Tasi Nóra mărturisește că, de când se știe, cântă. S-a născut și a copilărit în Sfântu Gheorghe și tot acolo a făcut primii pași spre chemarea sa muzicală. A studiat a Liceul de Arte „Plugor Sándor” din municipiu, după care, la Academia de Muzică din Cluj-Napoca, la secția canto clasic. A făcut apoi trecerea spre jazz, studiind la Budapesta și în Olanda.
A colaborat cu personalități muzicale din țară și din Ungaria, a participat la numeroase festivaluri de jazz din țară, și a obținut numeroase premii. Printre acestea se numără premiul pentru „Cea mai bună vocalistă” – în 2012, „Descoperirea anului 2013”, „Confirmarea anului 2014”. A abordat și abordează și alte genuri muzicale, iar repertoriul său cuprinde și piese pe care chiar ea le-a compus. Spune că își dorește ca, prin interpretarea sa și prin creațiile sale muzicale să transmită sentimente profunde.
„Aș dori ca stilul meu să fie descris prin cuvintele: puritate și adevăr.” – mărturisește Tási Norá. În prezent, tânăra locuiește în Târgu Mureș, unde are o trupă și unde este profesoară de muzică. Despre activitatea sa muzicală, Nora ne-a spus mai multe în cadrul unui interviu pe care ni l-a acordat și pe care vi-l prezentăm astăzi.
– Pentru început, te rog să ne spui câteva cuvinte despre tine, despre locul natal…
– M-am născut și am copilărit în Sfântu Gheorghe, oraș foarte drag mie, și care, alături de părinții mei, mi-a oferit toate posibilitățile de a avea o copilărie frumoasă, de a învăța de la oameni valoroși și de a mă încărca din punct de vedere cultural. Totodată, este un loc unde îți dai seama de rădăcinile tale, un loc care te ajută să devii și să rămâi un suflet pur, iubitor, cu gânduri pozitive. Chiar mă simt foarte norocoasă că sunt din acest oraș.
– Care a fost primul tău contact cu muzica?
– De când mă știu, cânt. Cam la vârsta de 4-5 ani am învățat un cântec pentru copii de la mătușa mea, și chiar înainte de asta am cântat piesa „Petróleum lámpa” de la trupa „Omega” din Ungaria. Tatăl meu asculta în fiecare sâmbătă dimineață muzică rock din anii `60 -`70, care mă deranja atunci, dar despre care acum cred cred că a avut un rol important în educația mea muzicală. Pe urmă, am cântat în corul școlii, după care m-am înscris la Liceul de Artă „Plugor Sandor” din oraș.
– Pasiunea ta pentru muzică este una moștenită din familie?
– Nici părinții, nici bunicii mei nu au fost muzicieni, dar presupun că până la urmă este tot o moștenire, deoarece mama a cântat la pian, în copilărie, iar tata la mandolină și chitară.
– Ai început cu canto clasic. Când ai făcut trecerea spre jazz și de ce spre jazz? . .
– În timpul liceului, unde am învățat canto clasic, am început să cânt într-un cvintet de jazz din Sfântu Gheorghe. Pe atunci nu știam ce înseamnă de fapt acest gen muzical, ci cântam după cum simțeam. Acel cvintet m-a ajutat să mă obișnuiesc cu scena la o vârstă fragedă. Pe urmă, am participat la mai multe tabere de jazz și am început Academia de Muzică din Cluj-Napoca. În anul trei de facultate am decis că vreau să învăț mai multe despre jazz și am plecat la un Conservator din Budapesta. De ce jazz? M-a acaparat prin complexitatea sa. Am vrut să compun muzică și prin jazz ți se deschid aproape toate posibilitățile muzicale.
– Cât de importantă crezi că este vârsta pentru a începe descifrarea tainelor muzicii și în special a jazz-ului?
– Nu cred că vârsta are un rol atât de important din acest aspect. Eu cred că descifrarea muzicii se poate începe deja la o vârstă fragedă. (Uneori îmi pare rău că nu am învățat să cânt la pian din copilărie… acum îmi este greu să învăț). Ca să ajungem la descifrarea jazzului, prima dată trebuie să avem o bază stabilă a cunoștințelor de teorie a muzicii, altfel nu avem pe ce să clădim. Fiecare om are un alt ritm, ceea ce este normal. Unii încep mai repede, alții mai târziu.
– Ce înseamnă jazz-ul pentru tine?
– Un gen muzical complex; libertatea de a te exprima urmărind anumiți parametri muzicali. Jazz-ul este o provocare pentru mine! Cu cât aflu mai multe despre acest gen îmi dau seama cât de multe mai am de învățat.
– Care sunt persoanele care crezi că au avut un rol deosebit în dezvoltarea ta? Spune-ne mai multe despre traseul tău profesional!
