. . Am auzit adesea spunându-se că informaţia înseamnă putere şi, privind faptele din realitatea apropiată, nu putem nega adevărul spuselor, mai ales când avalanşa informaţiilor din ultimii zeci de ani a dus la crearea unei adevărate ştiinţe, informatica, o ştiinţă care domină lumea noastră, schimbă destinele şi prefigurează viitorul. Dezvoltarea accelerată a tehnologiei a dus la apariţia acestei ştiinţe „care studiază metodele şi mijloacele de prelucrare a informaţiei cu ajutorul sistemelor automate de calcul” (cf. Noului dicţionar universal al limbii române, ediţia a doua, 2007).
„Informaţia” în sine are mai multe sensuri: „veste, ştire, noutate; element nou de cunoaştere; lămurire, ştire despre ceva; material informativ, documentaţie; informaţie genetică (totalitate a materialului genetic dintr-o celulă)”.
De-a lungul timpului informaţia s-a transmis pe diverse căi: piatră, ceramică, piele, papirus, suluri ori tăbliţe din diverse materiale; apoi au apărut hârtia şi tiparul care au revoluţionat multiplicarea şi transmiterea informaţiei prin cărţi, ziare şi reviste; apariţia radioului, televiziunii şi internetului a dus la crearea unor adevărate „magistrale informaţionale”, contribuind astfel la accelerarea progresului omenirii. În această situaţie, nemaiîntâlnită în trecut, când informaţia creşte exponenţial, una dintre marile probleme este „stocarea informaţiei”. Bibliotecile lumii, nemaifăcând faţă avalanşei cărţilor şi publicaţiilor de tot felul, trebuiau reinventate şi dotate cu noi mijloace de stocare. Aşa au apărut în lume benzile magnetice, calculatoarele, tabletele, telefoanele inteligente, dischetele şi discurile de toate tipurile, hard-discurile externe şi alte mici „unelte mobile” care permit transferul rapid de informaţie şi „biblioteca la purtător”, încât lumea de azi s-a schimbat complet faţă de „cea de ieri”, iar viitorul este încă şi mai imprevizibil decât prezentul. Din nefericire, comportamentul şi mentalitatea oamenilor rămân mereu în urmă, iar unii, ca întotdeauna, folosesc informaţia în scopuri mai puţin nobile şi umane ori chiar în scopuri antisociale şi distructive, pentru că întotdeauna va exista relaţia înger-demon, universul însuşi fiind dual, iar informaţia genetică are un spaţiu de propagare nelimitat şi de concretizare în noi forme existenţiale.
Deoarece diversele tipuri de informaţie constituie obiectul de cercetare al unor ştiinţe specializate, noi ne vom referi aici doar la un anumit gen de informaţie, cea legată de Putere, şi aici nu ne referim la puterea obişnuită, ca forţă fizică, ci la „puterea politică” ce guvernează lumea, şi respectiv ţările. Noi ştim că întotdeauna în istorie, pe la curţile regale şi voievodale, au existat aşa-numiţii „oameni de taină”, în limbaj comun „spioni”, care adunau „informaţii vitale”. În epoca modernă au apărut serviciile speciale destinate acestui scop, şi „informatorii”. Fie că aceste servicii, mai mult sau mai puţin secrete, se numeau sau se numesc Gestapo, CIA, KGB, Securitate, Skotland Yard, SRI ori în diverse alte feluri, ele au jucat un rol important în soarta omenirii, respectiv a ţărilor. Nu vom discuta aici despre necesitatea sau nenecesitatea lor în păstrarea ordinii publice şi apărarea vieţii cetăţenilor, ci despre strânsa lor legătură cu Puterea, căci atunci când aceasta foloseşte informaţia colectată de către respectivele servicii „de siguranţă” în scopuri „personale” sau împotriva poporului pe care îl conduce, ea devine nocivă şi periculoasă. Şi nu este nevoie să privim prin curţile vecinilor, atât timp cât avem „curtea” noastră. S-a dorit înlăturarea regimului Ceauşescu şi s-a condamnat Securitatea de atunci ca fiind „antisocială”, lumea s-a conformat şi „ne-am schimbat la faţă”, acum suntem „democraţi”. Şi ce facem?! Uneori trăim cu impresia că facem cam acelaşi lucru, Puterea se foloseşte de Informaţie pentru a se întări, chiar dacă acest lucru se face în detrimentul celor mulţi. În acest fel, Informaţia continuă să fie folosită ca „sursă de putere”. De exemplu, încă nu s-au terminat dezbaterile televizate despre „ce a fost” în timpul „fostului preşedinte” şi deja prioritatea unor televiziuni a devenit întâlnirea „întâmplătoare”, pe aleile unui parc, a respectivului preşedinte cu un om „al serviciilor secrete” şi toţi se întreabă cu ce scop a avut loc această întâlnire. Se vorbeşte despre „puterea reziduală” a acestuia şi despre „puterea mediatică” plus dorinţa de a rămâne mereu „în centrul atenţiei”, şi probabil în scopul ascuns de „revenire la putere”, scop care poate fi atins doar prin „distrugerea adversarilor” prin intermediul „informaţiei”, căci atunci când deţii „informaţii periculoase” despre cineva, poţi să-l şantajezi şi, dacă nu-l distrugi, măcar să-l scoţi din joc. Totuşi, în prezent lucrurile sunt mult mai complicate, deoarece şi alte personaje influente deţin „informaţii” şi contracarează, astfel că în zilele noastre ne batem nu în buzdugane şi paloşe ca eroii basmelor din vechile timpuri, ci „în informaţii”.
