Trebuie precizat de la bun început că limba oficială în Transilvania a fost în perioada medievală limba latină şi din ultimele decenii ale secolului al XVI-lea până la revoluţia de la 1848-1849 a fost limba maghiară, excepţie perioada lui Iosif al II-lea, când limba oficială era, în tot imperiul, limba germană.
Ce a însemnat limba maghiară limbă oficială în Transilvania în perioada amintită? A însemnat o uzurpare, a spus-o chiar un intelectual sas, când a venit primăvara popoarelor, dinspre Apus spre noi, la 1848, un om de cultură drept ca o lumină, curajos, încrezător în viitorul cel bun al Omenirii, sătul de întunecimea legilor tirane ale Transilvaniei, preotul şi pedagogul Ştefan Ludwig Roth. Sigur că nu este vorba aici de a ne război cu trecutul, dar avem dreptul să-l analizăm, să fim conştienţi de aspectele reale ale unui trecut întunecat, care are şi astăzi urmări negative asupra noastră, unele foarte mari, nu numai de sorginte materială, ci şi spirituală, de exemplu faptul că ne face să avem o privire opacă asupra vieţii strămoşilor noştri, nu avem lucrări artistice şi literare din vremi îndepărtate, ca lumea occidentală. Şi sunt foarte multe urmări care trebuie analizate aparte.
Care a fost, aşadar, caracterul etnic al ţării Transilvaniei de-a lungul secolelor? Să vedem, în continuare, răspândirea peste tot în ţară, a limbii române, revenind cu alte exemple.
- a) Alte exemple de secui care ştiau şi limba română: Vass Samuel din Boroşneu Mic, scaunul Trei Scaune, fost student în Odorheiu Secuiesc, de religie reformată, în 1776 vorbea limbile latină, maghiară şi română (Deák, Magyar, es Oláh nyelven beszel); Antonium Biro din Chibed, scaunul Mureş, de 27 de ani, la 1777 cunoştea limbile ungară, latină şi română (Lingvarum Hungaricae natione, Latinae et Valachicae gnarus); Martinus Dosa, tot din Chibed, scaunul Mureş, de religie reformată, de 30 de ani, în 1781 cunoştea limba maternă ungară şi limbile latină şi română (loquitur praeter vernaculam Hungaricam linguam, Latine et Valachici); Antonii Kristó/ Kristo Antal din scaunul Micloşoara, de 23 de ani, în 1781 cunoştea latina, maghiara şi româna (Déakúl Magyarúl és Oláhúl tud); Andreas Birtok din Isla, scaunul secuiesc Mureş, de neam maghiar (Natione Hungarus), de 30-32 de ani, în 1782 vorbea bine româna, dar şi latina (Lingvam Valachicam bene callet, aliqvantum etiam Latinam); Cseh Effraim din Cernatu de Jos, comitatul Trei Scaune, “fost catolicizat odinioară, dar acum este de religie reformată”, de 32 de ani, nobil, în 1784 cunoştea limbile maghiară, română, germană şi latină (Magyarúl, Oláhúl, Németúl, és Déakúl tud), fiind de neam maghiar (Magyar Nemzetböl való); Cseh Manasses din Cernatu de Jos, comitatul Trei Scaune, de religie reformată, de circa 29 de ani, în 1784 cunoştea limbile maghiară, latină şi vorbea bine şi româna (Magyarúl, Déakúl és Oláhúl jól beszél); Paniti András din Topliţa, ţinutul Giurgeu, de 33 de ani, nobil, în 1788 vorbea bine latina, maghiara, limba lui maternă, şi româna (beszéll jól Déakúl, született nyelvén Magyarúl, és Oláhúl); Pal Ferentz din Mărtiniş, scaunul Odorhei, de 50 de ani, în 1817 vorbea maghiara şi româna (beszéll magyarúl és oláhúl); Magyari Andras din Morăreni, scaunul Odorhei, în 1817 vorbea maghiara, româna şi germana (beszéll magyarúl, oláhúl, németúl); Albert Imre din Ciuc-Sângeorgiu, scaunul Ciuc, în 1831 vorbea maghiara, româna, germana şi puţin săseasca (beszéll magyarúl, oláhúl, németúl, es kevesett szászúl); Makray János din Mădăraş, scaunul Mureş, de 22 de ani, în 1831 vorbea maghiara şi româna (beszéll magyarúl és