Începând de mâine  credincioşii se vor află în perioada de Post a Crăciunului  care durează din 15 noiembrie până pe 25 decembrie, fiind cel mai lung din an. Transmis din generaţie în generaţie acest obicei a devenit parte integrantă a vieţii creştinului practicant. Din punct de vedere al alimentaţiei este un interval de penitenţă  mai uşor faţă de cel al Paştelui, cuprinzând mult mai multe zile în care poate fi consumat peşte. Abia după aceste 40 de zile de post şi rugăciune, creştinii se pot bucura din plin de  Sărbătoarea Naşterii Domnului.

Azi  are loc Lăsatul Secului
       Astăzi are loc o sărbătoare care  marchează  ultima zi în care se mai poate mânca „de dulce”, aşa-numita  în popor – depinde regiunea geografică – Lasatul (sau Lăsata) Secului,  înainte de a începe unul dintre cele patru mari intervale de rugăciune şi penitenţă rânduite de Biserica Ortodoxă, anume Posturile Naşterii Domnului, Sfintelor Paşti, Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, ca şi Postul Adormirii Maicii Domnului.

     Membrii fami
liei, prietenii apropiaţi  vor  avea parte azi de o masă îmbelşugată  înainte de a lăsa la o parte vreme de 40 de zile o serie de obiceiuri lumeşti, punând accent pe abținere, pe dedicare către credință, pe reculegere  şi purificare sufletească.   Gospodinele prepară de Lăsata Secului bucate gustoase, fripturi de toate felurile, plăcinte delicioase cu brânză,  alte bunătăți,  udate  cu tărie, bere şi vin. În lumea satului circulă o zicală  conform căreia  dacă pieptul găinii fripte de pe masă este gras, iarna va fi  geroasă, în vreme ce pieptul slab vesteşte un  sezon  hibernal mai blând.

   După cum ne-a relatat părintele Ovidiu Măciucă, din Covasna, în  zonele de deal şi munte ale  României  Lăsatul  Secului de Crăciun era precedat pe vremuri de o  serbare nocturnă şi anumite ritualuri de purificare.  Sătenii mai superstiţioşi alungau duhurile malefice  prin producerea unor zgomote puternice, iar femeile ungeau  cu usturoi uşile şi ferestrele. Se încerca, de asemenea, „îmbunarea” vrăbiilor, dându-li-se  să ciugulească resturi rămase de la masa copioasă de astăzi, ca să nu mănânce recolta viitoare.

La Hăghig, Ariuşd, Păpuţi, Voineşti, dar şi în alte aşezări rurale covăsnene unde trăiesc creştini ortodocşi,  este şi acum obiceiul întoarcerii vaselor din casă cu faţa în jos, ne-a relatat  sexagenarul Ion Aitean,  din satul Iarăş – un bun cunoscător al datinilor şi obiceiurilor populare româneşti. „Se procedează astfel pentru ca spiritele rele să nu se ascundă în ele. În trecut se executau şi alte practici magice pentru  aflarea ursitei ori preziceri despre vreme şi soarta recoltelor viitoare”,  a ţinut să mai adauge interlocutorul nostru.
 

    În unele sate  de Lăsatul Secului se practica un alt obicei vechi, cel al flăcărilor purificatoare. Conform tradiţiei din moşi-strămoşi  pe înserat  se aprind focuri pe dealuri,  sătenii considerând că  în acest mod  purifică spiritual  comunitatea respectivă, alungându-se răul. Mai mult, se crede ca prin săvârşirea acestui ritual se asigură şi perpetuarea  vieţii.

    Superstiţia  spune că  dacă fetele bătrâne reuşesc să ţină post negru de Lăsatul Secului, se vor mărita  în anul următor. Resturile și firmiturile de la masa festivă de astăzi  nu se aruncă decât înspre Răsărit, pentru a nu se împrăștia belșugul. Nu se coase, nu se toarce, nu se țese, nu se fac treburi casnice, căci altminteri casa poate fi lovită de rele, de boli și distrugeri. Nu se dă nimic cu împrumut, se fac pomeni cu turte din mălai, pentru morți şi vii.

