Fost şi viitor profesor de educaţie fizică şi sport, actualul ministru al Tineretului şi Sportului, Bogdan Matei, a afirmat, în cadrul unui interviu acordat AGERPRES, că elevilor ar trebui să le fie insuflată pasiunea pentru sport astfel încât să fie determinaţi să vorbească despre orele de educaţie fizică ca şi despre matematică sau limba română.
În opinia sa, rolul profesorului de educaţie fizică şi sport este determinant în ceea ce priveşte apropierea copiilor de acest domeniu.
Bogdan Matei este un adept al creşterii numărului de ore de educaţie fizică în programa şcolară şi este convins că acest lucru se va realiza.
Ministrul a vorbit şi despre numărul destul de mare al elevilor scutiţi medical de la orele de sport, dar şi despre posibilitatea implicării acestora în altfel de activităţi adiacente.
AGERPRES: Ca fost profesor de sport, cât de mare credeţi că este influenţa profesorului de sport în ceea ce priveşte apropierea copiilor faţă de acest domeniu?
Bogdan Matei: E o influenţă foarte, foarte mare, profesorul de educaţie fizică este cheia mişcării. La ora actuală, în sistemul educaţional din care am făcut şi eu parte 12 ani, şi mă voi întoarce din nou, pentru că de acolo vreau să ies la pensie, din calitatea mea de profesor de educaţie fizică şi sport, menirea profesorului este extrem de importantă dacă vorbim despre mişcare şi despre sportul de masă. La ora actuală, fiind într-o lume a schimbării permanente, a tehnologiei care avansează foarte foarte mult şi copiii noştri sunt atraşi din ce în ce mai mult să meargă către latura aceasta a tehnologiei, a tentaţiilor, rolul profesorului de educaţie fizică în şcoală este unul extrem de important. Şi aici plecăm de la modul de a face lecţia, de a face notarea şi de a te prezenta tu la lecţia de educaţie fizică. Şi mă refer aici la un singur principiu, acela de a veni cu ceva nou la fiecare lecţie de educaţie fizică şi sport. Fie că vorbim de un complex de exerciţii diferit sau de un complex tehnico-tactic. Bineînţeles că este obligatoriu să faci într-un an şcolar două discipline sportive, handbal, baschet şi aşa mai departe, fiecare ce îşi alege în funcţie de specificul şcolii. Important este însă să vii cu ceva nou de fiecare dată în anul şcolar respectiv. Şi slavă Domnului că au apărut o multitudine de discipline sportive pe care le poţi adapta în sistemul de învăţământ fără niciun fel de problemă. Dacă reuşim să facem toate lucrurile acestea lecţia de educaţie fizică devine atractivă şi poţi să creezi o emulaţie în jurul acesteia şi în jurul profesorului de educaţie fizică. Astfel putem avea o reducere considerabilă a numărului celor care astăzi sunt scutiţi medical. Pentru că este în creştere acest număr, chiar la nivelul Uniunii Europene. Sunt două tipuri de copii scutiţi medical, unii care nu pot fi supuşi niciunui efort fizic în urmă diagnosticului pe care l-a stabilit medicul, dar există şi o a doua categorie, care pot face o mică parte din ceea ce numim noi astăzi educaţie fizică. În funcţie de diagnostic, un copil poate să facă a doua verigă din lecţia de educaţie fizică, spre exemplu influenţarea selectivă a aparatului locomotor. Acolo există complexe de exerciţii statice pe care un copil scutit medical le poate face la recomandarea medicului. Sunt trei pioni extrem de importanţi când vorbim de copii scutiţi medical, unul este medicul care i-a stabilit diagnosticul, este medicul şcolar şi este profesorul de educaţie fizică şi sport. După care intervin pionii secundari şi aici vorbim despre părinţi, pe care trebuie să îi chemi şi să le explici beneficiile mişcării sau anumitor complexe de exerciţii fizice, tot în folosul propriului copil. Şi trebuie să ai capacitatea ca dascăl să îl cooptezi pe copil prin propriul exemplu la ora de educaţie fizică, să nu îl laşi să stea în clasă şi să îl aduci în sală. Aducându-l în sală, uşor, uşor îl vei trage către efectuarea de exerciţiu fizic, ceea ce este extrem de important. Un elev care este scutit medical dintr-o anumită problemă, o scolioză sau cifoză, care necesită exerciţiu fizic pentru îndreptare, poţi să îl atragi către lecţia de educaţie fizică, fie că-l urci pe un spalier, pe banca de gimnastică sau îl pui într-o formaţie de lucru, el se va implica uşor, uşor. Sau mai există un alt mod de lucru, să îi dai sarcini. În pauza în care colegii lui se vor schimba, să îi dai sarcini să ducă materialele sportive necesare să îl responsabilizezi uşor şi vei ajunge după o lună-două ca el să devină un fel de arbitru al jocurilor sportive. Iar el va deveni un arbitru foarte bun dacă îi dai sarcina aceasta. De asta spun că noi profesorii de educaţie fizică jucăm un rol extrem de important pentru a atrage copiii către mişcare, către efectuarea exerciţiului fizic zilnic.
