În fiecare zi pe planeta noastră se întâmplă fapte cutremurătoare, unele ştiute, altele neştiute. Şi dacă astfel de fapte nedemne de fiinţa umană se petrec în locuri îndepărtate sau în zone cu un nivel cultural redus unde domină fanatismul şi teroarea, deşi ne impresionează şi le dezaprobăm, ni se par desprinse din filmele horror şi le percepem ca atare, părând ireale, dar când ele se desfăşoară în faţa ochilor noştri sau în apropierea noastră, ne şochează profund şi ne fac să ne întrebăm dacă totuşi omul a intrat în zona umanităţii sau încă manifestarea lui a rămas animalică. Părerea noastră este că cele două aspecte coexistă, deoarece în timp ce unii oameni au devenit mai umani în manifestarea lor, alţii încă sunt prea mult stăpâniţi de instinctele animalece, dar societatea în ansamblul ei reprezintă un tot şi trebuie să acţioneze ca atare, rezolvând cu responsabilitate conflictele şi anomaliile din interiorul său.
De câte ori nu ne-a fost dat să auzim despre mame care îşi abandonează copiii la naştere ori chiar îi ucid? Şi cu toate acestea, cu fiecare faptă nouă de acest gen ne îngrozim de ororile de care e capabilă fiinţa umană în acţiunile ei.
Printre ştirile televizate în zilele trecute ni se aduce la cunoştinţă că undeva în ţara noastră o mamă destul de tânără a născut în taină, apoi şi-a ucis pruncul şi l-a ascuns într-un dulap dintr-o magazie! O alta, de asemenea, şi-a ucis cu cruzime bebeluşul care abia împlinise opt zile de viaţă. În alt loc o altă mamă şi-a lăsat pe cei trei copiii ai săi acasă, într-un apartament, după ce pusese o lumânare aprinsă lângă pătuţul copiilor; s-a întors doar când locuinţa şi copiii erau mistuiţi de flăcări, şi nici măcar atunci n-a schiţat vreun gest să ceară ajutor. Culmea este că fostul soţ al acesteia în urmă cu câţiva ani îi ucisese alţi doi copii şi-i îngropase în grădină. Un caz similar s-a peterecut într-o altă zonă, unde o mamă şi-a lăsat copiii acasă şi-a plecat la birt după băutură. La întoarcere, casa ardea şi doar prin intervenţia miraculoasă a unei fetiţe de paisprezece ani din vecini copiii au fost salvaţi, din nefericire unul murind la spital. Şi soţul acestei femei se afla în puşcărie. Cutremurător şi revoltător! Dar în acelaşi timp faptele în sine ar trebui să ne dea de gândit, şi mai ales autorităţilor, căci astfel de orori nu se produc fără cauze; undeva la baza dezvoltării sociale a unui popor se produc erori. Erori de ordin socio-economic, dar mai ales grave erori în educaţie. Şi ceea ce este foarte trist e faptul că exemple ca cele de mai sus parcă se tot înmulţesc în societatea noastră, în loc să se diminueze. Adesea sărăcia şi lipsa de educaţie duc la asemenea gesturi disperate, prin care oamenii deveniţi neputincioşi în lupta cu greutăţile vieţii, negăsind nicio rezolvare pentru problemele lor, încearcă să protesteze sau să se salveze în acest fel. Şi nu e vorba doar de astfel de mame sau taţi denaturaţi, ci şi de sinucigaşii despre care auzim aproape în fiecare zi că se aruncă de pe blocuri ori în canale sau fântâni, şi care nu găsesc nicăieri un punct de sprijin în debusolarea lor, căci tot rătăcind prin viaţă ca nişte animale hăituite de soartă şi-au pierdut calea cea dreaptă.