Informaţia n-a fost şi nu este folosită doar în scopuri paşnice, ci mai ales în scopuri politice şi militare şi ca „sursă de îmbogăţire şi accedere la putere” ori chiar în scopuri personale hilare. Ascensiunea fulminantă a unor personaje pe scena politică a anilor de după Revoluţie ne-a demonstrat din plin acest lucru. Cuplul Elena-Cocoş poate este cel mai bun exemplu în acest sens, dar mai sunt şi alte nenumărate exemple. Formula magică Informaţia-Banii-Puterea i-a propulsat pe mulţi spre vârful piramidei sociale. Bineînţeles că există şi alte formule magice, însă nu le vom analiza aici, ci doar vrem să scoatem în evidenţă „puterea informaţiei” şi legătura ei cu Politica şi Bogăţia. După Revoluţie, cei care au pierdut puterea politică s-au „reorientat rapid” spre „puterea economică”. Având ceva bani şi multă informaţie, au ştiut precis unde, cum şi când să acţioneze pentru „a-şi dezvolta capacităţile antreprenoriale”, apoi, îmbogăţindu-se „peste noapte”, au început să viseze din nou la Putere. Lor li s-au alăturat la fel de rapid şi maleabil „parveniţii” de toate tipurile, „lipitorile” cu „firmele fantomă” şi alţii asemenea lor, pentru ca prin „subminarea economiei naţionale” să devină în scurt timp milionari şi miliardiari şi „să reconducă” o ţară sărăcită deja prin faptele lor. Şi aşa Informaţia şi Puterea au mers mână în mână spre nenorocul nostru, al celor mulţi şi păgubiţi. După exemplul „celor de sus”, şi „cei de mai jos”, adică de pe la judeţe, au aplicat şi ei „formula magică” creând astfel un sistem politic ticăloşit, care sub masca democraţiei şi-a văzut de propriile-i interese meschine. Cel mai recent caz este al primarului Iaşiului, care şi-a folosit influenţa pentru a determina nişte agenţi ai poliţiei locale „să culeagă informaţii” despre anumite persoane care-l interesau, dar mai ales despre o fostă amantă care nu-i mai accepta avansurile. Să stai să te cruceşti, nu alta, de ce sunt în stare cei „aleşi” să aibă grijă de popor. Şi dacă această boală se va întinde, „cangrena socială” va distruge ţara.
Poate că acum ar trebui să acordăm mai multă atenţie Informaţiei şi să veghem ca Puterea s-o folosească în scopuri benefice şi să acţioneze spre binele tuturor, nu doar spre binele unor grupări de parveniţi şi îmbogăţiţi. E bine că Justiţia şi Mass-media rămân vigilente şi sancţionează Puterea, dar chiar şi acestea se cer vegheate, pentru a nu greşi din prea mult zel sau ademenite de aceeaşi… Corupţie. Dar în milostenia Lui bunul Dumnezeu se va îndura şi de poporul român şi-i va dărui conducători mai pricepuţi şi o viaţă mai bună.
Mihai Trifoi
