Au trecut mai bine de 30 de ani de la schimbarea de regim, în care societatea românească, cuprinsă de febra transformărilor, s-a diversificat, s-a polarizat și a împrumutat tot felul de „modele” străine pentru a-și urma evoluția, încât astăzi nu știm nici noi unde ne regăsim pe acest drum.
Ceea ce este trist, însă, e faptul că pe lângă realitatea nou creată în România, sub toleranța exagerată și oblăduirea autorităților de tot felul, s-a închegat aproape „pe neobservate” sau, cum spune actualul nostru Președinte, „pas cu pas”, și o altă realitate dureroasă, plămădită din ignoranță, sărăcie, lăcomie și lipsă de empatie: lumea interlopă sau cum a fost numită de filozoful danez Martinus: „sublumea”. Acum, deși cam târziu, autoritățile încep să-și dea seama de pericolul care pândește la orizont, și aceasta din semnalele tot mai presante ale mass-mediei de bună credință, care atrag atenția că, dacă nu se iau măsurile de rigoare, „Interlopii pun stăpânire pe România”.
Această „sublume”, desprinsă parcă din America lui Al Capone și Mafia siciliană, s-a organizat rapid, s-a întărit și o partea a ei a migrat în lumea largă, pentru „specializare”, iar acum, când Pandemia a adus-o înapoi în țară, a început să-și arate adevărata față.
Conform Noului dicționar universal al limbii române (NDULR), ediția a doua, 2007, cuvântul „interlop” este de origine franceză și înseamnă: „care are o reputație proastă; suspect”, și din păcate în țara noastră sunt destui, încât ajunge și „să exportăm”, dar acesta este un fenomen care caracterizează majoritatea țărilor lumii, într-o măsură mai mică sau mai mare.
Cuvântul „clan”, tot de origine franceză, înseamnă o: 1. „comunitate primitivă formată din rude având la origine un strămoș comun: șef de clan; 2. cerc închis de persoane cu idei și gusturi comune; 3. (peior.) clică, șleahtă” (NDULR). Așadar, o comunitate „primitivă” de răufăcători numiți „interlopi” care sfidează societatea în care trăiesc și legile ei. Aceștia se îmbogățesc și prind putere prin faptele lor terorizante împotriva semenilor. Primitivă, nu în sensul că ar arăta ca primitivii de altădată trăitori în peșteri. Nicidecum, ei trăiesc în vile impunătoare și se plimbă cu automobile de lux. Dar primitivă în gândire și simțire în raport cu ceilalți membri ai societății. Bogăția adunată prin metode nedemne de o ființă umană educată le conferă relații multiple, unele ajungând până la vârfurile puterii, așa cum s-a dovedit și în cazul unui fost președinte de țară. Cu bani, șantaj și amenințare, ei pot influența viața și deciziile unor politicieni sau oficialități, deci pot corupe.
Vorbind despre politicieni, trebuie să precizăm faptul că ne referim numai la unii, în sens peiorativ, la cei care fac politică numai din ambiție și din interes personal. Pentru a câștiga în alegeri, aceștia au nevoie de bani și de voturi, nu contează pe ce cale le obțin, deci se fac frate și cu dracul numai să treacă puntea, dar apoi nu mai scapă de dracul, care apare când nici nu se așteaptă și trebuie să-l plătească, și nu o dată, ci de mai multe ori. Tocmai dintre aceștia se racolează și „traseiștii”, care se dovedesc oameni lipsiți de loialitate și principii, gata oricând s-o trădeze și pe mama lor. Și așa, nu de puține ori, politica și infracționalitatea își dau mâna pentru a-și atinge scopurile.
Va spune cititorul, probabil, că și interlopii sunt oameni, și bineînțeles că au dreptate, doar dacă se gândesc numai la primul sens (din cele 15) ale cuvântului „om”: „1. Ființă superioară, socială, înzestrată cu facultatea de a gândi, cu limbaj articulat și cu capacitatea de a făuri unelte cu ajutorul cărora transformă realitatea înconjurătoare”, dar din păcate nu în sensul 3: „persoană care întrunește calități morale deosebite, care se remarcă prin cinste, corectitudine”, căci dacă ar avea astfel de calități nu s-ar mai numi „interlopi”. Astfel de oameni fac extrem de mult rău societății în care trăiesc, căci ei activează fără scrupule. Majoritatea au o pregătire intelectuală redusă, un grad de moralitate minim și folosesc metode de intimidare crude și violente; lipsiți de empatie, ei nu-și fac probleme de conștiință și deci nici nu-și regretă faptele, ci mai degrabă sunt stăpâniți de setea de răzbunare împotriva celor care au îndrăznit să li se opună.
Cotidianul național Click!, nr. 4.129, 5 august 2020, ne înfățișează pe prima pagină un titlu cu litere uriașe pentru un articol de pe paginile 2-3, referitor la interlopii din București organizați pe clanuri și sectoare. Titlul: ”Capitala, câmpul de luptă al interlopilor”, este însoțit de o poză cu doi mafioți și un text introductiv: „13 clanuri interlope au pus stăpânire pe capitala țării. Cer taxe de protecție, racolează femei, vând droguri, sechestrează persoane. Mai nou, se ucid între ei în plină stradă! În noaptea de luni spre marți, liderul clanului Duduianu, Emil Pian, cunoscut drept „cămătarul cu 6 clase”, a fost înjunghiat mortal de un rival. Acum 10 zile, alte clanuri se împușcau în Chiajna”. Articolul este detaliat pe paginile 2-3 cu informații explicite despre șefii de clanuri, specializările lor și împărțirea pe sectoare, astfel că cititorul poate avea o imagine clară despre ce înseamnă crima organizată și cum acționează membrii ei. Și din păcate acest tipar se aplică și în alte orașe mari din România, iar Guvernul, prea tolerant și prea ocupat cu lupta împotriva pandemiei, campania electorală și anihilarea PSD-ului – mama tuturor relelor, în viziunea Președintelui și a Premierului – nu mai are ochi și timp de celelalte treburi importante ale țării, încât răul proliferează și se extinde tot mai amenințător, precum o dovedesc evenimentele zilnice.
Cât privește pe unii politicieni, am fi neobiectivi dacă nu am da și un exemplu din multele. În acest sens, facem trimitere la un articol recent apărut pe știripesurse.ro…, cu titlul: „Lideri de partid, „tunuri imobiliare” de proporții. Nume de interlopi menționate”, autor: Radu Pop (publicat în 11.08.2020), introdus prin textul: „Nume grele din politică sunt menționate într-o afacere imobiliară cu multe semne de întrebare. Profitul de un milion de euro în nici șase luni de zile, i-a făcut pe aceștia să renunțe la orice orgoliu și nu au mai ținut cont de culoare politică pentru reușita în afaceri. Situația devine una mai complicată prin menționarea unui nume greu din lumea interlopă…”. Așadar, cuvintele noastre nu sunt doar simple vorbe aruncate în vânt, ele descriu o realitatea dureroasă a zilelor noastre, în care cei certați cu omenia și cu bunul simț se folosesc de avantajele pe care le au la un moment dat pentru a-și clădi viitorul înșelându-și semenii și societatea. Aceștia merită oprobiul public.
Mihai Trifoi
