A intrat în tradiție ca, anual, și în localitățile Arcului Carpatic, ca de altfel, peste tot acolo unde trăiesc români, sărbătorea Zilei Limbii Române să fie marcată prin manifestări de cinstire a înaintașilor și de regăsire a rădăcinilor, consemnate prin lucrări monografice, conferințe, colocvii, evocări, recitaluri de poezie, spectacole de cântece și jocuri populare, prin repunerea în drepturi a vechilor tradiții populare și a momentelor care le-au marcat istoria.
Pe lângă manifestările cultural-științifice organizate de instituții și asociații de cultură din localitățile Arcului Intracarpatic, poeta Mihaela Aionesei ne oferă o inedită și valoroasă lucrare monografică intitulată O cărămidă pentru Neamul Românesc. Mărtănuș – repere ale solidarității întru dăinuire.
Până la lansarea publică a volumului așteptat cu vădit interes de sătenii din Mărtănuș, și nu numai de ei, cu asentimentul autoarei prezentăm o scurtă avanpremieră a unei lucrări care cu certitudine cinștește limba română și pe încercații ei vorbitori din Curbura Interioară a Carpaților.
***
Pe data de 4 decembrie 2019, poeta Mihaela Aionesei a devenit membră a Uniunii Scriitorilor din România, la Filiala București-Poezie. „Nu eu, ci Limba Română pe care mă străduiesc de ani de zile s-o țin prin Poezie la loc de cinste într-o zonă în care ea abia mai este auzită, a intrat astăzi în USR-Filiala Poezie București” a declarat, atunci, Mihaela Aionesei.
Din perspectiva istoriei locale, acest eveniment fericit din viața Mihaelei Aionesei mai are și o altă valoroasă semnificație: Mihaela Aionesei este primul poet român din istoria „orașului breslelor”. Performanța sa constituie, în același timp, un omagiu adus înaintașilor români din Târgu Secuiesc, începând cu membrii puternicei bresle a negustorilor care a existat în oraș, până în preajma Revoluției de la 1848/1849. Pagini din istoria comunității românești din Târgu Secuiesc sunt prezentate pe larg în volumul Românii din Tg.-Săcuiesc şi satele învecinate, după condica bisericii ortodoxe din Tg.-Săcuiesc (1781-1898), apărut la București, „în cadrul publicațiilor Institutului de Istorie Națională”, în anul 1943, sub semnătura cercetătoarei dr. Maria I. Negreanu. Reeditarea acestui volum de către Editura Eurocarpatica reprezintă un act de recuperare culturală și readucere în circuitul public a unei importante lucrări, până astăzi aproape necunoscută.
Din această perspectivă, izbânda poetei Mihaela Aionesei, împreună cu proiectele culturale, educative și civice inițiate și implementate de liderii civici, preacucernicii preoți ortodocși, învățători și profesori și puținii intelectuali români pot constitui începutul unei renașteri a vieții comunitare și cultural-spirituale românești, într-un oraș care a fost înființat și care a existat, în decursul veacurilor, pentru asigurarea, împreună cu cărăușii din Brețcu, a transportul mărfurilor din Transilvania în Moldova și Țara Românească.
De-a lungul timpului, mai multe volume de versuri ale Mihaelei Aionesei au fost premiate la diverse evenimente și concursuri de creație. În același timp, Mihaela Aionesei este un Om al cetății, implicat în viața urbei în care trăiește- Târgu Secuiesc, în localitățile din împrejurimi și în multe alte așezări din întreaga țară. Încet, dar sigur și temeinic, Mihaela Aionesei s-a afirmat ca lider civic și de opinie, dar și ca publicist, cronicar al istoriei locale și prozator.
