Kriza János (1811-1875), etnograf, poet, traducător, membru al Academiei Ungare de Ştiinţe, episcop unitarian al Transilvaniei a cules versurile unui superb cântec secuiesc: A macskának fejér lába/Aval mönyök Móduvába/Onnet hozok oláh fátát/Aval jarjuk a zsukátát (Piciorul alb al pisicii/Cu care plec în Moldova/De unde aduc fată româncă/ Cu care dansez jucata. Kriza explică apoi versul, astfel: „Mama, tatăl sau doica iau copilul mic pe genunchi şi-l leagănă, cântând pe aceste versuri”. Fireşte că versurile sunt şi un omagiu adus frumuseţii fetei românce din Moldova vecină, cu imaginea căreia au fost legănaţi mulţi copii de secui. Episodul atestă legăturile permanente ale secuilor cu Moldova, dar şi cu Ţara Românească, precum şi împrumutul de cuvinte româneşti de bază, aici fată şi dansul jucata.

 

Urmează alte cuvinte româneşti asimilate în limba maghiară până la 1918, răspândite doar pe teritoriul Transilvaniei, în ordine alfabetică, doar cu menţiunea primei atestări documentare şi a localităţii/zonei (în paranteză, cu italice, forma preluată de maghiari):

– dacă de la mine (dake dela mine – în textul Viflaimului) – 1876, scaunul Odorhei;

– dacă-i dereptate (dakei dereptáte – în textul Viflaimului) – 1876, scaunul Odorhei;

– dacă sunt [este] sacul bun fărtate (daku szent szácu bun fertate – în textul Viflaimului) – 1876, scaunul Odorhei;

– dară (de la dar, conjuncţie, etimologie necunoscută) – (dáre – în textul Viflaimului) – 1876, scaunul Odorhei;

– dară tu ce mai (dare tu cse main – în textul Viflaimului) – 1888, Beclean, scaunul Odorhei;

-dascăl (de origine slavă, învăţător român de la ţară) (dászkel) – 1714, zona Turda-Arieş, este pomenit Popa George;

-delniţă (de origine slavă) în derivate: (delnicácska) – 1715, Ponor;

-dereptate [dreptate, de la drept, lat. directus] (vezi: dacă-i dereptate);

-desagă (din slavă) (gyeszág) – 1915, Câmpulung pe Tisa (MM);

– destul o cere (desztul o csere – în textul Viflaimului) – 1876, scaunul Odorhei;

– diac (de origine slavă) (diák) – 1905: Giurgeu;

– dobândă (de origine slavă, aici în sens de avere) (dobendá) – 1893, Ozun;

– dobândi (de origine slavă) – (dobendál/debendál/dobondál) – 1863, Trei Scaune;

-dohot (de origine ucraineană) (degettet) – 1754, Tîrgu Secuiesc;

– doi bani (în sens depreciativ, de mică valoare) (Dojbán) (nume de câine) – 1863, Secuime;

– doină (etimologie necunoscută) (Dajna) (nume de animal) – 1880, Ciucsângeorgiu;

– doini, a ~ (în sens depreciativ, a cânta fals) (dajnál) – 1893, Secuime;

-domn (din lat. dominus, aici în sens de supranume) (Domnu) – 1900, Calnic, Trei Scaune;

-domnişoară (domnisara) – 1903, Păucişoara;

-doniţă (donyica) – 1752, Geoagiu de Jos, comitatul Hunedoara, sunt pomeniţi Alb Oprea şi Pacalina Petru;

– dop (dop) – 1876: Secuime;

– dor (din latina populară dolus) (Daru – în nume de boi) – 1863: Secuime;

-dormit (de la a dormi, lat. dormire, în sens de somn) (dormit) -1903, Păucişoara;

– drac (de la drac, din lat. draco) (drákuly) – cca.1680- cca. 1715; şi în toponim: Dracea (Dracsa) (toponim provenit – spune legenda – de la un român pe nume Dracea, care ar fi fost spânzurat în acel loc, cf. Kriza János) – 1897: Şoimuşu Mic, judeţul Odorhei;

