La spectacolul politic de seară produs zilnic la TV ai posibilitatea de a auzi multe, „de la lume adunate şi înapoi la public date”. Şi aşa ne-a fost dat să auzim expresia „democraţie consolidată”. Aceasta vrea să spună că, de fapt, noi ne aflăm acum în faza de „democraţie neconsolidată”, adică tot un fel de tranziţie în care mulţi fac multe şi li se trece cu vederea, iar unii fac mai puţine şi sunt repede „băgaţi în seamă” şi „executaţi” în lupta surdă pentru putere, şi la mijloc se zbate ca peştele pe uscat tot bietul popor zăpăcit de toate cele…
După evenimentele din `89 lumea se întreba încotro ne îndreptăm, ce cale vrem să urmăm. Şi până să se găsească un răspuns potrivit, poporul român a trecut brusc din apa rece în apa fierbinte şi ne-am pomenit cu „capitalismul sălbatic” în plină desfăşurare. Cei cu ceva bani adunaţi, cei cu relaţii multe şi cei fără frică faţă de legi s-au repezit la trupul rănit al Ţării şi fiecare a apucat să-l sfâşie după puterile sale şi după cum s-a priceput. Doar cei obişnuiţi să muncească şi să respecte legile stăteau uimiţi şi aşteptau să li se spună ce să facă ori să vadă ce va urma. Şi aşa unii, mai şmecheri, mai pofticioşi, mai dedaţi la cele rele în scurt timp s-au îmbogăţit peste măsură, iar cei cuminţi mai aşteptau să vină izbăvirea de Sus. Şi din păcate aceştia mai continuă şi azi să aştepte… Speranţe iluzorii, căci trecând de la „capitalismul sălbatic” la „democraţia neconsolidată”, când apele s-au mai limpezit şi zarea s-a mai luminat, cei şmecheri (care azi sunt „oameni de afaceri” şi „copii de bani gata”) şi cei puternici şi urmaşii lor (care stau la cârmă şi conduc în toate domeniile, fie că-s capabili, fie că nu) se ocupă de destinele celor mulţi după cum le cade lor bine. Între dispute de maidan care nu se mai termină, se mai iau nişte hotărâri „spre binele poporului”, ceea ce înseamnă că se mai inventează nişte taxe, se mai scumpesc gazele, benzina, serviciile, alimentele, se mai fac nişte promisiuni şi viaţa devine mai roză în aşteptare, care aşteptare ar putea să mai dureze chiar până la „Paştele cailor” sau la „calendele greceşti”, pentru că generaţia mai veche este „pe cale de dispariţie”, astfel că nu va mai apuca să se bucure de „raiul promis” pe pământ.
Şi totuşi, aparent am progresat. De exemplu, litrul de benzină în România a ajuns să coste cât în Germania ori în alte ţări evoluate, deşi salariul de acolo este de circa zece ori mai mare decât în România! Probabil, gândesc unii, mai-marii noştri se orientează după salariile, de fapt „veniturile” lor, căci unii dintre ei nici nu mai ştiu pe unde să-şi ascundă banii de ochii prostimii, şi ei cred că preţul benzinei e corect, raportat la veniturile lor. Şi chiar nu greşesc. Tocmai a intrat în vizorul presei un alt „preşedinte de Consiliu Judeţean”. Văzându-i casa impunătoare, mediatizată, demnă de un fermier bogat din Vestul Sălbatic, înclini să dai dreptate celor cu scumpirea benzinei, motorinei şi a altor produse, pentru că acest lucru nu contează deloc pentru ei la bogăţiile pe care le-au adunat pe spinarea poporului. Dar pentru omul de rând, care de-abia îşi mai duce traiul de la o lună la alta, contează enorm fiecare bănuţ pierdut din neputinţa, lăcomia sau incompetenţa sus-puşilor. De aceea s-ar cuveni ca şi în ţara noastră politicienii să aibă mai multă decenţă când se gândesc la „binele poporului”.
Mulţi oameni din generaţia veche mai aşteaptă un dram de bucurie a vieţii. Ei se încăpăţânează să nu plece din „sistem” şi să reziste cel puţin până când vor ajunge într-o „democraţie consolidată”…
Dragi politicieni şi guvernanţi, gândiţi-vă la părinţii şi bunicii voştri şi construiţi mai repede această democraţie, ca la un alt „1 aprilie” să nu-i mai păcăliţi pe aceşti vitregiţi ai sorţii, care încă vă mai dau cu speranţă votul lor, ci să le redaţi bucuria şi lumina speranţei, luminându-le astfel prin faptele voastre smerite şi generoase drumul către veşnicie…
Mihai Trifoi
