Ne întrebăm adesea ce se găseşte între adevăr şi minciună. Şi s-ar zice, după spusele unor gânditori, că Justiţia şi Înţelepciunea.
Privind lumea în care trăim şi meditând asupra evenimentelor, ne mai întrebăm dacă cei care ne conduc se află de partea adevărului, minciunii sau înţelepciunii, căci în funcţie de răspunsul la această întrebare se schimbă şi viaţa nostră în bine sau în rău. Şi bineînţeles că astfel de întrebări şi le-au pus mulţi înţelepţi înaintea noastră. Să luăm de exemplu concluzia la care ajunsese Baltasar Gracián y Morales (1601-1658), scriitor şi filozof-moralist spaniol, care şi-a adunat cele 300 de reguli ale înţelepciunii de viaţă într-o carte numită „Oracolul”. Să medităm, aşadar, la una dintre observaţiile sale: „Mereu şi înaintea tuturor defilează Minciuna, fascinându-i pe proşti cu stridenţa ei vulgară. Ultimul, mai la urmă, vine Adevărul, care şchiopătează, mergând agale în urma Timpului… La suprafaţă se află mereu Înşelăciunea şi la ea se reped oamenii superficiali. Adevărata Esenţă se închide în sine pentru a fi mai preţuită de către cunoscători şi de cei înzestraţi cu raţiune.”
Dacă stăm şi ne gândim puţin la aceste vorbe şi dacă observăm modul cum se face şi s-a făcut politică în ţara noastră, nu putem să nu-i dăm dreptate moralistului spaniol, căci Minciuna, vorba lui Vlahuţă, „stă cu regele la masă”, iar Adevărul este scos la suprafaţă, dacă este scos vreodată, abia „în urma Timpului”, căci, zice-se, numai Timpul le rezolvă pe toate, altfel nu ne putem explica de ce multe dintre „dosarele grele” sunt deschise sau redeschise abia după 5-7 sau mai mulţi ani de la producerea evenimentelor, când Realitatea este alta decât cea care a fost când s-au produs faptele.
Totuşi, se spune că pentru păstrarea Echilibrului există Justiţia şi Înţelepciunea, care se interpun între Adevăr şi Minciună, altfel lumea ar intra în haos. Şi cum de multe ori este foarte greu să faci distincţie între adevăr şi minciună, Justiţia chiar are de lucru, deşi uneori pare şi ea „legată la mâini”.
Acum noi nu ştim cât adevăr există în spusele gânditorilor, dat totuşi dăm citire unui foarte cunoscut poet, publicist şi romancier englez, Daniel Defoe (1660-1731), creatorul personajului-aventurier Robinson Crusoe, pentru a ne împărtăşi gândul său referitor la înţelepciune: „Gradul cel mai înalt al înţelepciunii omeneşti constă în capacitatea de adaptare la împrejurări şi în menţinerea calmului în pofida ameninţărilor din afară.” Din acest punct de vedere, să fie oare prim-ministrul nostru un fel de Robinson Crusoe politic, să fie doar un om înţelept şi grijuliu pentru menţinerea echilibrului şi stabilităţii unui guvern într-o ţară „în curs de dezvoltare”, pe care alţi comentatori o consideră doar „o simplă colonie”, şi se bate el cu „morile de vânt” peneliste care vor să-l dea jos din „scaunul Puterii”, ca să urce ei, sau Adevărul este altul?! Şi aici intră în scenă Justiţia, care justiţie trebuie „să se lupte cu Puterea” care are porţile închise şi e pregătită de apărare. În acest peisaj politico-social, muritorii de rând privesc telenovelic în fiecare seară la luptele mai mult sau mai puţin virtuale, căci politicienilor li se alătură televiziunile părtinitoare, şi de o parte şi de alta, precum şi taberele comentatorilor de meserie, iar tema este aceeaşi: Adevărul şi Minciuna, şi felul în care Justiţia îşi face datoria, dacă ea la rândul ei este dreaptă sau partinică, noi înclinăm s-o credem dreaptă, căci altfel ne-am duce cu toţii pe râpă. Şi aici însă există destui „cârcotaşi” care se îndoiesc de „justeţea Justiţiei” şi pun în discuţie unele decizii, dar deja cu aceasta intrăm în altă zonă, adică cine controlează Justiţia, şi noi nu ne permitem să dăm răspunsuri care nu sunt de competenţa noastră, ci doar exprimăm un punct de vedere din cele pe care le auzim la tot pasul.
Concluzia este că pentru a rezolva lucrurile şi a le repune pe făgaşul normal e nevoie de oameni pricepuţi şi înţelepţi, numai că aceştia sunt foarte greu de găsit, căci pe fruntea lor nu scrie acest lucru. Totuşi, dacă avem destui destoinici pentru a sparge servele NASA sau ale PENTAGONULUI, ar trebui să avem şi destui politicieni competenţi şi morali, care să-şi îndeplinească sarcinile cu cinste şi moralitate, pentru ca astfel să servească cu înţelepciune şi devotament poporul care îi alege.
Mihai Trifoi
. .
