Cu toate că atât ISU Covasna cât şi reprezentanţii Agenţiei pentru Protecţia Mediului, prin intermediul ziarului nostru, au dus campanii susţinute de informare a populaţiei asupra pericolului pe care îl reprezintă aprinderea vegetaţiei uscate şi a resturilor rezultate în urma lucrărilor de recoltare a cerealelor, din nou au început să se ivească asemenea abateri.
Nu mai departe de ieri după-amiază în vecinătatea D.N. 12, între Coşeni şi Chichiş am numărat vreo patru asemenea focare, fumul negru ajungând până la şosea. Şi culmea, nu era nimeni care să supravegheze flăcările, oricând putându-se declanşa un incendiu grav. Din păcate, sunt mulţi aşa-zişi „gospodari” care ignoră pericolele evidente şi continuă, în fiecare toamnă şi primăvară, să dea foc la mirişti, putând provoca oricând evenimente imprevizibile.
Incendiile rezultate în urma unor asemenea acţiuni de-a lungul timpului s-au datorat nesupravegherii focurilor făcute în aer liber pentru distrugerea vegetaţiilor uscate de pe mirişti, fie din pricina unor ţigări nestinse aruncate la întâmplare.
Pedepse aspre
Trebuie reţinut că este interzisă lăsarea fără supraveghere a focului deschis. Principalii factori favorizanţi în propagarea focului îi constituie vântul, prezenţa materialelor combustibile în apropiere (ierburi, frunze, căpiţe de fân sau resturi vegetale, construcţii din lemn etc.) şi configuraţia terenului care poate determina crearea curenţilor de aer. Propagarea focului se poate face şi prin scânteile sau particulele incandescente degajate de ardere şi purtate de vânt sau de curenţii de aer.
Persoanele fizice şi juridice ce desfăşoară acţiuni de ardere a miriştilor, stufului şi a vegetaţiei ierboase, gunoaielor, deşeurilor şi a altor materiale combustibile, sunt obligate să respecte prevederile reglementărilor în domeniu, punând accent pe următorul set de măsuri de prevenire a incendiilor specifice: aceste activităţi nu vor fi efectuate pe timp de vânt şi la lăsarea întunericului; supravegherea în permanenţă a focului până la stingerea completă a acestuia; după arderea completă, resturile vor fi stropite cu apă pentru a împiedica reaprinderea focului sub acţiunea curenţilor de aer sau împrăştierea resturilor aprinse.
Măsuri obligatorii
Mai trebuie reţinut că se interzice arderea resturilor la o distanţă de minimum 10 m faţă de materialele combustibile (construcţii, depozite de lemn, furaje, garduri de lemn, etc.) şi 40 m faţă de locurile cu pericol de explozie, gaze şi lichide combustibile. Este necesară asigurarea, în apropiere, a unui recipient cu apă şi a unor unelte (lopeţi, mături, etc.) pentru cazul în care focul scapă de sub control. În cazul recoltării cerealelor pe suprafeţe mari, la capătul tarlalei este obligatorie constituirea unui punct PSI, dotat cu o cisternă de apă, lopeţi, mături, găleţi, etc.
Aprinderea resturilor vegetale, gunoaielor, deşeurilor şi a altor materiale combustibile se face în locuri special amenajate ori pe terenuri pregătite, cu luarea măsurilor ce se impun pentru împiedicarea propagării focului la vecinătăţi, asigurându-se supravegherea permanentă a arderii, precum şi stingerea jarului după terminarea activităţii. Arderea resturilor vegetale, gunoaielor, deşeurilor şi miriştilor se execută numai pe baza permisului de lucru cu foc deschis, după ce a fost informat în prealabil ISU.
Administraţiile locale au obligaţia de a informa cetăţenii asupra regulilor şi măsurilor de apărare împotriva incendiilor şi de a supraveghea desfăşurarea activităţilor prin serviciile voluntare pentru situaţii de urgenţă. De asemenea, primarii au obligaţia de a asigura intervenţia la incendii în primul rând a SVSU, a mijloacelor agricole dotate cu plug de pe raza localităţii, care pot fi folosite în aceste situaţii pentru izolarea zonelor incendiate, şi să mobilizeze populaţia la acest gen de intervenţii.
Horia C. Deliu
