Pe cel mai „umil” cuvânt românesc, atestat undeva în vreun document istoric din secolele vechi până spre noi, îl iubesc foarte mult pentru că a reuşit să răzbată veacuri tulburi şi grele, a reuşit să ne aducă mesajul strămoşilor noştri, mesaj pe care-l primim ca pe o sărbătoare luminoasă pentru faptul că ei au existat cu adevărat şi că au străbătut, cu suflet frumos şi de uriaşă cuprindere a trăirii, veacuri la rând, prin limbă şi destin asumate uneori cu preţul vieţii.
Urmează alte cuvinte româneşti asimilate în limba maghiară până la 1918, răspândite doar pe teritoriul Transilvaniei, în ordine alfabetică, doar cu menţiunea primei atestări documentare şi a localităţii/zonei (în paranteză, cu italice, forma preluată de maghiari):
-muc (în sens de muci, din lat. mucus) (muki) – 1893, Jeledinţi, jud. Hunedoara;
-mucuţ (în sens de muc de lumânare) (mukuc) – 1863, Cavnic;
-muiere (femeie căsătorită; din lat. mulier) (mujere) – 1762, Geaca, comitatul Cluj;
-mujdei (sos din usturoi, sare şi oţet; DEX 2009 explică: must + de + ai; must din lat. mustum, ai/usturoi din lat. alium) (mosgye) – 1893, scaunul Arieş;
-muntean (muntian – aici în sens de jeler imigrat din Muntenia) – 1632, Sebeş şi Berivoii Mici, Făgăraş;
-murg (cal de culoare închisă, cf. albanezul murg, DEX 2009) (murga – aici în sens de cal murg, mic şi slab – 1873, Secuime;
-muşchi (organ al corpului, din lat. musculus) (musty) – 1863, Cavnic şi jur;
-mut (din lat. mutus) (mutuj – aici în sens de mutălău, nerod, prost) – 1793, Corunca, scaunul Mureş;
-nănaş (nun, din lat. nun) (nanás) – 1728, Legii, comitatul Cluj;
-nănaşă (nună) (nanasne) – 1682, sat de pe moşia lui Toldalagi;
-nărav (deprindere rea, cusur etc.; din slavă nravŭ, cf. DEX 2009) (neráva, aici în sens de obicei rău [la oameni], îndărătnicie [la cal]) – 1893-1896, Trei Scaune;
-nărăvaş (nerávás) – 1893-1896, Trei Scaune, Budila;
-nătântoc (de la nătâng, etimologie necunoscută) (netentók, aici în sens de fricos, nătâng, neîndemânatic) – 1863, Trei Scaune;
-nătărău (de la ne- + tare, tare din lat. talem) (neteró, aici în sens de prost, neîndemânatic) – 1881, judeţul Ciuc;
-neam (DEX 2009 scrie că provine din maghiarul nem!) (nyám) – 1879, judeţul Arad;
-nebunia (de la nebun, ne- + bun) (iebuna, aici în sens de nebun, neajutorat, neîngrijit) – 1903, Păucişoara;
-necăji (a se necăji, din necaz, cf. cuvântul slav nakazati, DEX 2009) (nyekezsál) – 1879, Secuime;
-necăjit (nyekezsit – aici în sensul de greoi la vorbă) – 1905, Giurgeu;
-necheza (nyekezsa, aici în sens de a vorbi de rău) – 1881, Ciuc;
–nedeie (petrecere câmpenească, din slavă, cf. DEX 2009) (nyegyeja) – 1759, Bulzeştii de Sus, comitatul Hunedoara;
–negocia (nyegócoskodik) – 1790;
–negociere (nyegocirás) – 1824, Cluj;
– negoţ (din lat. negotium) 1. în sens de marfă (nyegóc) – 1831, Iara, comitatul Turda; 2. în sens de băcan (nyigotz) – 1769, Ercea, comitatul Cluj;
–negoţaş (nyegocás) – 1831, Iara, comitatul Turda;
-noaten (miel de un an, din lat. annotinus) (nótin, aici nothin berbécz, berbecuţ de un an) – 1648, Comana, Făgăraş;
-nu (adverb, în sens de negaţie, din lat. non) (Nu szufle […]! – în piesa Viflaimul) – 1893-1896, Secuime;
-oacheşă (oaie albă cu cerc negru la ochi, de la ochi, cu sufixul –eş) (vakisa) – 1617, Cobăteşti şi Tărceşti, scaunul Odorhei;
-obcină (culme, coamă de deal, din slavă občina, cf. DEX 2009) (Optsina, aici denumire a unui vârf de munte, la Remetea – Topliţa) – 1831, Remetea, scaunul Ciuc, Topliţa, comitatul Turda;
-ocă (unitate de măsură, din turcă okka, cf. DEX 2009) (oka) – 1838, Secuime;
-ocol (împrejmuire, din bulgară, rusă okol, cf. DEX 2009) (okol) – 1653, Târgu Mureş;
-opinci (din bulgară opinka, cf. DEX 2009) (opints) – 1801, din arhiva Dejului.
(Va urma)
Foto: Români din Gurghiu (imagine din frumoasa revistă „Vasárnapi Ujság” [Ziarul de duminică], apărută la Budapesta, din 1888).
Dr. Vasile Lechintan
