La mulţi ani tuturor! Să fie într-un ceas bun tot ce ne-am propus spre binele nostru şi al semenilor noştri! Dorim cititorilor să rămână optimişti şi plini de speranţă, pentru că acest sentiment ne dă energia necesară pentru a putea lupta în continuare cu toate vicisitudinile vieţii.
După un an plin de evenimente dintre cele mai variate şi o bătălie crâncenă pentru putere, iată că spre sfârşit lucrurile s-au mai limpezit şi în ultimele zile ale lui 2016 un SMS, care va deveni de-acum proverbial precum altădată zicerea că „Iarna nu-i ca vara”, venit din partea preşedintelui ţării, anunţa acceptarea numirii ca prim-ministru a domnului Sorin Grindeanu.
Foto – Silviu Ipătioaei- M.D.C
Dar până să se ajungă la această situaţie luna decembrie ne-a oferit două cutremure care au zguduit România: unul în sfera politică, prin câştigarea clară a alegerilor parlamentare de către PSD şi formarea coaliţiei PSD-ALDE, iar al doilea, în adevăratul sens al cuvântului, chiar a făcut să tremure scoarţa pământului, de parcă acesta s-ar fi supărat şi ne-a atenţionat că prea suntem orgolioşi şi plini de porniri egoiste în loc să ne înţelegem şi să cădem la pace. Şi realitatea a dovedit că din această cauză s-a pierdut în zadar un timp preţios, iar oamenii în loc să se bucure de frumoasele sărbători tradiţionale aşteptau cu nerăbdare să afle rezultatul final al luptei vanitoase dintre cele două tabere politice. Dacă cei învinşi ar fi fost mai oneşti, şi-ar fi recunoscut cu demnitate înfrângerea, şi transferul puterii s-ar fi desfăşurat mult mai rapid, iar măsurile pe care trebuia să le aplice noul guvern de la 1 Ianuare, spre binele populaţiei, nu s-ar fi amânat pentru 1 februarie. În afară de aceasta, s-au stricat şi sărbătorile multor oameni, care nu-şi pot petrece Revelionul în mod obişnuit, ci trebuie să muncească pentru alcătuirea noului guvern, pentru alcătuirea bugetului şi implementarea primelor măsuri ale programului de guvernare. Şi uite-aşa, tot amânând lucrurile, ne jucăm de-a politica încercând să dovedim „cine-i mai tare”, fără să mai ţinem seama de legile Omeniei şi ale bunului simţ. Nu cade în sarcina noastră să comentăm detaliile, deoarece o fac „comentatorii de profesie” pe la toate posturile de televiziune mai mult sau mai puţin părtinitoare şi, bineînţeles, jurnaliştii de toate categoriile, angajaţi sau neangajaţi politic. Noi doar ne exprimăm o opinie, un punct de vedere al omului de rând, şi încercăm să înţelegem de ce sunt semenii noştri atât de înrăiţi, atât în „lumea de jos” cât şi în cea „de sus”, în sfera puterii, putere pentru care protagoniştii se luptă „pe viaţă şi pe moarte”, în loc să-şi unească forţele pentru a salva Ţara din impas şi a o duce spre progres. Nu acesta ar trebui să fie scopul acaparării Puterii într-un stat?! Ori dacă cei care se luptă pentru a acapara puterea n-o fac pentru binele ţării, înseamnă că o fac pentru binele lor personal, pentru nenumăratele privilegii pe care urmează să le obţină (sau să le piardă). Altfel cum ne explicăm această luptă nesăbuită sau jocul de-a „şoarecele şi pisica” ori „de-a vardiştii” ţinând populaţia într-o stare de tensiune şi aşteptare tocmai în pragul sărbătorilor de iarnă? Poate că ar fi bine şi pentru mai-marii ţării să înveţe ceva din aceasta şi să nu mai programeze viitoarele alegeri în luna decembrie, când noul guvern ar trebui instalat şi bugetul aprobat, ca anul care urmează să înceapă în mod normal şi lucrurile „să nu se dea peste cap” din cauza orgoliilor unor oameni care nu înţeleg că, oricât de înaltă le este funcţia, ei au fost puşi acolo de către popor ca reprezentanţi ai lui care să “conlucreze” în crearea unei vieţi mai bune pentru toţi.
Dar, precum spuneam, să rămânem optimişti, deja se lucrează pentru binele nostru, iar printre primele măsuri benefice care se anunţă sunt creşterea salariului minim la 1450 de lei şi a pensiilor cu circa 15%. Din prudenţă însă, aşteptăm până când vom vedea promisiunile împlinite, iar dacă acest lucru se va întâmpla, faptul ar fi o dovadă că „se poate”, dacă există voinţă politică, se poate oferi oamenilor o viaţă mai bună. În ceea ce priveşte resursele care să susţină aceste măsuri, ele depind de priceperea şi capacitatea organizatorică a noilor guvernanţi şi a instituţiilor statului. Le urăm tuturor mult succes şi încheiem repetând tradiţionala urare: La mulţi ani!
Mihai Trifoi
