Jurământul este definit ca „angajament solemn prin care cineva se obligă să facă ceva (luând ca martor pe Dumnezeu sau punând în joc propria onoare)” (cf. NDULR). Sunt tot felul de jurăminte, de la cele făcute în joacă de către copii, la cele exprimate de îndrăgostiți ori de către cei care se căsătoresc, și până la cele oficiale, respectiv jurământul religios, militar sau jurământul depus de către oficialități la învestirea lor în funcții.
Foto: Silviu Ipătioaei- M.d.C
Azi ne vom ocupa de un alt tip de jurământ, și anume cel depus de către medici atunci când își termină studiile și sunt gata să înceapă practicarea nobilei lor profesiuni. Acest act solemn este cunoscut sub denumirea de „Jurământul lui Hipocrat” și datează încă din Grecia antică, referindu-se la „îndatoririle morale ale unui medic în exercitarea profesiunii sale”. După cum vom vedea, „Multe dintre principiile acestui jurământ sunt și astăzi valabile, ca păstrarea secretului profesional sau interzicerea relațiilor intime cu pacienții.” (Wikipedia)
Pentru cititorii care nu cunosc acest jurământ „sacru”, pentru că el se referă la viața noastră a tuturor, vom reproduce aici, în citat, vechiul text, ca apoi să-l comparăm cu cel actual, care a suferit unele modificări, însă nu esențiale. Dar mai înainte de a (re)vedea textul antic se cuvine să ne reamintim de câteva nume importante din vechea mitologie greacă: Apollo (în mitologia greacă și romană) – zeul zilei, al luminii și al artelor, protector al poeziei și al muzicii, conducătorul corului muzelor, personificare a Soarelui, fiind socotit și ca zeu vindecător și având darul profeției; Esculap / Asclepios – fiul lui Apollo, un premergător al medicinii; Higeea/ Higia – zeița sănătății și curățeniei (în mitologia greacă), care îi învăța pe oameni să trăiască sănătos, un simbol al medicinei curative; Panaceea, sora Higeei, – zeița vindecării; Hippocrate – cel mai vestit medic al Greciei antice, considerat părintele medicinii, de al cărui nume se leagă jurământul medicului:
„Jur pe Apollo medicul, pe Esculap, pe Higeea și Panaceea și pe toți zeii și zeițele, pe care îi iau ca martori, că voi îndeplini acest jurământ și poruncile lui, pe cât mă ajută forțele și rațiunea:
- Să respect pe cel care m-a învățat această artă la fel ca pe propriii mei părinți, să împart cu
el cele ce-mi aparțin și să am grijă de el la nevoie, să-i consider pe descendenții lui ca frați și să-i învăț această artă, dacă ei o doresc, fără obligații și fără a fi plătit.
- Să transmit mai departe învățăturile acestei arte fiilor mei, fiilor maestrului meu și numai
acelor discipoli care au jurat după obiceiul medicilor, și nimănui altuia.
- Atât cât mă ajută forțele și rațiunea, prescripțiunile mele să fie făcute numai spre folosul
și buna stare a bolnavilor, să-i feresc de orice daună sau violență.
- Nu voi prescrie niciodată o substanță cu efecte mortale, chiar dacă mi se cere, și nici nu
voi da vreun sfat în această privință. Tot așa nu voi da unei femei un remediu abortiv.
- Sacră și curată îmi voi păstra arta și îmi voi conduce viața.
- Nu voi opera piatra din bășică, ci voi lăsa această operație celor care fac această meserie.
- În orice casă voi intra, o voi face numai spre folosul și bunăstarea bolnavilor, mă voi ține
departe de orice acțiune dăunătoare și de contacte intime cu femei sau bărbați, cu oameni liberi sau sclavi.
- Orice voi vedea sau auzi în timpul unui tratament voi păstra în secret, pentru că aici tăcerea
este o datorie.
- Dacă voi respecta acest jurământ și nu îl voi călca, viața și arta mea să se bucure de renume
și respect din partea tuturor oamenilor; dacă îl voi trăda devenind sperjur, atunci contrariul.”
