Se pare că multe dintre profeţiile lui Nostradamus şi ale clarvăzătoarei bulgare Baba Vanga s-au adeverit. Una dintre ele se referea la o invadare a Europei de către populaţii venite din Asia, şi iată că în zilelele noastre bătrânul continent se confruntă cu valuri de imigranţi care bat la porţile Europei, deci o adevărată invazie, căci fenomenul este continuu.
Unele ţări, precum Ungaria, au construit la graniţe ziduri de sârmă ghimpată pentru a stăvili înaintarea năvălitorilor, altele au decretat stare de alertă sau au trimis soldaţi la hotare, însă disperarea celor care vor să ajungă în ţările europene mai bogate nu poate fi oprită. Şi nu-şi pot permite toate ţările Europei să ridice ziduri la graniţe. În această situaţie, Uniunea Europeană va fi obligată să-şi asume riscul acceptării acestor refugiaţi disperaţi, chiar dacă printre ei se pot strecura terorişti bine antrenaţi, care mai târziu vor crea multe probleme autorităţilor din ţările în care se vor stabili.
. .
Nici România nu va fi scutită de urmările acestui „taifun”, pentru că va trebui să accepte o parte dintre aceşti „disperaţi ai sorţii” şi să-i integreze în societatea ei şi aşa destul de amalgamată şi cu multe probleme încă nerezolvate.
Dar de ce fug oamenii dintr-un loc ca să se stabilească în altul?! În primul rând din cauza războaielor sau a altor nenorociri. În al doilea rând, din cauza sărăciei şi mizeriei, căci disperarea de a nu reuşi în ţara lor şi dorinţa arzătoare de a-şi făuri un trai mai bun şi o viaţă mai paşnică într-o ţară avută şi aşezată îi împig la gesturi disperate care pentru ei reprezintă o chestiune de viaţă şi de moarte. Mulţi dintre aceşti refugiaţi mor pe drum, alţii cad pradă traficanţilor de persoane, dar mare parte dintre ei a ajuns acum aproape de ţările noastre şi toate oficialităţile se întreabă cu destulă disperare: „Ce-i de făcut?!”
De ce ţinta lor este tocmai Europa şi nu America?! Desigur, pentru că Europa este mai aproape, dar şi pentru că Europa este percepută ca un continent bogat, nu întâmplător imigranţii aceştia vor să ajungă în Germania, Olanda, Suedia, Danemarca, unde au auzit ei că „se trăieşte bine” şi sistemul social are multe facilităţi pentru membrii societăţii. Şi chiar dacă cei mai mulţi dintre ei vor folosi Macedonia, Serbia, Bulgaria, Ungaria sau România ca „ţări de tranzit” pentru atingerea scopului lor, vor fi destui care vor rămâne şi în ţările tranzitate, fie din lipsă de mijloace băneşti care să le permită continuarea călătoriei, fie din alte motive, astfel că guvernele ţărilor în discuţie vor trebui să ia măsurile cuvenite pentru a nu se crea haos.
Din alt punct de vedere, există şi pericolul accentuării conflictului între civilizaţii, pentru că cei nou sosiţi vor veni cu cultura şi tradiţiile din ţările de origine şi se vor adapta cu greu unei culturi total diferită de a lor, astfel încât integrarea în noua societate va fi foarte dificilă. Din fericire acum oamenii sunt mai inteligenţi şi chiar dacă vin din ţări africane mai puţin dezvoltate, ei nu sunt total rupţi de modernitate şi noile tehnologii; pentru călătoria lor pe „drumul morţii”, cum l-au denumit, au îmbrăcat repede blugii, tricourile şi alte haine oferite şi au învăţat din mers să-şi făurească destinul cu orice sacrificii. Aşadar în egală măsură sunt şi de compătimit şi de admirat. Şi cum s-ar spune, Providenţa să ne ajute pe toţi!
Fără îndoială, drama acestor oameni te impresionează profund şi pentru ei nu există cale de întoarcere, de aceea în faţa ţărilor europene sosirea sutelor de mii de refugiaţi constituie, într-un anume sens, o mare problemă, a cărei rezolvare va cere multe eforturi, mai ales că se apropie sezonul rece şi „măsurile sociale de protecţie” vor trebui amplificate, pentru ca cei sărmani şi fără de adăpost să nu fie daţi pieirii. În acelaşi timp aceşti „oaspeţi” vor trebui monitorizaţi întrucât există posibilitatea ca unii dintre ei să fi venit cu alte scopuri decât cele declarate şi care ar putea deveni o ameninţare pentru siguranţa naţională.
Se zice că Dumnezeu a oferit Pământul tuturor, dar unii mai hapsâni au apucat mai mult din el şi i-au asuprit pe alţii luându-le bunurile, uneori şi viaţa, transformându-i în sclavi şi exploatându-i, au folosit forţa pentru noi cuceriri şi îmbogăţire, apoi treptat bogăţiile s-au tot mutat de ici-colo, după cum bătea vântul şi interesul, şi după ce neamurile s-au organizat în popoare şi state au continuat aceeaşi politică de învrăjbire, cucerire şi stăpânire prin forţă, şi chiar astăzi, când lumea pare mai civilizată, barbaria şi nedreptatea sunt prezente şi se manifestă în diferite forme pe întreaga planetă. Şi în aceste condiţii nu ne miră că, săturate de războaie şi mânate de spaimă şi neajunsuri, populaţii întregi caută „Paradisul european” precum odinioară cei din Vestul sălbatic american căutau locul numit El Dorado, care să le asigure pacea şi prosperitatea.
Au trecut aproape două mii de ani de când barbarii atacau graniţele Imperiului Roman, încercând să ajungă în inima lui, la Roma, şi iată că azi istoria se repetă, numai că în locul Imperiului Roman se află Uniunea Europeană, iar cei care vin nu sunt chiar barbari. Să vedem ce măsuri se vor lua odată cu precipitarea evenimentelor, pentru ca apele să se liniştească şi pacea să revină pe pământ.
Un lucru este sigur: până când lumea va continua să fie împărţită în „bogaţi” şi „săraci” oamenii nu se vor linişti, zbuciumul societăţilor va fi mereu acelaşi şi „invaziile” de tot felul se vor repeta ciclic, pentru că „cei săraci” vor încerca insistent să ia înapoi de la „cei bogaţi” măcar puţin din ceea ce li s-a furat în trecut; balanţa destinului nu poate sta mereu înclinată numai într-o parte…
Mihai Trifoi