ohláhúl); Vitta Károly din Murgeşti, scaunul Mureş, de 29 de ani, de religie reformată, în 1831 vorbea maghiara şi româna (beszéll magyarúl és ohláhúl); Laszlo János din Bicfalău, scaunul Odorhei, de 34 de ani, în 1832 vorbea maghiara şi româna (beszéll magyarúl és oláhúl); Nagy István din Coşeni, scaunul Trei Scaune, de 24 de ani, de religie reformată, în 1832 vorbea germana, maghiara, româna şi latina (beszéll németúl, magyarúl, oláhúl és déakúl); Bihari György din Aita Mare, scaunul Trei Scaune, de 30 de ani, stabilit în Colţeşti, comitatul Turda, în 1832 vorbea maghiara şi româna (beszéll magyarúl, és oláhúl); Csiszer Albert din Pănet, scaunul Mureş, de 40 de ani, de religie reformată, administrator domenial în Bezded, în 1832 vorbea maghiara, româna şi latina (beszéll magyarúl, oláhúl, és déakúl); Fekete, alias Dandits István din Berghia, scaunul Mureş, de 23 de ani, de religie reformată, stabilit în Pănet, scaunul Mureş, fost locuitor în Târgu Mureş, în 1832 vorbea maghiara şi româna (beszéll magyarúl és oláhúl); Timár János din Isla, scaunul Mureş, de 27 de ani, de religie reformată, în 1832 vorbea maghiara şi româna (beszéll magyarúl, és oláhúl); Pálfy István din Torba, scaunul Mureş, de 25 de ani, de religie reformată, în 1834 vorbea maghiara şi româna (beszéll magyarúl és oláhúl); Sigmond György din Aita Mare, scaunul Trei Scaune, de religie catolic, de 45 de ani, în 1835 vorbea maghiara, germana şi româna (beszéll magyarúl, németúl és oláhúl); Istvánfy Jósef din Chibed, scaunul Mureş, de 25 de ani, de religie reformată, în 1835 vorbea maghiara şi româna (beszéll magyarúl és oláhúl); Kukutz Mihálly din Călugăreni, scaunul Mureş, de 39 de ani, de religie catolic, în 1835 vorbea româna şi maghiara (beszéll oláhúl és magyarúl); Gója János din Tămăşeşti, scaunul Ciuc, de religie catolic, în 1835 vorbea maghiara şi româna (beszéll magyarúl és oláhúl); Kováts József din Imper, scaunul Ciuc, de 21 de ani, de religie catolic, în 1835 vorbea maghiara, slovaca, româna şi puţin germana (beszéll magyarúl, tótúl, oláhúl, és keveset németúl); Barabás Sámuel din Pănet, scaunul Mureş, de religie reformată, de 27 de ani, în 1835 vorbea maghiara şi româna (beszéll magyarúl és oláhúl); Bende Ferentz din Lăureni, scaunul Mureş, de religie reformată, de 21 de ani, în 1835 vorbea maghiara şi româna (beszéll magyarúl és oláhúl); Csiki Jozsef din Ciucani, scaunul Mureş, de religie reformată, de 22 de ani, în 1835 vorbea maghiara şi româna (beszéll magyarúl és oláhúl); Bardotzi, zis şi Csokási Jósef din Sânbenedic, scaunul Mureş, de religie reformată, de 35 de ani, în 1836 vorbea maghiara şi româna (beszéll magyarúl és oláhúl); Horvat Jósef din Sântioana de Mureş, scaunul Mureş, de religie reformată, de 35 de ani, în 1836 vorbea maghiara şi româna (beszéll magyarúl és oláhúl); Kuran János din Chibed, scaunul Mureş, de religie evanghelic-reformată, de 35 de ani, în 1836 vorbea maghiara şi româna (beszéll magyarúl és oláhúl); Csiki Jozeff din Vărgata, scaunul Mureş, de religie reformată, de 35 de ani, în 1836 vorbea maghiara şi româna (betzél <sic!