AGERPRES: Care credeţi că ar fi în opinia dumneavoastră lacunele din învăţământul românesc în ceea ce priveşte educaţie fizică?
Bogdan Matei: Dacă vorbim despre educaţie fizică nu ştiu dacă putem vorbi despre lacune. Putem intra într-o dezbatere în ceea ce priveşte infrastructura sportivă şi aici vorbim despre săli de sport, terenuri, însă în ultima perioadă o să vedeţi că acest aspect a fost îmbunătăţit substanţial. Nu o să mai vedeţi în mediul rural, într-o comună, că nu există un teren sintetic şi lecţia de educaţie fizică se poate desfăşura fără niciun fel de problemă, chiar dacă vorbim şi despre exerciţii grele, şi mă refer la sezonul rece. Chiar şi atunci se poate face exerciţiul fizic, pentru că vorbim despre călirea organismului şi nu este niciun fel de problemă dacă este făcută în parametri normali şi nu pune un pericol sănătatea elevilor. Deci, din acest punct de vedere, cred că suntem într-o creştere vizibilă cu privire la infrastructura sportivă. Este adevărat că trebuie să analizăm, să vedem cum putem creşte numărul orelor de educaţie fizică în sistemul de învăţământ. S-au făcut paşi extrem de importanţi şi în acest aspect şi o să vă dau două exemple concrete, lecţia de educaţie fizică la ciclul primar se efectuează acum de către profesorul de specialitate, ceea ce este un pas extrem de important. În urmă cu câţiva ani lecţia de educaţie fizică era făcută de către învăţători, ceea ce astăzi iată că nu se mai întâmplă şi este un progres foarte mare din punct de vedere al dezvoltării fizice armonioase a elevilor noştri. Şi cel de al doilea aspect este legat de grădiniţele olimpice. Construcţia acestor grădiniţe olimpice ne va da posibilitatea unei continuităţi încă de la o vârstă fragedă. Vorbim de o lecţie de educaţie fizică numită joc, pentru că la preşcolari nu se poate numi lecţie de educaţie fizică, ci doar joc şi mişcare. Deci acolo vom întâlni doar jocuri, ceea ce este extrem de important să îl aduci de la o vârstă fragedă, de la trei-patru ani, până la şase ani când merge la pregătitoare, să îi insufli ceea ce înseamnă mişcarea fizică şi plăcere de a efectua exerciţii fizice, plăcerea de a fi mereu în competitivitate. Să îi dăm posibilitatea copilului să simtă ceea ce înseamnă gustul pentru mişcare, gustul pentru efectuarea exerciţiului fizic şi, ceea ce este şi mai important, ca atunci când pleacă de la şcoală să fie conştient că şi acasă, atunci când este liber, trebuie să iasă la mişcare. Dacă vom face acest lucru, vom câştiga foarte mult timp punct de vedere al sănătăţii copiilor noştri şi aici nu vorbim de selecţie pentru sportul de performanţă, ci doar de sănătatea copiilor. Este extrem de important ca atunci când copilul ajunge acasă să nu povestească doar despre matematică şi română sau limbi străine, şi să povestească şi despre ceea ce s-a întâmplat la lecţia de educaţie fizică. Şi mai mult de atât, să roage părinţii să iasă în parcul de lângă casă şi să arunce la coş cu o minge şi aşa mai departe. Dacă vom reuşi să facem lucrul acesta, cu siguranţă vom vedea din nou terenuri populate în care copiii se joacă, în care bunicii şi părinţii ies şi se uită cu plăcere la ei, fără să fie nevoie ca acolo să fie un profesor de specialitate sau un antrenor care să-i coordoneze.
AGERPRES: Vorbeaţi despre creşterea numărului de ore de educaţie fizică şi sport, dumneavoastră sunteţi adeptul acestui lucru şi cum s-ar putea aplica această schimbare a programei?
