Oricât de optimiști am fi, trebuie să recunoaștem că nici începutul noului an, 2022, nu se află sub semnul certitudinii, că România ar putea ieși din „labirint”. Dată fiind situația internațională, cât și cea internă, într-o lume zguduită din temelii de o înlănțuire de crize culminând cu cea pandemică și cu cea energetică, lucrurile nu par a sta deloc bine, mai ales dacă adăugăm și teribila amenințare a „încălzirii globale”.
În România, ca de altfel în majoritatea țărilor de pe glob, virusul COVID-19, în toate variantele sale, în cele 5 valuri de până acum a făcut ravagii și continuă încă să-și arate agresivitatea în comunitățile umane, încât nimeni nu știe când și dacă se va sfârși pandemia. Totuși, un lucru este cert: toate acestea au schimbat ceva în percepția pământenilor, care au început să înțeleagă, nu fără regret, că omenirea nu se va mai putea reîntoarce la vechiul stil de viață numit „normal”. Cu toate marile revolte sociale din zilele noastre față de restricțiile impuse de autorități, ce a fost nu va mai fi, deja am intrat cu toții, vrem-nu vrem, într-o altă etapă a evoluției planetare, într-o altă „normalitate”, ce va fi dominată de schimbări climatice extreme, de tehnologie, digitalizare și, probabil, războaie și „aventuri spațiale”, căci specia umană, înmulțindu-se excesiv, are nevoie de noi spații locuibile pentru a se extinde. Viața bucolică de altădată va mai dăinui un timp pe ici pe colo, apoi doar în visele noastre, pe măsură ce omul se îndepărtează de natură alegând lumea virtuală.
Și totuși, indiferent ce ne va aduce viitorul, trebuie să ne păstrăm calmul și să rămânem optimiști, căci viața are legile ei și va ști să găsească ieșirea din impas pentru a-și continua calea sub orice formă. Generația celor azi mai în vârstă peste nu mult timp va elibera drumul lăsând loc generațiilor mai tinere. Dar noi, cei de azi, încă trăim în incertitudine și, fără să vrem, văzând condițiile în care sunt educați și instruiți în prezent copiii și tinerii, ne întrebăm ce fel de societate vor construi ei „mâine”?! Mâine, când vor fi tot mai dependenți de noile tehnologii SF! Spre ce Viitor vor naviga?
Și ce vom lăsa noi moștenire acestor tineri, dacă acum continuăm să tăiem pădurile, să otrăvim apele, pământul și aerul, să secătuim subsolul, să înlocuim tot mai mult iarba cu betonul, să distrugem habitatul celorlalte ființe vii trăitoare pe planetă?! Cum va arăta oare Pământul peste 50 sau peste 100 de ani?! Cum vor trăi atunci urmașii noștri, dacă noi adesea ne ghidăm după vechiul principiu: „Nouă să ne fie bine, după noi Potopul”? De fapt acest principiu este prezent peste tot pe planetă, unde în loc de spiritul caritabil domnește egoismul și infatuarea. Majoritatea celor îmbogățiți sau care au ajuns la putere, chiar dacă au suferit cândva sau au fost lipsiți de multe bunuri, odată căpătuiți, uită repede și, în loc să-i sprijine pe cei mulți și obidiți, își fixează ca scop menținerea propriilor privilegii, încât în multe țări inegalitatea socială se adâncește în loc să scadă, lucru ce aduce multă suferință.
România, continuând să mai rătăcească prin „labirintul neputinței”, nu este scutită nici ea de această situație. Chiar și în vreme de pandemie cei lipsiți de scrupule au profitat la maximum îmbogățindu-se din suferința oamenilor, iar profitorii de toate tipurile și calibrele s-au infiltrat până la vârfurile puterii împletind cu dibăcie ițele corupției, dar deja acesta e un lucru demult știut, pentru că e greu să ucizi hidra cu sute de capete. Dar ce să-i faci, virusul corupției a existat în toate timpurile și la toate neamurile, azi îl stârpești aici, mâine apare dincolo, căci el se naște din lăcomie.
Acum jaful și șantajul merg mână în mână. Furnizorii de energie au ajuns să decidă soarta oamenilor îngenunchind Statul. Dar cine le-a dat atâta putere ca să-și bată joc de semenii lor, dacă nu tot Statul?!. Cum să trimiți bietului om facturi mai mari decât salariul sau pensia amărâtului?! Cine „a programat” această criză energetică și cu ce scop?! Mulți credeau că noul Guvern instalat la putere va face ordine în lucruri, însă situația nu pare deloc a se îmbunătăți.
Dar românii încă mai speră, mai speră că va fi bine și pentru noi odată.
Mihai Trifoi