> magyarúl és oláhúl); Katsu Sámuel din Aluniş, scaunul Mureş, de religie reformată, de 28 de ani, în 1836 vorbea maghiara, germana, italiana şi româna (beszél magyarúl, németúl, olászúl és oláhúl); Simon Ferentz din Miercurea Ciuc, scaunul Ciuc, de religie catolică, în 1836 vorbea maghiara, româna şi puţin italiana (beszél magyarúl, oláhúl, `s keveset olászúl); Ráduly András din Sântioana de Mureş, scaunul Mureş, de religie evanghelic-reformată, de 33 de ani, în 1837 vorbea maghiara şi româna (beszéll magyarúl és oláhúl); Barabás Sámu din Pănet, scaunul Mureş, de religie reformată, de 38 de ani (deci altul, nu cel din 1835), în 1837 vorbea maghiara şi româna (beszéll magyarúl és oláhúl); Katsé Ferentz din Remetea (azi înglobată în municipiul Târgu Mureş), de religie catolică, de 28 de ani, în 1837 vorbea maghiara şi româna (beszéll magyarúl és oláhúl); Márton János din Călugăreni, scaunul Mureş, de 28 de ani, în 1837 vorbea maghiara şi româna (beszéll magyarúl és oláhúl); Kereszturi Dávid din scaunul Mureş, de origine secui (székely eredetü), de 25-30 de ani, în 1837 vorbea maghiara şi româna (beszéll magyarúl és oláhúl); Farkas Mihály, zis şi Miske, din Mereşti, scaunul Odorhei, de 19 de ani, de religie evanghelic-reformată, în 1839 vorbea bine maghiara şi româna (beszél jol magyarúl és oláhúl); Benkö Sándor, din Trei Scaune, de religie romano-catolică, de 34 de ani, în 1848 vorbea maghiara şi româna (beszél magyarúl és oláhúl); Béres Samu, din Ditrău, comitatul Ciuc, de 36 de ani, de religie evanghelic-reformată, în 1878 vorbea maghiara şi româna (beszél magyarúl és románúl); Fazakas György, zis şi Kerso Ferencz, din Remetea (Giurgeului), comitatul Ciuc, de 22-23 de ani, de religie romano-catolic, în 1878 cunoştea maghiara şi româna (nyelvismerete magyar és román); Jancsó Rudolf, din Valea Scurtă (de lângă Târgu Secuiesc), comitatul Ciuc, de 27de ani, de religie romano-catolic, în 1880 cunoştea maghiara şi româna (nyelvismerete magyar és román); Nagy István, din Remetea (Giurgeului), comitatul Ciuc, de 35 de ani, de religie romano-catolic, în 1880 cunoştea maghiara şi româna (nyelvismerete magyar és román); Jónás József, din Ciumani (Giurgeu), comitatul Ciuc, de 23 de ani, de religie romano-catolic, în 1880 cunoştea maghiara şi româna (nyelvismerete magyar és román); Borsos Ferencz, din Târgu Mureş, născut în Ghindari, de 23 de ani, de religie evanghelic-reformată, în 1882 cunoştea maghiara, germana şi româna (nyelvismerete magyar, német és román); Árkosi László, din Târgu Mureş, de 27 de ani, de religie evanghelic-reformată, în 1882 cunoştea maghiara, germana şi româna (nyelvismerete magyar, német és román); Bernád Mihály, zis şi Józsi Feri, din Hăghig, comitatul Trei Scaune, de religie reformată, în 1882 vorbea maghiara şi româna (beszél magyarúl és románúl); Baló Jozsef, din Ţufalău, comitatul Trei Scaune, de 35-40 de ani, de religie reformată, în 1885 vorbea maghiara, germana, româna şi puţin franceza (beszél magyarúl, németúl, románúl és keveset fráncziaúl) şi exemplele sunt numeroase, redate doar din cercetări pe anumiţi ani. Cercetări viitoare vor completa această listă care ilustrează clar cunoaşterea limbii române de către secui, fie de cei cu şcoală, la vreun colegiu, fie de cei simpli, care umblau ca românii, în cioareci şi opinci, cum îi mai descriu documentele.
(Urmează exemple de cunoaştere a limbii române de către saşi, evrei, armeni, slavi din Transilvania).
Şi aceste exemple acoperă o arie mare din toată Transilvania.
(Urmează alte exemple de secui care ştiau limba română, exemple de saşi, evrei şi armeni din Transilvania care ştiau limba română).
Foto: Pisania de la biserica din Streisângeorgiu, Ţara Haţegului, tablou votiv scris în limba slavonă, din anul 6917, 2 octombrie, respectiv anii 1408/1409: ”În numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt, au zidit jupân Cândreș și jupânița lui, Nistora, și fiii lui această mânăstire sfântului mare mucenic și cetaș al lui Hristos, Gheorghe și s-a săvârșit și s-a scris, pentru pomenirea și sănătatea și mântuirea sufletelor lor …”
Dr. Vasile Lechințan
