În „Noul dicţionar universal al limbii române”, la litera M găsim cuvântul morală. La punctul 1. avem explicaţia: „disciplină ştiinţifică care studiază normele de comportare în societate, care învaţă a face binele şi a evita răul; etică”. Din acest punct de vedere mulţi dintre locuitorii planetei, dar şi dintre cei care-i conduc, n-au simţ moral, adică n-au o conştiinţă a binelui şi a răului şi deci, neputând deosebi binele de rău, acţionează conform altor principii. În viaţă fiecare face numai ceea ce ştie, ceea ce a învăţat să facă.
La punctul 3 al literei M, găsim o altă explicaţie a cuvântului „morală”: „ansamblul atitudinilor, deprinderilor, convingerilor reflectate în principii, norme, reguli (nescrise), care reglementează comportarea şi relaţiile indivizilor între ei, în colectivitate, în funcţie de categoriile bine-rău, dreptate-nedreptate, adevăr-minciună etc. şi a căror respectare se întemeiază pe propria conştiinţă şi pe opinia publică; etică”. Aşadar, până la urmă fiecare acţionează conform propriei conştiinţe. La litera C, punctul 4, găsim pentru cuvântul conştiinţă următoarea lămurire: „sentiment de responsabilitate pentru propriile acte, pentru propria conduită; judecată interioară asupra valorii morale a unui act sau a unei activităţi”.
Acum, pe baza celor de mai sus, privind în jurul nostru, privindu-ne pe noi şi privind personajele filmelor sau ale spectacolelor televizate, putem judeca singuri dacă acţiunile (faptele) lor sunt morale sau nu, căci nivelul moral la care a ajuns un om reflectă, de fapt, nivelul evoluţiei sale pe scara spirituală. Porniţi televizoarele şi ascultaţi! Prin faţa ochilor Dumneavoastră se vor derula scene de coşmar telenovelizate, iar urechile Dumneavoastră vor auzi „ceea ce n-ar trebui să audă”, dacă am trăi într-o societate cu adevărat evoluată. Toate acestea trădează gradul de moralitate al unui popor. Cauzele şi vinovaţii se pierd în istorie…
Revenind la aceeaşi familie lexicală, avem la litera M, punctul 2, pentru cuvântul moralitate explicaţia: „comportare, conduită conform moralei; cinste, bună purtare” sau cum ar spune Eminescu: „moralitate în alegeri, moralitate în administraţiune, moralitate în justiţie chiar, iată trebuinţele imperioase ale momentului”. Şi deşi au trecut mai bine de o sută de ani de la moartea poetului, cuvintele lui sunt perfect valabile şi în zilele noastre, căci simţul moral al celor care se erijează în factori modificatori ai vieţilor noastre lasă mult de dorit. Mulţi dintre ei ar trebui retrimişi la „orele de morală”, pentru a-şi reîmprospăta cunoştinţele despre această ştiinţă atât de necesară în evoluţia noastră ca societate pământeană.
Dar când cei care ne hotărăsc destinele n-au ajuns la un nivel moral corespunzător, ce pretenţie putem avea de la „cei de jos”? Ce pretenţie putem avea de la o aşa-zisă „mamă”, care-şi abandonează gemenele de şase luni pe scara unui bloc sau faţă de o alta care îşi ucide pruncul după naştere, ori faţă de un individ care ucide pentru câţiva lei, ori pentru altul care îşi omoară fratele ori tatăl, şi lista este nesfârşită. Trăim oare într-o societate bolnavă?
Din păcate, aceste lucruri se întâmplă pe tot globul, iar grozăviile nu se mai termină. De pildă, o ştire anunţa că o tânără din Sudan a fost condamnată la spânzurătoare pentru că a trecut la altă religie, un absolvent al unei facultăţi de inginerie chimică din Nigeria a fost internat de familia sa într-un ospiciu numai pentru faptul că nu crede în divinitatea supremă, undeva într-o ţară sunt ucişi zeci de oameni în numele Islamului etc. – fapte incalificabile, care intră în categoria fanatismului religios. Religia ar trebui să ne înveţe a ne iubi aproapele şi nu a-l ucide. Precum în politică ori justiţie, şi în religie ar trebui să primeze moralitatea, dar vedem adesea că lucrurile nu stau aşa, căci undeva cineva mereu „trage sforile” pentru un interes sau altul. Întreaga lume este cuprinsă de o anumită degradare morală, dar cu timpul lucrurile se vor schimba, căci nimic nu ţine o veşnicie, şi oamenii vor înţelege că drumul ales nu este bun, că ei înşişi trebuie să se schimbe dacă vor să schimbe lumea…
Mihai Trifoi