– draniţă (de orig. slavă, şindrilă mai grosolan prelucrată) (drányica) – 1732, Archiud, comitatul Cluj;

– drăgan (de la drag, de origine slavă, soldat din Ţara Românească) (dragány) – 1653, în Veress, Documente;

– drugă (de orig. slavă, fus mare pe care se toarce fuiorul gros pentru urzeală de saci etc.) (durgá) – 1770: Trei Scaune;

– drum (de orig, slavă) (Durumoly – în nume de cai) – 1863, Secuime (Drumo);

-drum bun (în sens de pornire) (drum bun) – 1903, Păucişoara;

– druşcă (de orig. ucraineană, prietenă a miresei) (duruska) – 1907, Secuime;

– dubă (în sens de piuă) (duba) – 1903, Jeledinţi (HS);

– dugheană (de origine turcă) (dogány) – 1827, Secuime;

– duşman (de origine turcă) (dusman)- 1656, într-o scrisoare a capichihaiei ardelene la Constantinopol, cu referire la voievodul Ştefan;

– fată (din lat. feta) (fáta) (exclusiv pentru românce) – 1659, făra menţiunea localităţii;

– făgeţel (de la fag, din lat. fagus) – (Fageczel) (toponim) – 1894, [Miercurea Ciuc] deal la graniţa Ciucului cu Moldova;

– fără gând – (firágond) (în special în expresia firokontra dolgozik – lucrez fără nici un gând) – 1838: Secuime;

– fătărău – (fataró/pataró) – 1) bărbat, cocoş etc. hermafrodit – 1863, scaunul Mureş, Kriza (inclusiv în porecle: (Te Fatáro); 2) neîndemânatic, laş – 1872, Secuime;

– fârtat (prieten până la moarte, legat prin jurământ/frate de cruce) – (fertát) – 1764: Olteni, scaunul Trei Scaune;

– fâţâi (de orig. onomatopeică) – (fircál) (în sens de a forfoti) – 1861, Trei Scaune;

– ficiorule (ficsorule – în textul Viflaimului) – 1876, scaunul Odorhei;

– fleandură (zdreanţă, buleandră, conform cuvântului săsesc flander) (flandura) – 1913, Dămăcuşeni;

– floare (din lat. flos/floris) – în prenume: (Flóra, Flóris, Florika) – 1863: Secuime;

– fotă (de origine turcă, ţesătură dreptunghiulară bogat ornamentată purtată de femei/fete peste fuste) (fota) – 1687, Târgu Mureş;

– frate (frátye) – 1910, Păucişoara;

– frânturile (de la frânt, înfrânt, din lat. infrangere) – (Frinturile) (hidronim) – 1894, [Miercurea Ciuc] pârâu la graniţa Ciucului cu Moldova;

-frunză (din lat. frondia) – (Frunza) (antroponim) – 1786: Podeni, scaunul Mureş (este menţionat cârciumarul Pap Todor, în mărturia lui Frunza Demeter, de 49 de ani);

– fugit (din lat. populară fugire) (fuzsitus – în sens de zvăpăiat, superficial, mânios, cretin) – 1878, Sălaj;

– furcă (furka) – 1886, Abrud;

– furda (din bulgară, deşeuri de piele de calitate superioară) – 1. (furda) (aici în sens de marochin subţire, folosit la căptuşitul părţii de sus a cizmei) – 1845, Dej; 2. (furda) (aici în sens de tutun de calitate inferioară) – 1796, scaunul Ciuc;

– furtună (furtina) – 1879, zona Baraolt;

– gaie (etimologie necunoscută, pasăre răpitoare) – (gája) – 1893: judeţul Ciuc;

– gaiţă – (gájica) – 1893: Secuime;

– gardian (în sens de stareţ de mănăstire) ((Kaluger gárgyán) – 1779, Joseni, scaunul Ciuc, în sens de călugăr gardian, este vorba de un călugăr de la mănăstirea Buhalniţa – scris Bohanyicza, din Moldova);