„Poeta Mihaela Aionesei – afirma regretatul istoric și scriitor Vasile Lechințan – a scris despre patrie pe petale de cicoare şi de maci. I-a dictat un dor ivit în singurătatea limbii române pe o stradă rece din Târgu Secuiesc. Atâtea iubiri de neam şi de ţara cea imensă a limbii noastre, din veac în veac, i-au insuflat poetei o credinţă şi i-au dat o platoşă de luptătoare. Ca un argint viu, este mereu căutătoare de şiraguri ale fericirii noastre în unitate şi reînviere… În timp ce alţii renovează cu sume imense din bani publici castele ale vechilor tirani, poeta adoră şi este solidară cu icoane şi vechi obiecte de cult ale unei modeste biserici ortodoxe, cea din Mărtănuș”. Prietena sa, prolifica cercetătoare Florentina Teacă, parteneră statornică a poetei, în realizarea a numeroase proiecte culturale face următoarea remarcă: „Este destul de greu să creionezi portretul unui om care se împarte în o multitudine de direcții și o face, de fiecare dată, exemplar!… Fără MIHAELA AIONESEI, căci despre ea este vorba, viața culturală și civică a românilor din județul Covasna ar fi infinit mai săracă… Indiscutabil că acest context și-a pus amprenta sa atât asupra creației literare, cât și a publicisticii Mihaelei Aionesei, poeta mărturisind că «scriind, și-a găsit un țel» și că prin această îndeletnicire și-a propus «să lase un semn al trecerii sale prin viață».
În calitatea sa de statornică colaboratoare a Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” și a Centrului European de Studii Covasna-Harghita, Mihaela Aionesei și-a pus în valoare talanții hărăziți de Providență: inițiativă, consecvență, inteligență, optimism ș.a. Spre deosebire de publiciștii profesioniști, care sunt spectatori la evenimentele relatate – am afirmat în Argumentul la volumul „La pas prin Patria mamă”-, Mihaela Aionesei este un participant activ la majoritatea acestora, articolele sale constituind, fiecare în parte și toate împreună, o cronică a principalelor manifestări și evenimente românești din Târgu Secuiesc și din mai multe așezări din județele Covasna și Harghita, dar și din alte localități aflate pe «cărările Patriei», în care «a ars cu fiecare celulă, din drag de oameni buni și dor de sfânta noastră Limbă Românească». … Campaniile de presă privind restaurarea icoanelor și a altor obiecte de cult ale bisericii ortodoxe din Mărtănuș – prezentate în primul capitol al volumului de față – pot constitui exemple bune de urmat despre importanța și eficiența jurnalismului militant, practicat de Mihaela Aionesei.
Ideea scrierii unui volum monografic dedicat localității Mărtănuș s-a conturat și pe parcursul corespondenței purtate de-a lungul anilor de Mihaela Aionesei cu arhiviștii, muzeografii și cercetătorii centrelor culturale românești din Sfântu Gheorghe, din care redăm câteva fragmente: „Tg. Secuiesc, 24 iunie 2020. Ieri am fost la Mărtănuș. S-au adunat 3900 de euro, în loc de 3500 cât ar fi fost necesari pentru restaurarea icoanelor. Bani proveniți din afara țării și din donațiile ajunse la mine… Astfel am decis împreună cu părintele paroh și consilierii bisericii să încep o nouă campanie pentru unul dintre clopote care trebuie schimbat. Mai urmează catapeteasma, dar sper ca sătenii să poată strânge din donațiile proprii. Ieri i-am dat numărul d-voastră de telefon domnului Roman care are să vă înmâneze câteva acte importante despre Mărtănuș. Să nu vă supărați. Spunea că și-ar dori o monografie despre Mărtănuș… Cu aleasă prețuire, Mihaela Aionesei.
M-am încadrat într-o pagină așa cum mi-ați sugerat. Pentru că este primul Laudatio pe care-l fac (pentru regretatul colonel Ion Țăranu, un adevărat stâlp al bisericii ortodoxe din Mărtănuș)… În cursul zilei mă voi ocupa și de ceilalți doi propuși la sponsori: Nicușor Moise și Bogdan Baciu, cât și despre problema Solidarității la români legată de Biserica din Mărtănuș. Vă mulțumesc mult pentru sprijin. Sănătate și spor în toate. Cu aleasă prețuire, Mihaela Aionesei.
