Profesorul Baubec Izzet predă limba și literatura română la secția maghiară de la Liceul Teoretic „Nagy Mozes”. Este cadru didactic de aproximativ 13 ani, iar pasiunea pentru această profesie a moștenit-o de la mama dumnealui, care a predat aceeași disciplină, în aceeași unitate de învățământ. Despre activitatea sa didactică și nu numai, profesorul Baubec Izzet ne-a spus mai multe în cadrul unui interviu.
- De când sunteți profesor, domnule Baubec Izzet?
- Sunt profesor de limba și literatura română, de aproximativ 13 ani. Predau la Liceul Teoretic „Nagy Mozes”, din Târgu Secuiesc, iar în primul an am predat la Liceul Tehnologic „Gábor Áron”, tot în Târgu Secuiesc. Mi-am început cariera didactică predând limba și literatura română. Am și specializare pe limba engleză, dar nu am activat în cadrul acelei specializări niciodată.
- Cum v-ați dat seama că doriți să îmbrățișați această profesie? Ați avut un mentor?
- Din copilărie am fost atras de domeniul educației, iar mentorul este mama mea, care, la rândul său a fost profesor de limba și literatura română. Mi s-a părut că altceva nu mi se potrivește. Poate că ar fi fost și alte laturi ale direcțiilor pe care aș fi vrut să merg, dar, până la urmă, am mers numai pe aceasta.
- Mama dumneavoastră a predat tot în Târgu Secuiesc?
- Da, mama mea a predat exact în același liceu în care sunt eu acum. Am preluat ștafeta, ca să spun așa.
- Sunteți născut în Târgu Secuiesc?
- Da, sunt născut în Târgu Secuiesc, dar în prezent locuiesc în Sfântu Gheorghe și fac naveta.
- Care sunt cele mai frumoase amintiri din copilăria dumneavoastră?
- Nu știu dacă sunt neapărat legate de oraș, ci, mai degrabă, de momentele petrecute la bunici, dar am amintiri foarte plăcute și legate de Târgu Secuiesc: jocurile copilărești cu prietenii de scară și de bloc, acele jocuri care astăzi nu prea mai sunt; plimbările pe care le făceam în jurul orașului, pe câmp, cu prietenii. Am amintiri frumoase legate și de orașul Târgu Secuiesc.
- Spuneați că momentele cele mai dragi sunt cele petrecute la bunici. De unde sunt bunicii dumneavoastră?
- Bunicii din partea mamei sunt din satul Bumbuiești, comuna Boișoara, județul Vâlcea, iar ceilalți sunt din Albești, Constanța, care s-au mutat ulterior în Mangalia.
- De acolo provine și numele dumneavoastră? Din zona Constanței?
- Da, (…) numele este turcesc sută la sută, dar am și un prenume de botez care nu îmi apare în buletin: „Eugen”.
- Spuneați că v-ați început cariera didactică în orașul natal, în Târgu Secuiesc. Cum au fost primele momente la catedră?
- Primul an la catedră a fost mai greu fiind anul de acomodare, în care trebuia să îmi formez un stil de predare, să interacționez cu elevii; apoi, încet, încet, începând activitatea la Liceul Teoretic „Nagy Mozes”, am început să îmi formez un stil de predare, să înțeleg mai bine psihologia elevilor, precum și propria – mi psihologie, și am încercat să creez o atmosferă care să fie plăcută atât pentru mine, cât și pentru ei, și să predau în asemenea fel încât să fie accesibil mai ales copiilor maghiari, pentru că la ei am predat cel mai mult. Primele momente la catedră au fost destul de grele, pentru că am început cu o clasă care avea în centrul său o elevă care avea probleme de comportament și care, într-un fel, a transformat întreaga clasă, și până să mă înțeleg cu ei, a durat. Dar, am învățat…momentele acestea sunt importante pentru că te ajută să înțelegi ce trebuie să faci, să experimentezi, să interacționezi și așa mai departe.
- În prezent predați doar la clase de liceu, de la secția maghiară?
Da, în prezent predau doar la secția maghiară și îmi place acolo; îmi place atmosfera din cadrul liceului în care predau, îmi plac elevii, avem elevi competitivi, elevi care vor să evolueze.
- Diferă modul de predare pentru cele două secții – maghiară și română?
- Da, diferă. În primul an de activitate am predat, într-adevăr, și la o clasă de secția română, dar doar un an, iar după aceea am predat doar elevilor de la secția maghiară, cel puțin 12 ani. Diferă modul de predare și cred că acum mi-ar fi destul de greu să mă reacomodez la o clasă din cadrul secției române. În prezent, programa nu este diferită la cele două secții, este aceeași programă și sunt de părere că ar trebui făcute niște schimbări, în acest sens (…). Cred că trebuie să spunem că programa pentru minorități ar trebui să fie mai accesibilă și mai plăcută, pentru că mă gândesc că a preda doar opere literare este cam dificil pentru copiii de altă etnie decât cea română; plus că, în opinia mea, ca să le placă, ar trebui să fie concentrată materia și pe comunicare, pe elementele pe care le vor folosi și în viață și care, oricum, ar trebui să fie obligatorii pentru fiecare.
- Cum vi se pare generația actuală de elevi, față de cea de acum 13 ani, cea de la debutul carierei dumneavoastră didactice? Simțiți o schimbare a relațiilor dintre elev și profesor?
