Pe 21 ”Brumar” an de an credincioşii sărbătoresc Intrarea Maicii Domnului în Biserică. În popor momentul se numeşte şi Ovidenia, reprezentând un praznic spiritual în amintirea zilei în care părinţii Fecioarei Maria, Ioachim şi Ana, au dus-o pe fiica lor de numai trei ani pentru prima oară la Templu.
Acolo a fost întâmpinată de Marele preot Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezatorul, care avea să se îngrijească de instruirea copilei vreme de 12 ani. În acele clipse se spune că ar fi avut o revelație Divină, intuind rolul excepţional pe care Maria îl va avea peste ani pentru întreaga Creştinătate. Ca atare a binecuvântat-o astfel: „Tu eşti cea în care Dumnezeu şi-a proslăvit numele Său între iudei şi va descoperi mântuirea pe care a pregătit-o poporului”. La sosirea ei la Templu se spune că s-a produs un lucru ieşit din comun, întrucât doar o dată pe an era permis chiar şi Marelui preot să intre într-o încăpere aparte. Şi o putea face numai după ce aducea jertfe rituale.
La Templu copila a studiat datinele, însuşindu-şi scripturile, ţinând post şi rugându-se lui Dumnezeu. Îngerul Gavriil a vegheat-o îndeaproape, povăţuind-o mereu de bine şi pregătind-o pas cu pas pentru primirea peste câţiva ani a Veştii celei Mari, pe care chiar el i-a dat-o mai târziu.
Ziua de 21 noiembrie este numită în popor Ovidenia şi corespunde în Calendarul popular cu celebrarea unei divinităţi a lupilor – Filipul cel Şchiop. Legenda spune că acest personaj fusese pedepsit chiar de către Dumnezeu, betejindu-i un picior, deoarece se abătuse de la credinţă.
Credincioșii consideră Ovidenia drept o zi magică, fiindcă acum se deschide Cerul şi cei neprihăniţi pot întelege graiul animalelor, al lupilor, în mod deosebit.
Astăzi, 21 noiembrie, de ziua Intrării Maicii Domnului în Biserică, fiind și o Sărbătoare a Luminii, închinătorii merg la lăcaşele de cult şi iau parte la Slujbă, apoi aprind lumânări. Se dă de pomană în amintirea celor ce au murit fără lumânare la căpâtai din diferite pricini, ca şi pentru persoanale decedate în întuneric. Există credinţa că măcar în acest fel vor avea şi ei peste timp parte de lumină pe lumea cealaltă.
În această zi specială copiii îndrumaţi de părinţii care ţin la tradiţii, aşează într-un vas cu apă o crenguţă sau mai multe de măr. Dacă sunt păstrate în condiţiii optime, la căldură şi lumină, aceste mlădiţe vor înflori în Ajun de Anul Nou, putând fi sunt duse la colindat ca sorcove.
De aici vine explicaţia faptului că în colindele românești se evocă în plină iarnă florile dalbe de măr, ca simbol al purităţii şi perenităţii. Nimic nu este mai drag omului decât lumina ochilor, ca atare credincioşii se roagă pentru a avea mereu vederea bună.
În această noapte aveau loc în vechime practici magice, tot soiul de descântece şi farmece. Un obicei pitoresc se referea la fetele nemăritate, care îşi puteau vedea în apa fântânii alesul inimii, după ce aprindeau o lumânare şi priveau în adânc!
Ca de fiecare dată, se fac prognoze privitoare la starea vremii în intervalul proxim: dacă azi ninge, însemnă că urmează o iarnă grea, despre care toată lumea vorbește acum cu teamă în România. Nu atât de troiene se sperie populația, cât de alte probleme cu impact social: pandemie, inflație, sărăcie, taxe uriașe etc.
Să sperăm, totuși, că Dumnezeu și Maica Domnului ne vor ocroti și de această dată…
Horia C. Deliu