…Așa cum am vorbit inițial, am început să scriu și despre solidaritatea românească legată de Biserica din Mărtănuș. Poate va fi de folos undeva. În intervenția mea la Sesiunea Națională de Comunicări „Românii din sud-estul Transilvaniei”, (Istorie. Cultură. Civilizație – nn), voi aminti și despre minunea de la Mărtănuș. Pentru că acolo chiar a fost o minune să adun atâția bani de la oameni pe care nu i-am văzut niciodată în viața mea. Iată ce putere poate avea cuvântul prin grija Domnului și a Maicii Domnului! Vă doresc sănătate și spor în toate. Cu aleasă prețuire, Mihaela Aionesei
Bună dimineața distinse domn, După cum am discutat, am scris câteva rânduri legate și de solidaritatea la români. Desigur, nu va fi timp să citesc atâtea pagini, dar voi putea sintetiza în câteva minute manifestarea. Pentru că este cea mai mare solidaritate pe care am văzut-o și pe care am trăit-o pe propria piele cu toate emoțiile ei copleșitoare. Voi trimite materialul la „Mesagerul de Covasna” săptămâna viitoare. Ba, aș îndrăzni să-l trimit și la „Grai Românesc”, dacă vor vrea să-l publice. Sănătate și spor în toate. Mihaela Aionesei”
Și astfel, au fost redate zeci de articole despre „minunea” de la Mărtănuș, apoi vizita de documentare la Centru Eclezistic de Documentare „Nicolae Colan” și începutul anevoios al muncii de cercetare al documentelor din arhiva Centrului și a celor din arhiva Parohiei Mărtănuș, aflate în păstare la destoinicul epitrop Nicolae Roman, interviurile cu veteranii localității.
Pentru o poetă obișnuită cu un discurs specific creației poetice, trecerea la munca de cercetare a istoriei și culturii locale a presupus un efort deosebit. Doar dragostea autoarei față de oamenii și locurile Mărtănușului, față de statornicia acestora în credința strămoșească și strădaniile lor de păstrare și afirmare a patrimoniului cultural moștenit de la înaintași, au ajutat-o pe poeta Mihaela Aionesei să deprindă tainele trudei jertfelnice a cercetării trecutului localității și cunoașterii realităților complexe ale zilelor noastre. În paralel a continuat implicarea autoarei în viața localității Mărtănuș, devenind practic un membru de vază al așezării, postură care i-a înlesnit comunicarea cu locuitorii investigați în cercetarea întreprinsă.
Dacă în prima parte a lucrării de față autoarea mărturisește că ideea a pornit „de la articolele pe care le-am scris cu prilejul apelurilor făcute pentru a se aduna fonduri necesare restaurării unor obiecte bisericești vechi și înfrumusețarea bisericii din Mărtănuș, evidențiind astfel solidaritatea românilor de pretutindeni cu comunitatea românească din acest sat ardelenesc”, în partea a doua, și-a propus să „redea doar o schiță a unei monografii. Dorința mea fiind aceea de a valorifica câteva din documentele vechi care se aflau în posesia epitropului dr. Nicolae Roman. Mai ales că printre ele am dat de singura monografie despre Mărtănuș aparținând părintelui Iosif Rafiroiu, întocmită în anul 1946 pentru obținerea „gradului prim”, dar rămasă în manuscris, deci netipărită”.
Proiectul editorial a fost formulat „cu mare emoție și responsabilitate și copleșită de această neașteptată oportunitate… în speranța că puținul cuprins în aceste pagini va rămâne o mărturie de folos pentru atunci când specialiști în domeniul cercetării își vor propune să întocmească o monografie a satului”.
Din perspectiva poetei Mihaela Aionesei – prezenta carte „este bazată mai mult pe relațiile interumane, pe observațiile legate de tradiții, obiceiuri și mărturiile orale pe care am reușit să le adun și care îmi par de o însemnătate majoră, având în vedere că cei intervievați sunt veteranii satului Mărtănuș”. Astfel, potrivit aprecierii autoarei, cartea de față este redactată într-o „perspectivă personală, atipică, fără a respecta structura clasică a monografiilor”, „o împletire de nou și vechi.”
