Începând de astăzi creştinii ortodocşi intră în Postul Paştelui, cel mai lung şi mai greu de peste an, care durează şapte săptămâni, mai exact 48 de zile, între 27 februarie şi 14 aprilie 2012. Sfintele Paşti Ortodox va fi cinstit anul acesta pe 15 aprilie, iar cel al catolicilor cu o săptămână mai devreme, în 8 aprilie.
Perioada îndelungată de curăţire spirituală şi trupească este numită şi „Postul Mare” sau „Al patruzecimii” („Quadragesima”), terminându-se în Noaptea Învierii. Resticţiile alimementare sunt severe, existând numai două zile când este permis să se consume peşte: de Buna Vestire (25 martie) şi de Florii ( 8 aprilie).
Paştele reprezintă Marele Praznic al Învierii Domnului şi a fost sărbătorit încă din perioada apostolică. Semnificaţia cifrei 40 are valoare simbolică, fiind corelată cu alte întâmplări memorabile relatate de Biblie. Ne referim, de pildă, la devastatorul Potop care a durat 40 de zile, tot atât a petrecut Mântuitorul în deşert pentru a primi Mesajul Divin. De asemenea, Moise a aşteptat timp de 40 de zile în post şi rugăciuni pe Muntele Sinai „Cele 10 Porunci”, existând şi alte asemenea momente de referinţă.
Iniţial postul avea doar conotaţii financiare, în sensul că persoanele ce respectau perioada de cumpătare realizau anumite economii, care puteau fi oferite drept pomană semenilor săraci.
Mijloc de purificare a sufletului şi trupului
Revenind la tema articolului, să precizăm că toate religiile recomandă ascetismul, abstinenţa, care constituie mijloace propice de purificare ale sufletului şi organismului. Încă din Grecia antică noţiunea de ascetism era sinonimă cu traiul sever al soldaţilor, regimul alimentar frust fiind asociat cu exerciţiile fizice şi instrucţia militară dură. Mai târziu, credinţa a impus, prin post, privaţiuni nu doar legate de hrană, ci şi referitoare la interzicerea plăcerilor trupeşti, abţinerea de la vicii, combătând comportamentul inadecvat şi propăvăduind cumpătarea. De asemenea, rugăciunile au trecut pe primul plan. Întrucât prin reculegere şi meditaţie li se oferă închinătorilor posibilitatea sondării personalităţii şi aflarea de noi perspective asupra existenţei.
Însuşi Hypocrat (460-375 î.e.n.), socotit părinte al medicinei, credea că abţinerea pe o anumită perioadă de timp de la consumul unor alimente contribuie la menţinerea sănătăţii organismului, ferindu-l de boli. Prin post trupul se curăţă de toxine, greutatea ajunge la limite rezonabile, iar imunitatea creşte. Deviza sa, „Niciodată să nu te scoli sătul de la masă”, a fost preluată mai cu seamă de asiatici, devenind un precept fundamental al alimenaţiei, până în zilele noastre.
La fel opina şi marele gânditor grec Platon (427-347 î.e.n.), care a pus bazele teoretice ale autorenunţării la îndestularea organismului, insistând asupra purificării spirituale.
Şi în alte religii, precum budhism, islamism sau catalocisim regăsim conceptul reducerii la anumite intervale de timp a alimentaţiei excesive, plus un set de reguli sociale ce trebuie respectate, pentru a exista o bună convieţuire între semeni.
O veche prejudecată – infirmată
„Gras şi frumos”
În vechime, exista o prejudecată populară potrivit căreia a fi corpolent, chiar spupraponderal, era sinonim cu a fi… Cineva! Se spunea cu admiraţie despre un individ care ieşea din tiparele normale ale gabaritului, că e „Gras şi frumos”. Masivitatea excesivă reprezenta apanajul păturii sociale înstărite, care avea tot ce-i trebuie şi nu răbda de foame. În lumea antică, mâncarea şi băutura în exces, desfrâul, orgiile sexuale reprezentau obesia clasei dominante. Asceza, credinţa şi înfrânarea constituiau, pentru unii, „îndatoriri” doar ale călugărilor, ale schimnicilor.
Revenind în zilele noastre, să spunem că ştiinţa contemporană combate cu tărie excesele de orice fel, în plus şi în minus. Dietele sunt la ordinea zilei, dar trebuie ţinute cu cap. Perioada postului reprezintă o adevărată binefacere, mai ales pentru femei, ce ţin astfel cură de slăbire, volens-nolens.
Cert este faptul că postul (inclusiv cel negru) nu este câtuşi de puţin o… bagatelă. În nici un caz nu poate fi vorba de reţinerea fără noimă de la hrană şi consumul de apă. Dr. Magda Baciu, din Sf. Gheorghe, ne-a relatat că regimul alimentar pe care credincioşii îl urmează în Postul Paştelului nu poate fi aplicat tuturor, identic. El are nişte reguli. Se cere urmat un program de hrană diferenţiat, nuanţat în funcţie de vârsta persoanei, metabolismul fiecăruia, starea sa de sănătate, mediu de viaţă, programul de lucru, factorii de stres, afecţiuni preexistente şi aşa mai departe.