Dar nu-așa? lumea progresează, deci se schimbă, și oamenii trebuie să-și „ajusteze” cunoștințele și limbajul pentru a corespunde timpurilor moderne, așadar nici Jurământul lui Hipocrat nu putea rămâne în aceeași formă pentru totdeauna. Ca urmare, în anul 1947 a fost fondată „World Medical Association” (WMA) care însumează mai multe asociații medicale din lume, nu indivizi, în special asociații naționale (în 2016 erau 112). Scopul principal al acestei asociații este de a certifica internațional norme etice înalte în rândurile medicilor (https://www.wma.net).
Un an mai târziu, în septembrie 1948, WMA a publicat prima versiune modernă a documentului „Jurământul medicului” cu numele „Declarația de la Geneva”. Textul acestui document a fost actualizat/ completat la a 68-a Adunare Generală a WMA de la Chicago, în octombrie 2017. Pentru comparație cu forma antică a jurământului, cităm aici textul:
- Ca membru al profesiei medicale:
- Eu promit solemn să dedic viața mea servirii omenirii;
- Sănătatea și starea de bine a pacientului meu va fi principala mea preocupare;
- Eu voi respecta independența și demnitatea pacientului meu;
- Voi ține cel mai mare respect față de viața omenească;
- Nu voi permite ca motive de vârstă, boală sau handicap, credință, origine etnică, sex, naționalitate, apartenență politică, rasă, orientare sexuală, poziție socială sau oricare alt factor să stea între obligația mea și pacientul meu;
- Voi respecta secretele pe care cineva mi le va mărturisi, chiar și după moartea pacientului;
- Îmi voi practica profesiunea cu conștiință și demnitate și în acord cu o bună practică
medicală;
- Voi avea grijă de onoarea și tradițiile nobile ale profesiei medicale;
- Voi acorda celor care m-au instruit, colegilor și studenților respectul și recunoștința pe
care aceștia le merită;
- Voi contribui prin cunoașterea mea medicală la binele pacientului și la progresul îngrijirii
sănătății;
- Mă voi îngriji de propriile mele sănătate, prosperitate și capacități pentru a avea
posibilitate de a oferi servicii medicale de cel mai înalt nivel;
- Eu nu voi folosi cunoașterea mea medicală pentru a nu respecta drepturile omului sau
libertățile cetățenești, chiar sub amenințare;
- Eu promit toate acestea în mod solemn, liber și în acord cu onoarea mea.”
Deoarece scopul nostru este pur informativ, lăsăm la latitudinea cititorilor, care nu de puține ori devin pacienți în sistemul sanitar din România, să aprecieze dacă medicii care-i consultă respectă jurământul depus la absolvirea studiilor sau nu. Totuși, dacă ar fi să exprimăm o opinie, am spune doar că, mai ales după plecarea din țară a zeci de mii de medici specialiști, în condițiile actuale sistemul nostru sanitar este el însuși bolnav, în comparație cu cel din țările care ne racolează cadrele medicale. Păcat că în respectivul Jurământ nu este inclus și un punct prin care medicul să se angajeze ca în primul rând să-și servească propria țară și apoi pe altele, însă în acest caz am putea fi acuzați de egoism și perspectivă îngustă cu privire la „normele europene” și „libertatea de mișcare”…, deci ce mai contează dacă Țara a investit mult în școlarizarea celor plecați, când în grădina vecinului iarba pare mai verde și mai grasă? Dar și aici depinde cum privești lucrurile: dacă Patria ta înseamnă UE sau Planeta („Eu promit solemn să dedic viața mea servirii omenirii”), atunci problema pare rezolvată, deși încă n-a fost instituit Statul Mondial, însă despre aceasta vom „discuta” într-un articol viitor, pe tema raportului între naționalism și internaționalism.
Mihai Trifoi
Vrei să fii notificat când apare un articol nou? Abonează-te prin e-mail