecerii de la radiolocaţia analogică la cea digitală cu o foarte bună protecţie la toate categoriile de bruiaj, precum şi la posibilitatea compatibilităţii lucrului cu sistemele aviaţiei militare şi civile.
Aderarea României la NATO, procesul de înzestrare cu mijloace radar moderne şi informatizarea conducerii activităţilor specifice au determinat adoptarea unor noi structuri coerente şi ierarhizate astfel încât să fie valorificate performanţele tehnicii în cadrul sistemului de supraveghere a spaţiului aerian integrat în NATINEADS (NATO Integrated Extended Air Defense System).
Pioasă recunoştinţă radiolocatoriştilor aflaţi acum dincolo de Styx.
La Mulţi Ani Radiolocatorişti, oriunde vă aflaţi!
Prim-vicepreședinte A.N.C.M.R.R. – Filiala Covasna ”Gl. Grigore Bălan”
Mr. (r)
Robert – Tiberiu RUSZNAK