Plusuri şi minusuri
Sigur, utilizarea unei regim vegetarian, la începutul primăverii, nu face deloc rău organismului, scăzând colesterolul, diminuând supraponderalitatea acumulată în perioada iernii. Postul e bun, ajută, fără doar şi poate, să ne dezintoxicăm eficient.
Numai că, atenţie cu persoanele înaintate în vârstă, suferinde, dispuse să respecte neabătut canoanele religioase! Aceşti oameni pot avea reale probleme de sănătate dacă se înfometează şi nu consumă suficiente lichide. În primul rând, frustarea organismului de apă are consecinţe extrem de periculoase. De aceea orice post, mai ales cel negru, nu va fi ţinut fără consultarea în prealabil a medicului de familie. De altfel, femeile şi bărbaţii de peste 60 de ani sunt scutiţi de post. Şi, reţineţi încă o precizare obligatorie: bolavii de diabet, ficat, cu probleme metabolice, bulimie sau anorexie nu au voie să ţină post.
Femeile ce slăbesc excesiv doar ca să fie în pas cu moda, devin infertile, fac depresii, anemii, îşi dereglează sistemul imunitar, devenind mai receptive la boli şi la tulburări de metabolism. În final, subnutriţia le face dezagreabile, iar efectul estetic e nul. Aşadar, sunt o mulţime de aspecte ce trebuie analizate cu seriozitate, de către cei care vor să ţină post.
Aspecte profunde
Din păcate, unii exagerează importanţa ascetismului alimentar, punându-l pe primul plan, în detrimentul obligaţiilor duhovniceşti. Da, este bine să ne curăţim trupul prin renunţarea la excese gastronomice şi bahice, abandonând (măcat temporar) viciile. De acum înainte devin prioritare normele spirituale, pocăinţa, rugăciunile. Credincioşii au datoria, măcar până la Sfintele Paşti, să renunţe la meschinările cotidiene, la răutăţi, intrigi, discuţii, conflicte, bârfe şi neînţelegeri cu semenii.
Părintele Nicolae Hagiu, din Zagon, se exprima plastic când ne spunea că important nu este atât ce introduci în gură (bucate interzise în post), ci mai cu seamă ce scoţi pe acolo: vorbe grele, sudalme. Postul înseamnă smerenie, cumpătare, împăcare de sine şi cu ceilalţi. Biserica Ortodoxă ne învaţă că postul trebuie să fie atât trupesc, cât şi sufletesc.
Scopul postului este armonizarea fiinţei noastre, materia şi spiritul urmând a fi în echilibru. Ascetismul nu trebuie în nici un caz forţat, impus din afară. Este bine să constituie un act firesc, natural. Treptat vom ajunge la o treaptă superioară de înţelegere a esenţei vieţii, de conştientizare a propriei fiinţe. Este important ca măcar o lună şi jumătate să ne abţinem de la fapte rele, de la rostirea unor injurii, de a jigni.
Prin post ne putem purifica, devenid mai toleranţi, mai iubitori cu cei apropiaţi, cu ceilalţi oameni.
Datini şi superstiţii legate de post
Din vremuri străvechi, în mentalul popular există convingerea că e bine ca în intervalul de post să nu mâncăm carne, ea conţinând, chipurile, elemente… malefice. Bădia Vasile, din Sita Buzăului, gospodar trecut prin viaţă, îşi aminteşte că, încă din tinereţe a aflat de la părinţii şi bunii săi (care s-au prăpădit cu toţii demult, fie-le ţărâna uşoară!) o seamă de datini. De pildă, e bine ca părinţii să postească înaintea naşterii copilului, pentru ca acesta să vină pe lume sănătos la trup şi curat la suflet. De asemenea, în vechime, era obiceiul ca în perioada de doliu rudele să postească, împiedicând astfel sufletul pribeag al mortului să intre în corpul celor rămaşi pe pământ(…)
„Lunea curată”
Pe alocuri, erau şi mai sunt superstiţii legate de igiena veselei. Astăzi este „Lunea curată”, fiind prima zi de luni din Postul Paştelui, astfel că blidele trebuie spălate cu leşie, fiindcă din ele s-a mâncat până acum „de dulce”. Respectivele farfurii se pun undeva separat şi nu se mai folosesc decât după Paşti.
Tot acum, bărbaţii care beau apă din zăpada topită rămân teferi la trup şi ageri la minte. Gospodinele spală cu o astfel de apă podelele casei, pentru a alunga duhurile rele. Este ziua când, pe timpuri, babele satului faceau farmece şi vrăji.
***
În concluzie, rostul postului este acela de a armoniza Fiinţa umană cu Cosmosul. Ca atare, nu trebuie în nici un caz impuse restricţii forţate, care nu se pot respecta. Rugăciunile şi cumpătarea rămân primordiale. Postul Paştelui a început astăzi şi va continua timp de şapte săptămâni. Va fi greu, dar acei care-l ţin vor ieşi purificaţi, fericiţi. Sigur, mai sănătoşi şi mai buni la suflet…
Horia C. Deliu
