Noiembrie călduros!
Pare că e o a doua vară … a mai fost una în toamnă iar acum, când teoretic, ar trebui să fie început de iarnă, iată, vara e din nou aici cu temperaturi de 20 de grade.
E sâmbătă şi totuşi în curtea Şcolii Gimnaziale Tulgheş este mare agitaţie.
Multe capete cărunte dar cu feţe zâmbitoare stau adunaţi ca ciorchinii în vie în patru grupuri mai mici sau mai mari; E o nouă ediţie a ,,ÎNTÂLNIRII GENERAŢIILOR” !
Foştii absolveţi s-au regăsit după ani-şi-ani!
Se uită unii la alţii şi încearcă să se recunoască…Unii sunt mai uşor de recunoscut alţii mai greu.
La ora 13,00 s-a intrat în clase pentru că s-a strigat catalogul.
Unii, nu au răspuns prezent pentru că, au plecat în stele. Pentru aceştia, colegii au mers la bieserică (fiecare după confesiunea lor) şi li s-a citit o slujbă de pomenire.
După aceasta, şi-au dat întâlnire la restaurantul Pensiunii Malvimend unde erau aşteptaţi la o cină festivă în cadrul căreia a fost prevăzut şi un spectacol artistic oferit de către două ansambluri artistice de amatori din comuna noastră: Ansamblul Artistic de Amatori ,,Plaiuri Tulgheşene” și Tölgyesi gyopár néptánccsoport care, împreună, au întreţinut atmosfera pentru aproximativ 60 de minute cu cântece şi dansuri româneşti şi maghiare.
În continuare, formaţia artistică a localului ne-a oferit muzică de dans şi de petrecere pe gustul fiecăruia. Meniul a fost excelent iar personalul super –receptiv şi drăguţ.
Totul a decurs foarte frumos şi plăcut.
În fiecare an se întâmplă o asemnea revedere!
Datorită D-lui Profesor Dumitrel Ungureanu, actualmnete pensionar, aceste întâlniri au loc în Tulgheş, an-de-an, de foarte multă vreme. Cred că de peste 10 ani – a devenit deja o tradiţie!
Absolvenţii de gimnaziu care împlinesc 40, 50, 60 sau chiar 70 de ani(cum a fost în acest an) sunt invitaţi să ia parte la acest eveniment.
Oamenii vin, uneori chiar din diaspora cum şi anul acesta s-a întâmplat, să-şi revadă foştii colegi şi foştii dascăli care, unora dintre ei, le-au pus creionul în mână şi i-au dăscălit din clasa ,,I” până la terminarea gimnaziului.
M-am nimerit printre ei pentru că unul dintre cei aniversaţi anul acesta era soţul meu, şi astfel am avut ocazia să gust din atmosfera serii şi să-i privesc pe aceşti oameni care, părea că au numai ani mulţi dar, urma timpului nu lăsase prea multe urme pe feţele lor; majoritatea nu-şi arătau vârsta.
Veseli, frumoşi, energici și bine-dispuşi au dansat vals şi tango ca nişte profesionişti! Îţi era mai mare dragul să-i priveşti!
În sala spaţioasă şi frumos amenajată, se căutau din priviri; se găseau, îşi povesteau vechi păţanii din viaţa de elev, din copilărie… povesteau de viaţa lor actuală, despre copiii lor, fără să conteze că aparţineau de etnii diferite.
Târziu, după miezul nopţii, au început să plece pentru că a doua zi aveau programat câte ceva fiecare : unii se pregăteau să plece spre ţări străine, , alţii dorind să ajungă la rudele pe care nu le văzuseră de ani buni.
Au promis că, dacă peste câţiva ani, această revedere se va reedita, vor reveni cu plăcere.
Iată cum oameni de limbi diferite, dar care au copilărit împreună, se reîntâlnesc cu plăcere după mulţi ani şi ne oferă o lecţie frumoasă despre cum e să fii cu respect faţă de adevăratele valori:
Înţelegerea, Respectul, Comuniunea !
Mulţumesc Domnule Profesor că ne oferiţi, anual, şansa să luăm parte la un asemenea evenimet!
Lăcrămioara Pop, Tulgheş
