La sfârșitul săptămânii trecute am avut bucuria de a participa, pentru a doua oară, alături de alți iubitori de frumos din județele Harghita și Covasna, la evenimentul organizat de Cenaclului Buna Vestire, a cărui președinte este poetul Ionel Simota, cu ocazia Zilei Culturii Române.
Evenimentul a cuprins și lansarea volumului „Mina de gânduri” a scriitorului ieșean Paul Arva, care, prin recitalul susținut alături de actrița Teatrului „Andrei Mureșanu” din Sfântu Gheorghe, Camelia Paraschiv Katai, ne-a oferit tuturor celor prezenți un dar de suflet minunat.
Vorbind, succint, despre acest volum, poetul Ionel Simota a spus, printre altele: „ Cartea aceasta, pe care, dacă dă bunul Dumnezeu să o citiți, are să vă înfrumusețeze cu foarte mult viața. Paul Arva scrie într-un mod inedit- eu am citit câteva lucruri și nu am întâlnit un autor de carte ca și Paul- pentru că scrie un fel de poezie-poem în proză, scrie ca și cum ar veni dintr-o altă lume, ca și cum ar veni dintr-o altă emisferă. O să vă placă cu siguranță această carte, pentru că Paul face niște demersuri extraordinare de sinceritate, în poveștile lui, face niște poeme în care își mărturisește pe deplin sufletul, respirația, existența. (…) Trebuie să vă mai mărturisesc despre Paul Arva că este un minunat solist din generația tânără, viguroasă, și și-a pus în mod foarte serios amprenta în ceea ce privește acest gen de muzică. Ne-am dorit să-l avem în mijlocul nostru, să ne bucurăm de ceea ce scrie dar și de aceea ce ne va cânta”.
Manechinul…. lui Paul Arva
„Vă vine să credeți că m-am îndrăgostit de un manechin, într-o zi? Și nu doar că m-am îndrăgostit, ci am furat un manechin dintr-un magazin… Nu e un EL, ci o EA. N-aș fi furat-o dacă nu-mi zâmbea. Am adus-o acasă, am așezat-o pe pat și am întrebat-o: Pe tine te cheamă cumva … sau pot să-ți dau ce nume vreau eu? Ea m-a privit drăgăstoasă și n-a zis nimic. Am luat-o în brațe și am pupat-o pe frunte, apoi i-am pus o mână pe piept… I-am căutat inima. Vă spun drept: nu avea pic de inimă! Am și-ntrebat-o: Ție ți-e bine așa? Nu simți că-ți lipsește ceva? Uite cum facem: mă dezbrac și eu, iar tu o să stai lipită de mine; în felul acesta inima mea va bate și-n pieptul tău. Da, în sfârșit mi-am găsit pe cineva! Nu știu ce credeți , dar mie mie bine cu ea… ”
Iar manechinul care-a primit un nume și-n pieptul căreia a început să bată inima lui Paul Arva, nimeni alta decât minunata actriță a Teatrului „Andrei Mureșanu” din Sfântu Gheorghe, Camelia Paraschiv Katai, „ne-a surprins plăcut și de această dată prin atitudine, eleganță și stil, dar mai ales prin profunzimea, emoția și ușurința cu care reușește să răscolească cele mai ascunse cotloane ale sufletului… ” după cum a mărturisit poeta Mihaela Aionesei.
Am avut onoarea, alături de Paul, să plimb „Mâna de gânduri” prin sufletele spectatorilor
„Vineri seara, pe scena Cercului Militar de la Miercurea Ciuc, m-am simțit alături de PAUL ARVA, acest munte de talent, ca-n palmele lui Dumnezeu! PAUL are în privire toate mângâierile ce ne lipsesc atunci când suntem singuri, are în voce ape cristaline în care putem să ne privim cu sinceritate, să ne asumăm conturul, are această „Mină de gânduri” care nu se lasă până nu găsește frumosul din noi! Aseară (vineri-n. red) am avut onoarea, alături de PAUL, să plimb „Mâna de gânduri” prin sufletele spectatorilor… și-am simțit că-n fiecare fora frumos! Eram o sală de mine de gânduri, iar la final poate toți am plecat acasă mai frumoși, mai aproape de noi! Mulțumim Cenaclului Buna Vestire, poetului IONEL SIMOTA- președintele cenaclului, pentru invitație! ” a spus actrița Camelia Paraschiv Katai.
„Mina de gânduri ”… la Centrul de Cultură Arcuș
Cotidianului „Mesagerul de Covasna” și Asociația de Tineret „Ecou” organizează vineri, 23 ianuarie a.c., începând cu ora 18.00, la Centrul de Cultură Arcuș, lansarea de carte „Mina de gânduri ” a lui Paul Arva, urmată de recitalul susținut de actrița Camelia Paraschiv Katai.
Intrarea este liberă, publicul având asigurat transportul cu plecare din fața Teatrului din Sf. Gheorghe, la ora 17.30. Vă așteptăm cu drag!