Lecturând paginile lucrării, împărtășim doar parțial, punctul de vedere al autoarei, deoarece, deși cartea nu respectă structura clasică a unei monografii, are numeroase calități care îi conferă calitatea de scriere monografică, care cuprinde valorose informații referitoare la istoria și cultura locală, „lacrimă și zâmbet, de contemporaneitate și frumoase aduceri aminte. Ca un album de imagini și stări de suflet în care să se regăsească prinși în această horă a timpului, și străbunii satului, și cei de azi, și cei de mâine. Ca și cum cineva mi-ar fi dat o baghetă magică pentru a crea un spațiu durabil, atât cât hârtia nu-și va pierde valoarea, în care toți să se întâlnească pentru a se scălda într-o lacrimă de drag și duioșie pe frumoasele plaiuri covăsnene.”
Cartea asigură introducerea în circuitul public a unor izvoare documentare inedite care permit cunoașterea principalelor momente ale istoriei localității, cu luminele și umbrele lor, despre care până acum, „se vorbea doar în șoaptă, pe la colțuri. ”
În stilul său cunoscut, autoarea prezintă în paginile lucrării portrete de o mare frumusețe, ale unor lideri locali, precum pr. Iosif Rafiroiu, dr.Nicolae Roman, col.(r) IoanȚăranu, preoții care au slujit în ultimii zece ani în parohie și câțiva săteni, cărora Mihaela le-a câștigat încrederea și astfel toți și-au deschis sufletul, în convorbirile purtate pe parcursul cercetării, fapt esențial pentru reușita unei asemenea investigații.
În același timp, cu prilejul acestor convorbiri, este redată figura țăranului român din Mărtănuș, bun creștin, harnic, gospodar, iubitor de natură și de Țară, cinstit, generos, iubitor de armonie interetnică, fiind surprinse principalele dimensiuni ale traiului cotidian, din Mărtănuș și împrejurimi.
O importantă valoare documentară o au interviurile cu seniorii așezării, care prezintă pagini tulburătoare despre realitățile localității, din ultimul secol, repere ale conviețuirii interetnice româno-maghiare locale, aspecte ale mentalului colectiv și ale stării de spirit specifice sătenilor din Mărtănuș. Capitolul dedicat culturii, tradițiilor și obiceiurilor locale pune în valoare calitățile omului de cultură Mihaela Aionesei și, în perspectivă, a unui cercetător avizat. Tezele redactate cu aceste ocazii pot oricând să fie publicate în reviste de specialitate.
Satisfacția noastră, a celor care trudim, de ani de zile, în cadrul celor două Centre de la Sfântu Gheorghe și a editurilor Eurocarpatica și Grai Românesc sporește pe măsură ce apar noi lucrări monografice ale comunităților românești din Arcul Carpatic. Astfel, în ultimii 30 de ani, la cele două edituri au apărut peste 30 de lucrări monografice dedicate unor localități și comunități românești din Arcul Intracarpatic, la care se adaugă monografiile dedicate unor personalități și instituții românești, din această binecuvântată zonă, din inima României.
Suntem convinși că în această tematică atât de diversă își va găsi un loc onorabil și lucrarea monografică a cercetătoarei Mihaela Aionesei dedicată localității Mărtănuș, și că o lucrare de acest gen, „atipică” nu va fi ultima scrisă de Mihaela Aionesei.
În concluzie, avem în față o carte „de învățătură”, o carte frumoasă, despre oameni frumoși și vrednici și despre locuri legendare, scrisă cu talent, profesionalism și dăruire, de o poetă frumoasă, cu reale calități de cercetător ale istoriei și etnografiei românești din sud estul Transilvaniei, dar și ale unui valoros publicist și lider civic performant.
Adresăm sincere felicitări autoarei și tuturor celor care au contribuit la apariția acestei prime lucrări monografice dedicate comunității românești din satul Mărtănuș.
Vom propune Consiliului Local și Primăriei comunei Brețcu, de care aparține satul Mărtănuș, să acorde autoarei Mihaela Aionesei titlul de Cetățean de Onoare al comunei respective. Așa se procedează, în toată lumea democratică.
Din punctul nostru de vedere, prin apariția acestui volum, alături de întreaga operă poetică și activitate culturală și civică, Mihaela Aionesei și-a înscris definitiv numele în galeria membrilor elitei românești din Arcul Intracarpatic.
Dr. Ioan Lăcătușu
