…”A venit vacanţa/ Cu trenul dn Franţa“. Aşa au gândit plini de entuziasm o droaie de conaţionali în preajma Solstiţiului estival 2014, când sezonul pantalonilor scurţi şi-a intrat în drepturi depline şi din punct de vedere astronomic. Mă refer la elevi, cadre didactice, părinţi, bunici, inspectori şcolari. Dar şi…agenţi de turism din România–cea–murată.
Deşi vremea s-a prezentat săptămâni întregi ca de toamnă târzie, nimeni nu şi-a pierdut speranţa că Soarele va câştiga bătălia cu cerul mohorât, vântul şi ploaia, pentru ca în iulie-august tot natul să se poată bucura, în sfârşit, de un concediu binemeritat.
Planuri de vacanţă
Iar dacă nu aveţi încă un plan concret şi iminent de petrecere a multor zile libere ce urmează, dragi prieteni, şi vreţi să încercaţi altceva în afară de, să spunem, un tradiţional sejur la Teghirghiol, Bazna, Pucioasa etc. (staţiuni onorabile, nimic de zis din frumoasa noastră patrie) vă povestim în cele ce urmează cum este să huzureşti într-un loc exotic.
De pildă, să aveţi un sejur în Bali, alintată “Insula Zeilor” sau „Dimineaţa Lumii”. Îndragostiţii care vin aici pe capete în „luna de miere” o numesc şi „Paradisul Îngerilor”.
Dumneavoastră ziceţi-i cum vă vine la gură după ce o vizitaţi, numai nu ezitaţi. Viaţa-i atât de scurtă…
Rădare, fără…tutun
Un mic/mare inconvenient al saltului uriaş în spaţiu, totuşi, ar fi. Trebuie să zburaţi într-acolo cam…13 ore! Ceea ce pentru fumătorii înrăiţi este ceva de neconceput. Dacă însă nu aveţi acest viciu devastator, vacanţa se va prezenta la modul superlativ. După cum veţi constata, citind noul serial de călătorie ce debutează chiar acum.
Dat fiind că Insula Bali e situată la peste 10.000 de kilometri de Otopeni, trebuie să vă pregătiţi…şezuturile şi picioarele pentru o lungă imobilitate întrun scaun de Boeing 777. Cu riscurile de rigoare.
Eu am apelat din nou la prietenii zburători qatarezi, ce uşor, uşor tind să dobândească faima de profesionişti ai celei mai bune companii internaţionale aeronautice. Întrucât “Qatar Airways” oferă varianta optimă de conexiuni, confort şi servicii de calitate, o deplasare alcătuită din minimum patru verigi: Bucureşti – Doha – Singapore – Denpasar.
O succintă punere în temă
Celebra destinaţie turistică Bali se găseşte la opt grade de Ecuator, fiind una dintre cele peste… 13 mii de insule care formează Arhipelagul Indonezian, cunoscut drept cea mai mare formaţiune geografică de acest fel de pe Terra.
Din puzderia de petece de pământ scăldate de ape, doar jumătate sunt locuite. Uriaşul Arhipelag este presat de marile plăci continentale asiatică şi australiană, ce delimitează Oceanele Pacific de Indian în zona Ecuatorului, de aceea apar mereu cutremure, erupţii vulcanice, valuri uriaşe devastatoare.
În ipoteza că nu ştiţi mare lucru despre Bali – ceea ce nu cred, fiindcă cititorii mei sunt întotdeauna mult mai informaţi decât autorul – vă ajut, precizând că micul teritoriu se află situat între suratele mult mai mari, Insulele Java şi Sumatra. Despre care aţi auzit, nu-i aşa?
Insuliţa cu pricina are o suprafață de 5633 km², extremele măsurând 140 km în lungime şi numai 80 km în lățime. Cam cât un judeţ de pe la noi. În pofida acestor dimensiuni modeste, populatia se cifrează la cca patru milioane de suflete. Majoritatea au religia hindusă-balineză, în restul Indoneziei islamul fiind majoritar.
În negura vremii
L-am întrebat pe dl. Ketut, managerul complexului ultra-elegant în care am stat, (prima cunoştinţă locală cu care am şi făcut o poză), cam cât vechi sunt sursele istorice ale insulei?
– Din câte ştiu, Bali a fost populată încă din vremuri preistorice.
– Există dovezi materiale în acest sens?
– Da. Vasele din ceramică de la Cekik, datând de 3000 de ani. Trebuie să le vedeţi la muzeu. Există, de asemenea, unelte şi obiecte casnice dăltuite în piatră datând din Epoca Bronzului. Indienii au adus religia hindusă, dar o istorie scrisă despre această perioadă apare doar în secolul al IX-lea, sub forma unor inscripții brahmane sculptate în rocă.