Nu putem să nu amintim aici nenumăratele drame ale copiilor abandonaţi de părinţii plecaţi la muncă în străinătate ori pur şi simplu plecaţi, de care au grijă rudele sau bunicii, dar care copii sau se sting de dorul părinţilor sau o iau pe căi greşite. Şi nu putem să-i uităm nici pe acei părinţi de prin satele României care, neputând să suporte cheltuielile şcolarizării, îi împiedică pe proprii copii să-şi continue studiile, şi nici pe acei părinţi care, din cauza sărăciei, nu-i lasă pe copii să meargă la şcoală, ci îi opresc acasă ca să le ajute în gospodărie ori, pentru a avea un ban în plus, chiar îi „vând” unor persoane hrăpăreţe care-i transformă în slugi. Şi în tot acest timp, de partea cealaltă asistăm la manifestarea opulenţei milionarilor şpăgari, cămătarilor, corupţilor, îmbogăţiţilor peste noapte sau din condei, a tuturor celor certaţi cu legea şi organizatori de afaceri oneroase. În aceste condiţii cum poate fi educat poporul?! Cine veghează ca asemenea lucruri să nu se întâmple? Cine se implică în rezolvarea multiplelor probleme de ordin social cu care se confruntă oamenii?! Autorităţile?! Realitatea ne contrazice. Noi credem că Nepăsarea şi Dispreţul faţă de cei mulţi şi săraci reprezintă una dintre cauze. O alta ar fi carenţele sistemului educaţional, dar şi lipsa de educaţie sănătoasă în familie. Până la urmă de la Familie porneşte totul. Şi nu ajunge doar să mai dăm câţiva lei în plus pentru alocaţie, bani pe care probabil unii părinţi afalţi într-un stadiu de moralitate îndoielnică îi vor cheltui tot pe băutură ori în alte scopuri decât cele educative, ci ar trebui căutate soluţii pentru sprijinirea reală celor mai oropsite familii şi pentru „educarea părinţilor”, deoarece de cele mai multe ori părinţii reprezintă primele modele de viaţă pentru copiii lor care adesea îi copiază pe părinţi în comportament. Până la urmă trebuie să recunoaştem că cu cât o societate are mai multă grijă de proprii cetăţeni, cu atât mai civilizată devine aceasta. Priviţi la ţările evoluate de pe continentul nostru şi veţi avea confirmarea! Dar noi ce facem?! Exact când după Revoluţie lumea întreagă ne admira şi eram într-un punct evolutiv favorabil, hop cu mineriada, şi tot aşa, încât nici în prezent nu ne-am dezmeticit. Exact când suntem în punctul de creştere economică, vin unii şi strigă: „Jos Guvernul!”, şi aceasta nu pentru că ei ar fi mai buni, căci au mai fost şi i-am văzut de ce erau capabili, ci doar pentru a reveni ei la putere, probabil pentru faptul că şi-au pierdut sursele de îmbogăţire anterioare, altfel nu-ţi explici înverşunarea lor ilogică. Am înţelege şi noi, dacă aceşti „opozanţi” ar veni în Parlament cu un „Proiect de Dezvoltare Naţională” mult mai bun decât al actualului guvern, dar din păcate motivele lor sunt obscure şi vizează doar setea de putere. Dacă totuşi ei pot dovedi contrariul prin ceea ce propun, i-ar susţine şi Poporul, popor pe care, în fapt, îl dispreţuiesc.
Oameni buni, uitaţi-vă ce se întâmplă în acest popor şi construiţi-vă proiectele de ţară în funcţie de realitatea în care trăim, de viitorul pe care ni-l dorim, şi nu de interesele voastre meschine!
Avem o ţară minunată, la care mulţi râvnesc cu jind, avem şi oameni minunaţi care prin munca, comportamentul şi activitatea lor duc faima ţării în lumea întreagă, nu lăsaţi ca Răul să domine Binele, luptaţi pentru ca Lumina şi Înţelepciunea să pătrundă în toate casele cetăţenilor acestei ţări, indiferent de neam şi cultură, şi dacă sunteţi buni ortodocşi, catolici sau de alte crezuri, aşa cum vă lăudaţi, faceţi ca prin faptele voastre Bucuria vieţii să se reflecte pe feţele tuturor!
. .
Mihai Trifoi