Postul Bucuriei

   Acest post aminteşte de patriarhii şi drepţii Vechiului Testament, dar şi de postul de 40 de zile al lui Moise în vârful Muntelui Sinai, înainte de a primi Cele 10 porunci, scrise de Dumnezeu pe table de piatră. Aşadar, începând de marţi, 15 noiembrie 2016, credincioşii se vor afla timp de 40 de zile în  Postul Crăciunului, numit şi Postul Bucuriei, deoarece se referă la Naşterea Domnului.  Din punct de vedere al alimentaţiei, este un post mai uşor faţă de cel al Paştelui, cuprinzând mult mai multe zile în care poate fi consumat peşte.

      Primele menţiuni despre ţinerea acestui post ne parvin  din secolul IV de la Fericitul Augustin. Hotărârea  de a posti timp de 40 de zile s-a luat în anul 1166  la Sinodul  de la Constantinopol. De reţinut că înainte de acest eveniment, creştinii posteau  în mod diferit, unii doar câteva zile, alţii un interval mai lung de şase săptămâni.

      Motivat de exemplul pilduitor al lui Iisus Hristos, precum şi de evenimentele legendare din viaţa Bisericii Creştine, Postul Crăciunului se încheie pe 25 decembrie.

În conformitate cu tradiţia creştină noţiunea de post se referă la abţinerea voluntară, parţială sau totală de a consuma unele alimente de origine animală  pentru o perioadă determinată de timp.  Postul  trebuie perceput nu ca pe o simplă interdicţie de ordin alimentar, ci şi  ca o prescripţie de natură confesională.

Dezlegări
     Pe perioada Postului Crăciunului există dezlegare la peşte în zilele de sâmbata şi duminica. În Tipicul Sfântului Sava se menţionează ca în zilele de luni, miercuri şi vineri credincioşii trebuie să consume bucate preparate fără untdelemn şi să nu bea vin.

     Sunt de reţinut, totuşi, câteva excepţii, dacă în aceste zile se face pomenirea unui sfânt cunoscut se dau  dezlegări: în 16 noiembrie (de ziua Sf. Apostol şi Evanghelist Matei), 30 noiembrie (de Sf. Apostol Andrei), 4 decembrie (Sfânta Varvara), 6 decembrie (Sf. Nicolae), 9 decembrie (Zămislirea Sfintei Fecioare Maria), 17 decembrie (Sf. Prooroc Daniel) şi 20 decembrie (Sf. Ignatie Teoforul). Dacă aceste zile vor cădea marţea sau joia, e voie să mâncăm peste, iar dacă vor fi lunea, miercurea sau vinerea  se dă dezlegare numai la untdelemn şi vin.

    Conform datinilor şi obiceiurilor populare legate de la abţinerea consumării  bucatelor „de dulce” şi abstinenţă faţă de  alte plăceri lumeşti, Biserica propune în acest interval  o profundă  curăţenie spirituală, un program liturgic adecvat.  Un loc special, mai cu seamă în zonele rurale, dar şi la oraşe după Revoluţie, îl ocupă colindele tradiţionale şi alte devoţiuni specifice acestei perioade.

. . Ultima zi a Postului Naşterii Domnului (pe 24 decembrie), numită Ajunul Crăciunului, este una de Post aspru: se ajunează până după-amiaza, când se obişnuieşte să se mănânce grâu fiert, amestecat cu fructe şi miere, în amintirea Postului lui Daniel şi a celor trei tineri din Babilon.

Abia după aceste 40 de zile de post şi rugăciune, creştinii se pot bucura pe deplin de Naşterea Domnului, pe 25 decembrie.

Câte motive pentru care merită să postim

Pentru persoanele mai plinuţe, nu mai vorbim de supraponderali  intervalul următor reprezintă  o ocazie perfectă pentru slăbit şi refacere. Dar şi  de eliminare a substanţelor ce ne împovărează fiinţa. Atunci când este realizat cu inteligenţă, postul redă apetitul, restabileşte asimilaţia şi determină scăderea în greutate.

 Să nu uităm că punctele slabe ale organismului vor fi purificate şi întărite. Un mare număr de afecţiuni pot fi ameliorate şi chiar complet vindecate prin post,  această perioadă de abstinenţă severă devinind cea mai ieftină, accesibilă şi profundă modalitate de vindecare. Postul poate fi ţinut de către  oricine, cu condiţia să fie adaptat necesităţilor şi disponibilităţilor individuale.

Tuturor vă dorim un Post uşor!

Horia C.Deliu