- Colegii mei mai în etate spun că sunt schimbări majore, și dacă dumnealor o spun, o spun și eu, deși am o experiență mai mică decât dumnealor. Într-adevăr, mi se pare că în primii mei ani de activitate didactică, elevii erau mai concentrați asupra studiului, mai disciplinați, mai puțin atrași de tehnologie. Da, există diferențe între elevii din ziua de azi și elevii de atunci.
- Ce metode folosiți pentru a-i atrage pe elevii dumneavoastră spre literatura română, spre limba română?
- Cred că lucrul cel mai bun pe care poți să îl faci pentru elevi, ca profesor, este să realizezi conexiuni cu propria lor viață, cu emotivitatea lor, cu sentimentele lor, astfel încât să îi atragi emoțional. Dacă reușești să îi atragi emoțional, cred că poți să faci atractivă disciplina predată, în cazul meu limba și literatura română.
- Cum este să fiți profesor de limba și literatura română? Ce înseamnă pentru dumneavoastră această profesie?
- Este o profesie foarte frumoasă; ai un obiectiv clar, și anume faptul că trebuie să îi faci pe acești elevi să comunice în limba română, mai ales, să aibă noțiunile cu care să se descurce în viață. Cred că acesta ar fi obiectivul principal.
- Dacă nu ați fi ales această profesie, spre ce profesie v-ați fi îndreptat?
- Cred că mi-ar fi plăcut să fiu psiholog.
- Care este cel mai important moment din cariera dumneavoastră, cea mai frumoasă realizare profesională?
- Este greu să spun doar un moment. Probabil că momentul cel mai important este acela când elevii mei susțin examenul de bacalaureat, iar eu pot să îmi fac un bilanț. Nu mă pot lăuda cu olimpiade, pentru că am acceptat refuzurile elevilor chiar și când era cam greu să le accept. Sunt multe momente frumoase; spre exemplu, acelea în care organizam, împreună cu domnul profesor de desen Koszta Ervin, expoziții tematice dedicate elevilor. Aceștia pictau sau fotografiau, inspirați de poezii, iar lucrările erau apoi expuse. Cred că vom mai face astfel de expoziții. Chiar au fost niște lucrări de mare valoare, iar ideea a fost să apropiem elevii de limba română, de lectură și mai ales de lecturarea poeziilor, deoarece poeziile necesită un nivel de înțelegere mult mai profund.
- Ce vă propuneți pentru acest an școlar?
- Pentru anul acesta școlar, ca și în anii anteriori, îmi propun să am rezultate cât mai bune, îmi propun ca elevii mei să aibă rezultate cât mai bune. Îmi propun, totodată, să țin nu doar lecții ce țin de programa școlară, ci și lecții bazate pe creativitate. De exemplu, m-am gândit să facem un concurs de recitare sau să prezentăm scenete pe baza unor opere dramatice; să vedem și filme, titrate în limba română, pe baza tematicilor de liceu.
- Sunteți atras și de condei? Aveți lucrări, volume publicate?
- Am fost atras. Am două volume de poezii publicate, dar mi-am canalizat, apoi, energia creativă, artistică, spre fotografie…și fotografia oferă niște trăiri.
- Când au apărut cele două volume și care este titlul și tema acestora?
- Primul volum a fost „Exorcistul” și a apărut în 2007, iar cel de-al doilea volum s-a numit „Ultimul romantic” și a apărut în 2009. Am ales titlul primului volum – „Exorcistul” – pentru că mi s-a părut, în acel moment, că poezia era un fel de „exorcizare” a stărilor interioare. Eram adolescent… și am considerat că acele poezii sunt un fel de eliberare a stărilor negative, a emoțiilor negative și de aceea am ales atunci acel titlu. „Ultimul romantic” – a fost un volum cu poezie mai „luminoasă”, în care am încercat să abordez o tematică diversă – am cuprins și poezii de dragoste și poezii religioase…
- Ce vă inspira atunci când scriați și ce vă inspiră în fotografie?
- Referitor la poezie, mă bazam mai ales pe emoțiile mele zilnice, pe stările mele provocate de anumite evenimente, pe căutările mele religioase. Natura nu mă inspira foarte tare, în poezie, iar în fotografie, aproape că doar natura mă inspiră. Fotografiile mele au ca temă peisaje și mai ales flori. Încerc să nu fotografiez prea mult citadinul, încerc să ies din citadin.
- Ați avut sau aveți expoziții de fotografie?
- Încă nu și chiar mă gândesc să le expun, însă trebuie să am inspirația necesară să aleg un anumit set, deoarece aș dori să fie o expoziție cu o anumită tematică, ci nu una generalistă.
- Ce mesaj aveți pentru elevi, și pentru locuitorii județului Covasna, în general?
- Elevilor le transmit să aibă spor la învățat și să citească mai mult, deoarece lectura îi va ajuta să intre în lumi profunde și mult mai plăcute decât cele pe care le oferă un joc pe calculator sau pe telefon, mult mai plăcute decât convorbirile de pe rețelele de socializare. Deci, le transmit să iasă din „lumea virtuală” și să dedice mai mult timp lumii cărților, pentru că le va face bine. Covăsnenilor, în general, le transmit multă sănătate, să încerce să vadă partea bună a tuturor lucrurilor, să meargă mai departe cu fruntea sus și să zâmbească mai des.
A consemnat Ana Ciorici Costache
