Fiecare om are o pasiune în care îi place să investească timp și resurse finaciare. Îmi aduc aminte că atunci când eam copil, aveam colecții de pietre, șervețele și pentru o perioadă scurtă de timp am colecționat chei de desfacere a dozelor de suc sau bere. După ce am mai crescut, am început să îmi mint prietenii că nu mă mai joc cu mașinuțele din cutii, le spuneam tuturor că am început „să colecționez mașinuțe”. După ce am căutat pe internet diferite colecții, am identificat oameni maturi care aveau sute de modele, replici fidele ale automobilelor reale. În anul 2012 mi-am cumpărat prima machetă auto, Dacia 1300 la scara 1:43, a fost prima machetă pe care am așezat-o cu grijă în vitrină. Pot afirma fără ezitare că am intrat într-o lume fermecată, o lume a colecționarilor de machete auto, diorame, jucării vechi, radiouri sau păpuși.
Anual, colecționarii de miniaturi își dau întâlnire, deseori aceste întâlniri fiind internaționale, participanții venind chiar și din New York sau Canada. În ultimii ani, foarte mulți români au început să fie pasionați de jucăriile românești din perioada comunistă, astfel, valoarea obiectelor a devenit tot mai mare.
„ În 1960, România avea opt fabrici care manufacturau obiecte din lemn sau tablă sau tipăreau cărţi, dar aveau şi secţii speciale de jucării. Întreprinderea 9 Mai din Lugoj făcea stropitori, jucării cu cheiţă şi carusele, Cooperativa Tehno-Metalica Bucureşti, jucării mecanice, biciclete, triciclete şi trenuleţe, Fabrica de Mase plastice MAP Oradea turna jucării din plastic, Cooperativa Arta Lemnului – figurine, trenuleţe şi jocuri din lemn, Fabrica Steaua Roșie din Râșnov, jocul de Domino, iar Agatex Timişoara – trenuleţe, tamburine şi alte jucării din metal. La fel şi Metaloglobus din Bucureşti care, în plus, mai producea si jucării pe arcuri, jucării din pluş, telefoane, mini maşini de cusut şi pistoale. Iar celebra Arădeanca făcea sute de modele de păpuşi. Toate aceste fabrici exportau 80% din producţie, iar jucăriile lor ajungeau în anii 60 si 70 să le concureze calitativ pe cele din Occident.” – conform www.digi24.ro
Din păcate, la fel ca majoritatea fabricilor din România, nici cele de jucării nu au scăpat de falimentare sau distrugere, astfel, o industrie remarcabilă a fost distrusă complet.
Jucăriile vechi nu sunt doar o simplă pasiune, ci o formă de socializare, prin intermediul acestor obiecte, s-au format prietenii strânse. Foarte mulți dintre prietenii mei sunt colecționari de jucării.
Pentru a-i înțelege mai bine pe cei ce colecționează jucăriile copilăriei, am schimbat câteva idei cu un colecționar.
„Colecționez jucării românești din perioada comunistă, începând cu anul 2015, atunci când prietenii mi-au dăruit un autobuz ONT Carpați, din anii ’60, o jucărie foarte rară. Acest ONT, este de altfel, cea mai scumpă și veche jucărie din colecția personală. Jucăria la care țin cel mai mult este un ARO 244, fabricat de Viitorul Oradea, găsit într-un anticariat. Este o jucărie pe care am văzut-o în fotografiile familiei, motiv pentru care m-am atașat foarte tare de această piesă. În general, achiziționez obiecte vechi din târguri, anticariate, de la prieteni, grupuri de profil și chiar de la persoane ce vor să le arunce. Colecția mea este bazată mai mult pe mașini și păpuși de cauciuc, în prezent dețin aproximativ 100 de bucăți. Pentru mine, nu e doar pasiunea de a colecționa, mai importanți sunt oamenii cu care interacționez, deseori, aceste jucării leagă prietenii pe viață. Sincer, părerea mea este că dacă cineva dorește să colecționeze astfel de obiecte vechi, ar fi indicat să se documenteze înainte de prima achiziție, această pasiune este uneori foarte costisitoare.” – a declarat Adrian D. Z., colecționar de jucării și obiecte vechi.
La fel ca fiecare obiect vechi, valoarea crește odată cu trecerea timpului, deseori, aceste jucării ajung să valoreze mii de lei, raritatea obiectului făcând diferența.
În județul Covasna, numărul colecționarilor activi în grupurile de specialitate, este redus. O dorință personală pe care am discutat-o cu pasionații locali, dar și cu cei din alte orașe, este de a organiza o expoziție de jucării și obiecte vechi în Sfântu Gheorghe.
Indiferent de cât spațiu ocupă un obiect vechi, evitați să-l aruncați, undeva în această țară, există mereu o persoană care cu siguranță îi va găsi un loc prețios în vitrină.
Cosmin Teodor IOSUB
