Institutul Naţional de Statistică a realizat un top al judeţelor cu cea mai mare populaţie şi un altul cu numărul de căsătorii pentru anul 2012. În ambele, judeţul Covasna se situează la coada clasamentului, urmat de judeţele Sălaj şi Tulcea.
Judeţul cu cea mai mare populaţie în anul 2012 a fost Iaşi, cu 842.601 de persoane, urmat de Prahova cu 802.216 de locuitori şi de Constanţa, cu o populaţie de 724.506.
La polul opus, judeţul Covasna are o populaţie de 220.962, urmat de judeţele Sălaj (238.593) şi Tulcea (241.697).
Nici la numărul de căsătorii clasamentul nu arată altfel. Cum este normal, top 3 are aceeaşi componenţă: Iaşi a înregistrat 132.500 de căsătorii, Prahova, 124.626 şi Constanţa 119.300.
Cât despre top 3, de la „coadă”: Covasna a avut în 2012 nu mai puţin de 30.409 de căsătorii încheiate, judeţul Sălaj a avut 36.480, iar Giurgiu, împrumutând locul trei de la Tulcea, a avut 37.241.
Este firesc ca în judeţele cu populaţie mai mare să se oficieze mai multe căsătorii, însă, făcând o medie între numărul de locuitori şi numărul de căsătorii oficiate, judeţul Covasna tot în coada clasamentului rămâne.
Psihologul Richard Zoor a amintit două aspect legate de această stare de fapt: „ Situaţia economică precară, adică venit insuficient care nu permite, dacă nu cumpararea unei locuinte, măcar închirierea uneia. Lipsa unui cămin şi a surselor de venit cu care o familie s-ar putea întreţine, descurajează tinerii care se gândesc la căsătorie. Din păcate, tinerii ştiu că nu este vorba de o situaţie temporară şi nu se hazardează spre un viitor nesigur. De asemenea, putem aminti şi situaţia tinerilor care pleacă să lucreze în străinătate, persoanele care urmează mai multe studii universitare sau postuniversitare ori cei care pun pe primul plan cariera profesională. Toţi aceştia îşi planifică căsătoria la vârste care depăşesc 30 de ani.
Al doilea aspect, oarecum legat de primul, poate fi personalitatea ardelenilor, indiferent de etnie, în a căror structură s-a întipărit un simţ al responsabilităţii faţă de familie şi respectarea tradiţiilor. Astfel, un tânăr nu se va gândi la căsătorie dacă nu are unde să-şi ducă acasă soţia după nuntă, şi nici o tânără nu va accepta să nască copii dacă ştie că nu le poate asigura condiţii decente. La noi nu vom întâlni, cu siguranţă, situaţia familiilor care îşi duc traiul într-o căsuţă de chirpici compusă din una-două camere, în care părinţii şi 5-6 copii trăiesc din ajutoare sociale.”
Maricela Dan