Musonii, ca întotdeauna, prieteni şi duşmani
Clima se caracterizează prin două sezoane tropicale, un anotimp ploios şi celălat secetos. Sunt determinate de aşa-numitele „Circulaţia Walker”, respectiv „Hardley”, a unor importante mase de aer din zona ecuatorială. Aşa apar musonii, cel nordic bate între noiembrie şi martie dinspre China şi Oceanul Pacific, iar musonul sudic sufla dinspre Oceanul Indian si Australia în intervalul mai – septembrie. Ploile sunt însoţite de descărcări electrice, cantităţile de precipitaţii fiind abundente.
Ca şi în alte zone din Asia şi Extremul Orient musonii pot fi priviţi într-o dublă ipostază: de prieteni şi duşmani. Pe de o parte, oferă un ajutor de nepreţuit culturilor de orez, plantelor tropicale, dar reprezintă şi factori majori de risc, provocând inundaţii catastrofale, alunecări de teren, surpări de terenuri şi demolatori de case.
Raiul pe Pământ
Dacă există un Rai în Ceruri, Insula Bali îl adăposteşte pe cel de pe Pământ. Aşa susţin ghidurile turistice, patronii agenţiilor de voiaj, dar i oaspeţii din patru zări. Zeci de mii, poate milioane de vizitatori de pretutindeni vin anual aici în cautarea unui loc ideal unde să-şi petreacă vacanţa, “honeymoon”, ca şi date rotunde de aniversare a căsătoriei, ieşirea la pensie (nu şi pentru… bugetarii români!) ori alte evenimente importante din viaţă. Australienii sunt cei mai numeroşi.
O frumoasă legendă locală, pe care mi-a povestit-o într-o seară la un pahar de ceai verde mister Ketut, spune că Insula Bali ar fi fost smulsă din apele oceanului de către Zei. Fascinaţi de frumuseţea peisajului, fiinţele acestea supranaturale au dorit să se stabilească definitiv în zonă. Fiecare şi-a ridicat câte un templu, apoi, altul, tot mai semeţe, încât au ajuns în final nu mai puţin de…o mie!!!
Majoritate se pot vizita. Ba chiar se recomandă…
Mama Natură a fost darnică
Mică, micuţă, însă Insula Bali a fost înzestrată de Mama Natură cu de toate. Are o salbă de munţi, majoritatea vulcanici, ce măsoară peste 1000 de metri înalţime, cel mai falnic fiind Piscul Agung (3142 m), pe care îl poţi admira în voie dacă faci o excursie în teritoriu. De asemenea, există cascade superbe, ca şi Lacurile de vis Bratan şi Batur, cu care balinezii se mândresc, ca şi Râul Ayung, ce măsoară 75 km, străbătînd câmpii fertile.
M-au impresionat mult micile terase pe care se cultivă orez, aici fiecare petec de pământ trebuind valorificat. Doar în Tibet am mai admirat un asemenea respect pentru orice palmă de teren propice pentru agricultură. Insula abundă nu numai în plantaţii de orez şi de cafea, dar şi în plantaţii de bananieri.
Turismul se află însă pe primul plan, “industria fără fum” aducând un profit însemnat în bugetul local.
Peisajul te dă gata, iar pentru un român ce nu are în patrie palmieri, plante şi flori exotice, recifuri de corali, plaje cu nisip alb ( în Sud) și nisip…negru, de provenienţă vulcanică (în Nord și Vest) totul pare desprins dintr-o poveste.
Atracţia principală- sporturile acvatice
Pe lângă casă, masă, plimbări şi shopping, sporturile acvatice ocupă majoritatea timpului turiştilor. Nicăieri nu am văzut o ofertă atât de diversificată: de la înot, snorkelling, schi nautic, parasailing, wind-surfing, la scuba diving, pescuit, croaziere şi plimbări cu submarinul.
Australienii şi neozeelandezii sunt mari amatori de călărit valuri cu placa, venind cu nişte echipamente complete, astfel încât bagajele lor sunt de dimensiuni uriaşe. De aceea pe acoperişul multor taxiuri s-au montat nişte suporţi speciali, deoarece în portbagaje nu încap.
Cea mai lungă placă de surf omologata de “Guinness Book” aparţine unor australieni ( se putea altfel?) şi măsoară… 12
metri. Uriaşa “jucărie” poate susţine 47 de indivizi.
Am încercat şi eu să plutesc pe creasta unui vălişor paşnic, sprijninit de un amic din Ţara Cangurilor pe care mi l-am făcut ad-hoc. Văzând cum casc hura, omul mi-a împrumutat amabil scândura. Binenţeles că am picat ca o balegă, spre amuzamentul companionului, ce s-a minunat foarte tare că până la venerabila-mi etate nu am practicat acest sport.
– Da de unde vii, amice, de n-ai făcut surf până acum?, m-a întrebat el uimit.
– Din Rumania.
– Unde vine asta?
– Taman în Sud-Estul Europei.
– Aha. Parcă am auzit de ea. Capitala începe pare-mi-se cu litera …S, nu-i aşa?
– Nu, aia-i Sofia, şi este la vecini. A noastră-i cu B.
– Da, acum mi-am amintit. E… Budapesta!!!
– „Nem, szivem”.(Va urma)
Horia C. Deliu