Bogdan Matei: Da, eu sunt adeptul măririi numărului de ore de educaţie fizică şi sport în sistemul de învăţământ şi da, sunt convins că acest lucru se va realiza. În timp, este foarte adevărat, pentru că trebuie făcută în concordanţă cu infrastructura sportivă. Trebuie avut în vedere şi aspectul creşterii numărului orelor de educaţie fizică, dar şi aspectul bazelor sportive şi dacă ajungem să le punem pe cele două cap la cap cu siguranţă că vom putea creşte numărul orelor de educaţie fizică. Este extrem de important să creştem acest număr de ore, nu numai în învăţământul preuniversitar, ci şi în învăţământul universitar. Cred că şi acolo este extrem de important. Dincolo de facultăţile de specialitate, este foarte important să mergem cu educaţia fizică şi în sistemul universitar. La fel este de important şi atunci când vorbim despre ‘Şcoala altfel’ sau despre tabere tematice, să cuplăm educaţia fizică cu matematica sau cu româna, cu limbile străine şi aşa mai departe. Dacă vom reuşi să facem lucrul acesta, să introducem exerciţiul fizic în orice activitate extracurriculară, cu siguranţă că copiii noştri vor face mult mai multă mişcare. Cred că putem completa acest număr de ore şi prin altfel de activităţi. Şi eu, în calitatea mea de profesor de educaţie fizică, făceam treaba asta, aveam tabere tematice în care făceam educaţie fizică şi matematică şi mergea foarte bine pentru că dimineaţa făceam înviorarea respectivă, după care intrau pe matematică două ore, apoi veneau o oră şi se jucau cu mingea şi aşa mai departe. Şi lucrurile mergeau foarte, foarte bine în tabelele respective. Cred că trebuie să extindem aria când vorbim de efectuarea exerciţiului fizic şi să nu ne limităm strict pe ceea ce înseamnă programa şcolară şi numărul de ore prevăzut.
AGERPRES: În România, principalii ‘sponsori” ai copiilor care fac sport sunt părinţii şi sunt cazuri în care drumul lor către performanţă este oprit din cauza problemelor financiare. Cum credeţi că se poate rezolva această problemă?
Bogdan Matei: Şi părintele joacă un rol extrem de important, dacă vorbim de sportul de performanţă. Fie că vorbim despre o susţinere motivaţională sau de o susţinere financiară. Ce pot să vă spun din punct de vedere al Ministerului Tineretului şi Sportului este faptul că noi susţinem activitatea de performanţă prin cluburile departamentale pe care le avem, dar şi prin federaţiile de specialitate pe care le finanţăm. Şi mai mult de atât, oferind condiţii în cele zece complexuri naţionale pe care le avem în vedere pregătirea sportivilor noştri, dincolo de fondul de premiere pe care îl asigurăm în funcţie de rezultate, deplasări şi aşa mai departe. Cei care ajung la performanţe foarte înalte beneficiază şi de rentă viageră. La ora actuală avem peste 500 de rentieri în România care au obţinut medalii la Jocurile Olimpice sau au obţinut aur la mondiale şi europene. Şi aceste rente viagere le merită, pentru că avem sportivi care sacrifică 11 luni pe an, ceea ce este un efort extrem de important. Când vorbim de sportul de performanţă cred că şi părintele şi mediul privat joacă un rol pentru că astăzi sportul la devenit o industrie şi mi-aş dori ca şi privatul să se implice cât mai mult în această activitate, astfel încât părinţii să fie degrevaţi de această problema financiară. Când vorbim despre sportul privat, acesta se dezvoltă foarte bine în România, avem foarte multe asociaţii sportive private şi asta o pot spune în urma eliberării certificatelor de identitate sportivă de către MTS. Avem cereri foarte foarte multe şi asta mă bucură, pentru că înseamnă că privatul reuşeşte să pătrundă în această lume a performanţei. Cred însă că va trebui să muncim mai mult în ceea ce priveşte atragerea privatului către sport. Dacă ne uităm în alte ţări, privatul se implică mult mai mult în această activitate, dar şi în România lucrurile se mişcă şi rezultatele sunt vizibile, chiar şi la nivel internaţional.
AGERPRES: Credeţi că există posibilitatea susţinerii financiare a unor copii care au performanţe deosebite în sport prin intermediul unor burse spre exemplu? S-a vorbit la un moment dat despre Simona Halep care a ajuns să reprezinte România la cel mai înalt nivel, dar a fost susţinută exclusiv de către părinţi în formarea sa.
