Insecticidul DDT, interzis în Statele Unite din 1972, dar care poate rezista mult timp în mediul înconjurător şi în organismul uman, ar putea creşte riscul de a dezvolta boala Alzheimer, arată un studiu american publicat ieri în ediţia online a Jurnalului Asociaţiei Medicale Americane (JAMA) şi preluat de AFP.
Conţinutul de DDE – componentă activă ce rămâne după metabolizarea de către corp a DDT-ului – a fost de aproape patru ori mai mare în sângele persoanelor care sufereau de Alzheimer decât în cel al celor sănătoase din grupul martor.
Cercetătorii au studiat 86 de pacienţi de peste 60 de ani, bolnavi de Alzheimer, şi 79 de persoane sănătoase. ‘Este unul din primele studii care identifică un risc de mediu semnificativ pentru boala Alzheimer’, arată Allan Levey, director al Centrului de cercetări asupra bolii Alzheimer de la Universitatea Emory (Georgia, sud-est), unul dintre principalii autori ai studiului.
„Amploarea efectelor DDT-ului este destul de mare în comparaţie cu factorul genetic, cel mai frecvent element care predispune la Alzheimer”, adaugă el. Pacienţii care au participat la studiu şi care aveau această mutaţie, precum şi concentraţii ridicate de DDE în sânge, prezentau simptome mai pronunţate de Alzheimer.
Studiul arată că DDE ar putea contribui direct la formarea plăcilor de beta amiloide, afirmă Jason Richardson, profesor de medicină a mediului la Universitatea Rutgers (New Jersey, nord-est), autorul principal, insistând pe necesitatea unor cercetări suplimentare în acest sens.
Oamenii de ştiinţă au descoperit şi un potenţial mecanism prin care DDE acţionează asupra celulelor cerebrale, provocând degenerescenţa. Ei au supus culturi de celule neuronale, în laborator, la concentraţii ridicate de DDE, constatând creşterea evidentă a unei substanţe cheie pentru formarea proteinelor beta-amiloide, care formează plăci în creier, caracteristice bolii Alzheimer. Deşi nivelurile de DDT şi DDE au scăzut considerabil în ultimii 30 de ani, pesticidul este încă detectabil în 75% – 85% din probele de sânge strânse de la populaţie.
„Suntem încă expuşi la aceste substanţe chimice pentru că putem mânca fructe, legume şi cereale importate din ţări care utilizează încă acest insecticid şi pentru că el rămâne multă vreme în mediul înconjurător”, subliniază Richardson.
DDT poate rămâne în organism între opt şi zece ani, iar DDE se acumulează în ţesuturi pe măsură ce oamenii îmbătrânesc. Acest lucru ar explica de ce vârsta este cel mai mare factor de risc pentru Alzheimer, susţine Allan Levey. Nivelurile de DDE nu constituie singurul factor determinant pentru explicarea bolii, susţine Richardon.
În câteva probe de sânge ale unor bolnavi de Alzheimer nu s-a detectat DDE, în timp ce oameni sănătoşi aveau concentraţii destul de ridicate din acest pesticid, afirmă cercetătorii, potrivit cărora factorii genetici, asociaţi cu expunerea la DDT ar putea contribui la declanşarea bolii.
Studiul menţionat nu este decât preliminar, fiind necesară continuarea cercetărilor „pe un număr cât mai mare de pacienţi, pentru confirmarea rezultatelor’, se apreciază într-un editorial din JAMA. „O înţelegere deplină a riscurilor de mediu pentru Alzheimer va necesita strângerea multor eşantioane de sânge şi observaţii clinice pe perioade lungi”, spun doctorii Steven Dekosky (Universitatea Virginia) şi Sam Gandy (Facultatea de Medicină Mount Sinai din New York). În pofida „punctelor slabe” din studiu, autorii „au tras un semnal de alarmă pentru studierea influenţei mediului asupra bolii Alzheimer şi îndeosebi a pesticidelor, al căror rol în alte boli a fost deja stabilit”, adaugă ei.
În prezent, circa cinci milioane de americani suferă de Alzheimer, boală care continuă să fie incurabilă, şi numărul riscă să crească odată cu îmbătrânirea populaţiei, încheie AFP.
AGERPRES