– Traseul este lung și am avut pe mulți îndrumători care au contribuit la progresul meu. În perioada liceului, profesoara mea de pian – Krecht Emese, m-a ajutat mult la teorie; o contribuție deosebită au avut -o profesoara de canto din liceu, cu care am învățat bazele canto-ului – Sebestyén-Lázár Enikő, profesoara de jazz din Budapesta – care m-a introdus în teoria jazz-ului – Lakatos Ágnes, profesoara de canto de la Academia de Muzică din Cluj – Ramona Eremia, profesoara de canto din Budapesta – Szabó Katalin, profesoara de jazz din Budapesta – Urbán Orsolya.
După doi ani de studii la Conservatorul din Budapesta, m-am înscris la masterat în București, unde am câștigat bursă în Olanda. Acolo am învățat enorm de mult, de la profesori din America. Deci lista este chiar lungă și încă vreau să învăț, deși de anul acesta am devenit profesoară și o să fie mai greu.
– Care sunt cele mai importante scene pe care ai cântat?
– Săptămâna trecută am cântat la Festivalul de Jazz din București. Cred că aceasta este cea mai importantă scenă pe care am cântat până acum. În primăvara aceasta am ajuns cu trupa mea și la „Budapest Jazz Club”. În afară de acestea, am cântat la festivalurile de jazz din Timișoara, Târgu Mureș, Miercurea Ciuc, Cluj-Napoca.
– Dar cei mai importanți artiști cu care ai colaborat până acum?
– Chitaristul excepțional din Budapesta – Juhász Gábor, pianistul Sárosi Péter, Trio-ul Puiu Pascu. În cadrul unui workshop (n.r. – atelier de perfecționare) din Budapesta, la care am participat, am avut ocazia să colaborez cu Fekete-Kovács Kornél, Balogh Roland și Oláh Dezső.
– Pe cine îți dorești să ai alături pe scenă?
– Mi-aș dori să cânt cu muzicieni care sunt suficient de pregătiți atât sufletește, cât și muzical.
– Ai participat la numeroase concursuri și festivaluri și chiar și la „Megastar”- printre primele emisiuni (competiții televizate) – de descoperire a talentelor și de interpretare. Ce vârstă aveai atunci și cum te-a ajutat acea experiență?
– Se întâmpla acum zece ani. Aveam 17 ani. A fost o experiență din care am învățat că ceea ce vedem la televizor de fapt nu este real.
– La ce alte concursuri ai mai participat? Spune-ne mai multe despre palmaresul tău!
– Am participat la destul de multe concursuri, deși cred că interpretarea unei piese este subiectivă și la fel și evaluarea unei interpretări muzicale. Am câștigat premiul „Cea mai bună vocalistă” la Festivalul de Jazz din Târgu Mureș, în 2012, la Concursul Național de Jazz – din Ungaria – 2013- am obținut Premiul II, la Concursul „Sufni Acoustic”- 2013- Premiul I; am fost desemnată „Descoperirea anului 2013”, „Confirmarea anului 2014”, iar de la Fundația „Muzza”, am obținut premiul pentru „Cea mai bună compoziție vocală” – în cadrul Festivalului de Jazz din Sibiu – 2014.
– Care consideri că este cea mai mare realizare a ta, pe plan profesional?
– Cel mai mult mă bucură faptul că am o trupă minunată – formația „Azara”, în care îi am alături pe Sárosi Péter – la pian, Gábor Szabolcs – la saxofon, Gyergyai Szabolcs – bas, Pál Gábor – la tobe, cu care cântăm compozițiile mele.
– Compui doar muzică jazz? Ce cuprinde repertoriul tău?
– Compun și muzică ușoară. Am piese cu influențe de muzică funk și folk. Mă interesează mai multe genuri. Cânt și folclor maghiar autentic.
– Cum ai descrie stilul tău muzical?
– După ce m-am ocupat mult să mă pun la punct din punct de vedere tehnic, m-am axat pe aspectul pe care îl consider cel mai important: acela de a transmite sentimente profunde. Aș dori ca stilul meu să fie descris prin cuvintele: puritate și adevăr.
– Câte piese ai compus până în prezent? Ce te inspiră?
– În jur de 15-20 de piese. Nu sunt o compozitoare prolifică. Mă inspiră muzica pe care o ascult și diferite situații și sentimente din viața mea.
– În ce proiecte ești implicată în momentul de față?
– În afară de formația mea, sunt cânt în trupa „Transylmania” – trupă cu care am avut o vară destul de încărcată.
– Pe ce scene vei cânta în perioada următoare?
– Deocamdată urmează o perioadă de odihnă, de care am mare nevoie. Se pare că următorul meu concert va fi în noiembrie, la Sibiu.
– Te-ai stabilit la Târgu Mureș. Ai în planurile pe perioada următoare și proiecte muzicale în județul Covasna?
– Deocamdată vreau să-mi continui activitatea cu aceste două trupe, în afară de care acum și predatul are un rol important în viața mea.
– Ce mesaj dorești să le transmiți covăsnenilor?
– Doresc să le mulțumesc pentru susținere și îi încurajez să participe în continuare la evenimentele muzicale din oraș, pentru a contribui la progresul cultural al orașului.
A consemnat Ana Alina Costache