Bogdan Matei: Nu aş vrea să fac o discuţie strict pe ceea ce înseamnă tenis, pentru că există un conflict juridic care sperăm să fie deblocat cât mai rapid, astfel încât ministerul să poată finanţa Federaţia Română de Tenis. Din punctul nostru de vedere nu avem niciun fel de problemă în a finanţa, avem fondurile necesare. Există anumite indemnizaţii de lot, pentru că aici vorbim de vârfuri pe care le găsim la loturile naţionale. Ori statul român asigură prin Ministerul Tineretului şi Sportului aceste indemnizaţii de lot şi premierea sportivilor când aceştia obţin rezultate notabile. De când sunt ministru am făcut premieri şi facem în continuare pe diferite discipline, plecând de la handbal, ajungând până la arte marţiale, la care România este un fenomen, dincolo de stiluri şi federaţii. Noi susţinem această activitate prin fondul de premiere şi prin indemnizaţia de lot, pentru că ne interesează ca sportivii noştri să aibă cele mai bune condiţii. Nu spun că reuşim în totalitate, pentru că nu e cazul, însă facem eforturile necesare pentru a asigura acestor vârfuri condiţiile bune de pregătire. Aşa cum o facem şi la cluburile noastre departamentale, pentru că dacă vorbim de vârfuri, le găsim la cluburi şi la loturile naţionale. Iar la cluburile departamentale eu am cerut anul acesta o finanţare pe secţii, este important să vedem sportivi care au capacitatea să obţină medalii cât mai strălucitoare şi să le asigurăm toate condiţiile. Încercăm să facem lucrul acesta începând de la medicaţie, pentru că este important să ai susţinătoare de efort, echipament sportiv, condiţii de pregătire şi de refacere. Sunt aspecte extrem de importante şi noi am reuşit să facem acest lucru pentru dotare foarte bună. Anul acesta derulăm şi un proces de modernizare a trei complexuri sportive naţionale, şi vorbim despre Complexul Sportiv Naţional Snagov, Complexul Sportiv Naţional Lia Manoliu şi despre Complexul Sportiv Baia Mare, pe care l-am înfiinţat anul trecut şi anul acesta ne dorim să îl punem la punct în proporţie de 60-70% şi anul viitor să finalizăm.
AGERPRES: De ce credeţi că părinţii aleg de multe ori cluburile private în detrimentul cluburilor de stat, unde pregătirea este gratuită?
Bogdan Matei: Sunt mai mulţi factori care contribuie la acest aspect, probabil că multe cluburi private au condiţii mai bune de pregătire şi au antrenori mai bine ancoraţi în noua tehnologie de pregătire a sportivilor. Sunt şi situaţii însă pe care nu le pot înţelege, când un profesor de la clubul sportiv şcolar activează şi la o asociaţie sportivă particulară, unde există o mare emulaţie, iar în partea cealaltă, nu. Aici nu aş putea să vă dau o explicaţie, de ce aici unde este gratis şi întâlnim acelaşi profesor nu există emulaţie. Noi aici ar trebui să intervenim şi să îi îndrumăm, să le spunem că sunt aceleaşi condiţii şi la clubul particular, cât şi la asociaţiile sportive. Există o anumită scădere în ceea ce priveşte interesul pentru cluburile sportive şcolare şi clasele vocaţionale în detrimentul cluburilor private, dar acest lucru nu este îngrijorător. Există şi multe cluburi private care susţin copiii tocmai pentru a nu le stopa cursul. La fel de important este şi parcursul şcolar al copilului, pentru că în sportul de performanţă şi există posibilitatea accidentărilor şi a întreruperii activităţii sportive. Aici antrenorul, dascălul, joacă un rol important, să reuşească să creeze un echilibru în ceea ce înseamnă activitate sportivă şi activitate şcolară. Este foarte important ca în cazul în care un copil face 12 ani activitate sportivă se regăseşte pe acelaşi palier, ca profesor de sport sau antrenor. Dacă vom reuşi să facem lucrul acesta, vom avea şi un sport de masă de amploare şi sport de performanţă cu rezultate foarte bune. Aici va trebui să găsim echilibru, pentru că trebuie să îi îndrumăm către ceea ce au făcut ei. Atunci când sportivul se lasă, fie din motive medicale sau din motive de vârstă, ar fi ideal să îl regăsim în sistemul sportiv. Aici va trebui să lucrăm, pentru că există o plajă foarte mare de foşti sportivi pe care nu îi mai regăsim în acest sistem al nostru. Dacă vom reuşi să ducem către aceasta latură vom avea toţi de câştigat.
Agerpres
