Încă din cele mai vechi perioade ale funcţionării Parlamentului României, înfiinţat în 24 ianuarie 1862, acest organ reprezentativ suprem al ţării nu a fost lăsat de izbelişte de Academia Română, pe mâna unor amatori şi veleitari, înaltul for al Culturii şi Ştiinţei româneşti s-a implicat cu toate forţele competenţei sale în viaţa parlamentară.

 

Aşa avem – până la distrugerea democraţiei româneşti de către „influenţa sovietică”, în 1945 – chiar şi preşedinţi ai camerelor legislative membri ai Academiei Române. La Senat, sau Camera Superioară, preşedinţi au fost, de exemplu, academicieni precum Dimitrie Alexandru Sturdza (1833-1914), Nicu Gane (1838-1916), Theodor G. Rosetti (1837-1923), Alexandru Lapedatu (1876-1950), Nicolae Iorga (1871-1940) ş.a.

La Camera Deputaţilor sau Camera Inferioară, preşedinţi au fost şi academicienii Constantin C. A. Rosetti (1816-1885), Anastasie Fătu (1815-1886), Ion C. Brătianu (1821-1891), Petre S. Aurelian (1833-1909), Duiliu Zamfirescu (1858-1922), Petre P. Negulescu (1872-1951), Nicolae Iorga (1871-1940) ş.a.

Să mai amintim că alţi numeroşi academicieni au fost membri ai Parlamentului României şi în comisiile acestuia, precum Bogdan Petriceicu Hasdeu, Gheorghe Brătianu, Ioan Alexandru Brătescu-Voineşti, Vintilă I.C. Brătianu, Barbu Ştefănescu Delavrancea, Silviu Dragomir, Spiru Haret, Ion Ionescu de la Brad, Mihail Kogălniceanu, Titu Maiorescu, Petru Poni ş.a.

Cu o astfel de galerie de oameni iluştri în Parlamentul României, românii din acel veac democratic românesc se simţeau în siguranţă că ţara lor este pe mâini bune.

 

Ce s-a-ntâmplat după 1989? Datorită incompetenţei dezastruoase a unor parlamentari, iluştri necunoscuţi, biata Românie se zbate de atunci în sărăcie, în provizorat, cu pământ înstrăinat, cu averi jefuite şi înstrăinate, cu legi strâmbe, mai ales aceea privind retrocedările de pământ şi clădiri, şi lista dezastrelor poate continua. Datorită incompetenţei crase şi iresponsabilităţii unor parlamentari români, alţii fac proiecte de legi în defavoarea României, ştiind că acestea vor avea trecere liberă, fără probleme. Aşa a fost Legea restituirii arhivelor confesionale, care a trecut de ambele camere cu perfectă iresponsabilitate, a trebuit să se ridice numeroşi academicieni, profesori universitari, alţi oameni de cultură, să oprească sancţionarea ei de către preşedintele României. Preşedinta comisiei juridice din Parlamentul României a dat aviz, fără probleme şi fără criză de conştiinţă, votării legii. Şi exemplele sunt zguduitoare cum Parlamentul României, fără academicieni, fără mari oameni de cultură, cu numeroşi îndatoraţi la partide, poate fi o continuă hemoragie, de neoprit, pentru ţară.

Aşteptăm, noi, cei ce privim uimiţi de jos ceea ce se-ntâmplă acolo, o revenire la formula democratică adevărată, la redobândirea demnităţii instituţiei Parlamentului României, demnitate fără de care nu putem fi nicidecum o ţară aşezată.

 

Dr. Vasile Lechințan

 

Foto: 1. Bogdan Petriceicu Hasdeu 2. Ion C. Brătianu 3. Duiliu Zamfirescu 4.Titu Maiorescu 5.Nicolae Iorga 6. Alexandru I. Lapedatu

 

 

Vrei să fii notificat când apare un articol nou? Abonează-te prin e-mail