– gaz (petrol lampant) (Petroleum) (gáz) – 1891, Mădăraş, judeţul Ciuc;

– gărgăriţă (de orig, slavă) (gergerice) – 1780, Buza, comitatul Dăbâca; cu gărgăriţe (gergericés) – 1775, Deva;

-găteajă (de orig. slavă) (getázsa) – 1816, Secuime;

– gâlcă (de origine bulgară) (gyilak/ghilok) (în sens de umflătură pe picioarele vitelor cornute) – 1838, Trei Scaune;

– gâlceavă (de origine bulgară) (gercsáva/gircsáva) – 1838, Secuime;

– gângav (de origine slavă) (ganga) – 1905, Secuime;

– gât (de origine slavă) (git) – 1916, Trei Scaune;

– gâtlan (girtyán) – 1893, judeţul Odorhei;

– gheţăria (de la gheaţă, din lat. glacia) – (Geczaria) (toponim) – 1894, [Miercurea Ciuc] vârf de munte la graniţa Ciucului spre Bistriţa;

– ghilan (animal cu gâtul de altă culoare decât restul corpului) (gyilán) -1855 – 1860, Ciuc;

– ghiocei (gyócsé) – 1879, ţinutul Baraolt;

– ghiuşa (nu figurează în DEX online; capră de culoare albă) (gyósa) – 1903, Sândominic (HG);

– gingaş (DEX-ul scrie că e din maghiară!) – (zsingás) – 1860, comitatul Trei Scaune;

– gligan (din bulgară, om foarte înalt, lungan) (gologány) – 1879, ţinutul Baraolt;

– gloabă (din slavă, în sens de cal slab, prăpădit) (glaba) – 1760, Măgura, zona Arieş;

– glugă (de orig. bulgară, un fel de suman) (gluga) – 1774, Geaca, comitatul Cluj;

– gociman (de origine săsească) (prim curator parohial) – (Goczman) – 1614: Estelnic (HG), Moacşa (HG) (în antroponime), Angvstia I 122;

– godac/godaci (de origine slavă) (godák/godics) – 1) purcea – 1902, judeţul Ciuc; 2) poreclă – 1893: Plăeşti (fostul scaun Arieş) (Gógya);

– gogă (neîndemânatic) (góga) – 1863, Secuime (în poreclă: Gugó);

– gologan 1 (para, ban de 4 creiţari în sec.XIX) (gologány) – 1885, Secuime;

– gologan 2 (om foarte înalt) (gologány) – – 1879, ţinutul Baraolt;

-gornic (din slavă, paznic de câmp sau de pădure, sau om de serviciu la o primărie) (gornik) – 1746, Hunedoara;

– goştină (etimologie necunoscută) (gostina) (taxă pentru îngrăşarea porcilor la jir) – 1632, Grid, Făgăraş;

– graniţă (din slavă) (gránice) – 1861, Trei Scaune;

– grămadă (de origine slavă) (gramada) – – 1913, Dămăcuşeni;

-grănicer (grenicser) – 1830, Cluj;

– grivei (din griv, pătat cu alb-negru, pestriţ, din bulgară) (Grivej – nume de câine) – 1863, Secuime;

-gujbă (din slavă) (guzsba) – 1905, Giurgeu;

– gulie (din bulgară) (guja) – 1832, Secuime, Ciuc, Trei Scaune;

– guşat (gusás) – 1791, fără menţiunea localităţii;

– guşă (din lat. geusia) (gusa) – 1816, Dej;

-guzgan (şobolan, cârtiţă) (guzgán/buzgány) – 1893, Ciuc, Giurgeu.

(Va urma)

Foto: Fată din Moldova, după o pictură de E. Rietschel, 1850.

Dr. Vasile Lechințan

 

 

 

 

Vrei să fii notificat când apare un articol nou? Abonează-te prin e-mail