Maria Graur
Absența care doare
Volumul „Mina de gânduri ” a bătut ora exactă și a decis să iasă la lumină să vadă și el cum se trăiește în lume, sătul fiind de sine însuși. A chemat sufletele la el și ele s-au lăsat mângâiate, răvășite și iar mângâiate de aceste spovedanii ale sufletului îndoliat menite să vindece lacrimi nerăzvrătite. Un fel de-a coborî orbecăind în adâncul ființei cu cruzimea celui care știe că e singura modalitate prin care poate înfrunta absența care doare.
Paul Arva scrie cum respiră : uneori cumpătat, alteori încruntat, fericit sau neferict te târăște în mina propriul eu unde stă scrijelit : „ mamei mele…”– un omagiu atât de simplu, dar plin de încărcătură emoțională a sufletului rătăcit prin venele copilului odinioară fericit și care într-o fatidică zi a asistat la un scenariu întipărit în scoarța memoriei despre mama care „ învăța să se ridice singură din propriul ei corp și să se îndrepte către geamul acela de unde putea privi luminoasă pe Dumnezeu.” Emoționant descris momentul plecării fără de întoarcere a celei care a fost „cea mai puternică și mai devotată femeie din viața mea”, „ Mama, cuvântul din patru litere care-mi lipsește. Pe verticală și pe orizontală.” Acest „purtător de iubire” pare că locuiește uneori în lumi diferite pe care și le construiește respirând și scriind: „ o simplă ușă mă desparte de o altă lume în care rătăcesc adesea cu un cuțit înfipt în spate.” O imagine puternică, necruțătoare care pare să sugereze un șir nesfârșit de trădări sau durerea cu care trece prin acestă lume sângerând poeme mirosind a dor, a iubire…
Fantasticul îi stă adesea aproape ca un glob creat între sine și sine în care se refugiază după cum îi dictează inima. Îl găsim „pe genunchiul lui Dumnezeu aruncând coji de porocale în oameni” sau locuind „într-o inimă întreagă, doar eu și ea…eu în jumătatea ei, ea în jumătatea mea ”, „ cerșetor cu sufletul curat îndrăgostit de un manechin. ” Un vers penetrant, surprinzător este cel în care declară „ o caut mereu în sângele meu și nimeni nu mi-o poate ascunde, nici măcar veșnicia”, imagine apăsătoare care lasă urmă ca șenila unui tanc de unde încearcă să adune „ amintirea unei duminici petrecute în familie. ”Memorabilă este și relatarea convorbirii cu bunica care întrebată fiind : „ mamaie, nu te doare sufletul că-ți murdărești mâinile și nu vor mai fi frumoase?” aceasta îi răspune:„copile, mai bine îți mudărești mâinile decât sufletul ”.
Paul Arva- omul spectacol, recită, scrie, cântă cu o dezinvoltură care numai har divin se poate numi pentru că în el se scufundă poate cea mai mare taină, taina iubirii până la desăvârșire.
Poemul „ O arvă ” definește cel mai bine sufletul celui care scrie uneori fără să respire, ca și cum din adâncul propriului eu își înnădește zilele din poem în poem. „ Nu mă întrebați de ce în loc de mâini am două fluvii! Din mine totul se revarsă direct în mare, în ocean…E-o dragoste. De oameni. Și-o stare de… cumva. Se-aliniază totul, v-am pregătit o Arcă…o Arvă să-i spuneți…iubiți-vă în mine și voi. Doi câte doi…”
Cu siguranță timpul va fi cel care va stabili locul acestui volum de debut care impresionează prin intensitatea și autenticitatea trăirilor care au rolul de-a rostogoli bulgări de tăcere și liniști în rănile care vor mai striga o vreme până când cineva le va învăța cum se alină dorul sub o aripă de pasăre sau de stea…
Paul Arva și „Mina de gânduri ” două suflete pereche după cum frumos a concluzionat în prefața volumului, scriitoarea Loreta Popa, inspirație și expirație la periferia sinelui unde singura prăbușire permisă este poemul, din „ . . Mina de gânduri ” în mina de aur…în mina de diamante până la desăvârșirea lutului în vers. Succes!
În suținerea celor scrise mai sus, exemplific cu un poem de o delicatețe și o gingășie rar întâlnită, ”De dragul poeziei”
„ Am învățat să scriu poezie cu degetul pe pieptul mamei. Am învățat puterea cuvântului alăptându-mă la sânul ei. Niciodată nu am avut la îndemână cuvinte mai curate ca atunci…Mi le spăla mereu cu lacrimi de fericire și mi le usca apoi cu un zâmbet. De aceea plâng când scriu, în amintirea mamei…De aceea-i mâna mea pe pieptul tău desenându-ți cuvinte cu greutate. Acum știi de ce adormi mereu zâmbind și cu mâinile împreunate în dreptul inimii? ”
Mihaela Aionesei –Târgu Secuiesc
