Timpul este asemenea unui fluviu imens care duce cu el evenimentele din universul nostru. Timpul are o singură direcţie. El nu se mai întoarce niciodată. El este un efect al transformării materiei în univers. Este măsura Lui Dumnezeu pentru tot ce este trecător.
Pentru noi oamenii, timpul este o măsură a călătoriei noastre terestre. Orice faptă pe care am facut-o nu mai poate fi anulată, nici modificată. Timpul nu se mai întoarce înapoi. Regretele nu pot schimba nimic. Timpul ne măsoară instabilitatea noastră în acest univers. Timpul este uşa divină care ne este deschisă să intrăm în veşnicia lui Dumnezeu. Biblia ne învaţă că timpul nu ne este la dispoziţie. De el trebuie să ne agăţăm cumva. Singura clipă în care putem să folosim timpul în favoarea noastră este prezentul. Trecutul nu se mai poate schimba, iar viitorul nu îl cunoaştem. Încerc să mă sustrag noţiunii de delimitare, de măsurare, iluzionându-mă cu un prezent fără sfârşit. Nu folosesc ceasuri, de niciun fel, considerând banalul obiect un hoţ al fiecărei clipe, ce-mi trece mult prea repede şi asemenea picăturii chinezeşti mă torturează cadenţat. Caut, asemenea bunicii, să mă raportez la ciclurile naturii, prin fazele lunii, adierea vântului, topirea zăpezilor sau plecarea cocorilor, ignorând cadenţa pendulei, care parcă îmi contractă timpul rămas. Prea puţin pentru câte mai am de descifrat…
– Este o concepţie greşită, îmi spune vocea blândă a tovarăşului meu. Timpul nu măsoară niciodată timpul care a mai rămas, ci doar pe cel trecut. Timpul nu este un duşman al vieţii noastre; el ne orânduieşte amintirile.
Korodi Laszlo este un ingenios şi negrăbit povestitor al scurgerii timpului. Un sculptor ingenios, tenace, dar retras în reguli de maximă exigenţă a ieşirilor sale în public, îmi deschide atelierul său de lucru. Obiecte-instalaţii captivante vorbesc despre destin şi capcanele vieţii. Asamblaje complicate, cizeluri şi îmbinări, lemne ondulate sau articulate pun în mişcare, la propriu, imaginarul. O replică nonfigurativă a Domnului La Fontaine stabileşte, clasic, morala lucrărilor: minuţiozitatea temeinică a harnicei furnici se conjugă cu saltul inspiraţiei de greier visător.
Korodi Laszlo a devenit pentru noi toţi, în ultimii ani, un simbol al tăcerii. Știam că s-a dedicat învăţământului. Dar nu știam altceva despre munca sa. O natură secretoasă, introvertită, acesta părea să fi consimţit la propiul exil. Mai mult decât atât, ne-a surprins să-l vedem reapărând în forţă cu o expoziţie de sculptură impresionantă.
Înainte de orice altceva, Korodi Laszlo este unul dintre artiştii a căror muncă poate fi lesne recunoscută, atît datorită temelor, cît şi a modului de abordare. Sculptura în lemn are o sumă de caracteristici legate de natura materialului, care poate fi deformat în anumite limite, debitat sau îmbinat, totul în relaţie cu tipul de esenţă şi sensul fibrei. Korodi Laszlo preferă îmbinările (fragmentele asamblate) şi materialele compozite. Detaliile, realizate în principiu din cireş, nuc sau stejar, dau naştere unor efecte cromatice particulare. Din punctul de vedere al artistului, unul dintre jocurile intelectuale propuse de lucrările lui Korodi Laszlo este relaţionarea creaţiei cu timpul. Caracteristica de bază ar fi strania relaţie dintre metamorfoză, care presupune derulare în timp, şi încremenire sau, altfel spus, atemporal. Poate cea mai cunoscută lucrare a sa, „Lupte”, propune o figură monumentală angajată în lupta pentru supravieţuire. Este vorba de un leu, cu o maimuţă în gură, atacat la rândul său de un şarpe; un craniu de maimuţă „priveşte” toată scena cu o resemnare asumată. „Fiecare lucrare a mea trebuie abordată bidimensional: timp şi spaţiu. Din fiecare lucrare răbufneşte viaţa pe care o dă lemnul; lemnul este viaţa. Pot crea o lume nouă transfigurăndu-mi starea sufletească. Lemnul mă provoacă. Văd o imagine şi o reconstruiesc. Cum am tăiat lemnul, ştiu ce fac!”.
Gândirea plastică a lui Korodi Laszlo vizează întregul, unicitatea dincolo de aparenţe. „Ochi şi urechi”, „Mistuit de flăcări”, „Coloana timpului”, „Dansul pinguinilor”, „Timpul între paranteze”, „Mama şi pruncii”, „Torsionarea spaţiului în timp”, „Lanţul păpădiilor”, „Împăienjenişul timpului”, „Rătăcire în timp” sunt câteva dintre titlurile lucrărilor artistului Korodi Laszlo. „Dimineaţa desenez, îmi fac grafica. Am diverse surse de inspiraţie; de exemplu pentru „Coloana timpului” m-a inspirat „Coloana Infinitului” a lui Constantin Brâncuşi, iar ceasul închistat în lucrare este o deschidere, în timp, spre viitor, este o fereastră a timpului. Când am făcut-o pe aceasta, „Timpul între paranteze”, am dorit să fie o provocare pentru privitori: oare cum ar fi dacă TIMPUL ar fi separat de rest? Adâncimi, profunzimi… Sau aici, „Fidelitate impusă” – lanţurile acestea împun strângerea de mână – este o a treia persoană care dirijează, care manipulează”.
Desigur, ceea ce contează pentru Korodi Laszlo este calitatea, nu cantitatea. În Covasna avem câteva aşa-zise galerii, dacă luăm în calcul şi consignaţiile sau magazinele de antichităţi care au (oarece) spaţii de expunere. Eventualele expoziţii se constituie arareori în evenimente demne de a fi luate în seamă. Când, totuşi, se întâmplă ceva notabil, acest ceva este lipsit de impact la nivel social, rămânând un caz izolat, pînă la o următoare dată, cînd ne putem bucura de un alt eveniment fericit. Cum nu toată lumea are timpul şi interesul de a urmări fenomenul artistic contemporan, consider că recomandarea dublată de informare îşi are utilitatea sa.
Dana Şerban
