Anunţul a fost făcut de primarul comunei Dărmăneşti, Constantin Toma, la sfârşitul săptămânii. Edilul a precizat că decizia amânării evenimentului are la bază „motive procedurale”, inaugurarea solei eroilor români urmând să aibă loc după soluţionarea tuturor diferendelor de natură „procedurală, legislativă şi legală”
„Noi pregătisem pentru data de 17 mai inaugurarea acelei sole; din motive procedurale, în urma discuţiilor avute cu colegii mei de la Bacău şi nu numai, am stabilit să amânăm inaugurarea solei eroilor români până când tot ce ţine de componenta procedurală, legislativă şi legală va fi pus în ordine. Nu vrem să creăm disconfort, nu dorim să creăm tensiuni la limita dintre judeţele Bacău şi Harghita, am avut discuţii la toate nivelurile, şi la nivel de conducere a judeţului Bacău, şi la nivel de structuri ale Ministerului de Interne, discuţii şi cu preşedintele Consiliului Judeţean Harghita şi nu numai, şi credem noi că este cel mai oportun să amânăm, aşa cum spuneam, inaugurarea, urmând ca, după ce toate procedurile vor fi parcurse, să anunţăm care sunt paşii de urmat”, a declarat, sâmbătă, presei edilul oraşului Dărmăneşti, la finalul unei întâlniri de campanie electorală.
Săptămâna trecută, reprezentanţii comunităţii maghiare au făcut tot ce a depins de ei pentru amânarea inaugurării construcţiilor ridicate în memoria ostaşilor români înhumaţi în cimitirul de la Valea Uzului: preşedintele Consiliului Judeţean (CJ) Harghita, Borboly Csaba, s-a deplasat în judeţul Bacău, unde, potrivit afirmaţiilor sale, a discutat cu prefectul şi cu preşedintele CJ din judeţul învecinat, cu secretarul, arhitectul şef al oraşului şi cu primarul din Dărmăneşti, Constantin Toma. Totodată, parlamentarii harghiteni au dezbătut subiectul, la Bucureşti, cu mai mulţi membri ai Guvernului. Preşedinţii consiliilor judeţene din secuime au detaliat şi dezbătut cauza, miercurea trecută, şi la Cluj-Napoca, cu premierul Ungariei, Viktor Orbán, şi cu ambasadorul acestei ţări la Bucureşti, Zákonyi Botond, inclusiv din perspectiva tratatelor internaţionale care-i vizează pe eroii căzuţi la datorie. Scopul declarat al acestor demersuri a fost „rezolvarea situaţiei juridice vizând legalitatea construcţiei realizate”, a afirmat preşedintele CJ Harghita. În ceea ce priveşte rezultatul:
„Ipoteza noastră, că acolo este o construcţie ilegală, se adevereşte. Deja avem documentul Inspectoratului de Stat în Construcţii, care ne-a zis foarte clar că autorizaţia de construcţie este nelegală. (…) Unu: inaugurarea acestei construcţii trebuie amânată, nu este momentul acum, există o poziţie comună, că situaţia este prea delicată. Doi: trebuie verificată legalitatea includerii în domeniul public a acelui teren care, prin hotărâre de Guvern, a fost dată localităţii Sânmartin. Şi trei: repede reîncepute discuţiile pentru stabilirea graniţei (hotarului dintre judeţele Bacău şi Harghita– n.a.), pentru că, dacă rămânem aşa, vor fi noi conflicte”, a punctat Borboly Csaba.
Mai trebuie spus că la şedinţa ordinară a Consiliului Judeţean Harghita de joia trecută a fost adoptată o hotărâre de principiu privind mandatarea preşedintelui CJ pentru sprijinirea comunei Sânmartin în litigiul cu oraşul Dărmăneşti, privind Cimitirul Eroilor din Valea Uzului. De asemenea, în ultima săptămână, în Cimitirul Internaţional al Eroilor de pe Valea Uzului au avut loc o serie de acţiuni, organizate de reprezentanţi ai comunităţii maghiare din Harghita, menite să atragă atenţia „paşnic”, după cum spunea preşedintele CJ Harghita, că „nu este bine ce s-a întâmplat, că sfinţirea unei astfel de construcţii, care profanează cumva mormintele de acolo, nu este acceptabilă şi că o ilegalitate nu trebuie să fie acoperită cu alta”.
Logic, problema trebuie rezolvată şi neapărat cu dovezi din ambele părţi – chiar mai multe, toate cele implicate – pentru că problema nu este atât de simplă cum este prezentată sau pare la prima vedere.
Istoricul Marius Diaconescu a explicat pe larg şi documentat – într-un articol publicat de domnia sa săptămâna trecută în ziarul „Adevărul” – situaţia eroilor înhumaţi în cimitirul de la Valea Uzului, vale „unde au murit şi soldaţi români, nu doar maghiari”. „O scurtă istorie a luptelor ar trebui să împrospăteze memoria celor care împart cimitirele eroilor după criteriul etnic”, arăta acesta.
Cine îşi doarme somnul de veci în cimitirul de la Valea Uzului?
„Primul cimitir militar în Valea Uzului”, explica istoricul, „a fost făcut de Divizia 39 austro-ungară în anul 1916, lângă cimitirul civil. Nu ştiu dacă ungurii au îngropat doar soldaţii maghiari decedaţi sau şi pe cei ai inamicului, români şi ruşi. În studiul maghiar invocat mai sus, autorul afirma că 408 soldaţi ruşi au fost găsiţi morţi şi îngropaţi în urma luptelor din 8 martie 1917. Nu scrie unde au fost îngropaţi. Este foarte posibil ca pentru soldaţii ruşi şi români decedaţi rămaşi în teritoriul controlat de unguri să fi fost făcute doar nişte gropi comune. Dar în cimitirul militar au fost îngropaţi sigur cei 29 de ostaşi unguri şi 4 germani morţi în bătălia din 8 martie 1917. Alături de ei au fost îngropaţi soldaţii unguri, austrieci şi germani căzuţi în timpul luptelor din octombrie 1916, precum şi cu ocazia luptelor de uzură ulterioare. Numărul celor decedaţi a crescut cu cei grav răniţi în lupte, care nu au supravieţuit. În spatele frontului, la circa 5-6 km, se afla un spital de campanie, potrivit hărţii din toamna anului 1916.
În 1926 şi 1927, Societatea Cultul Eroilor, o asociaţie românească înfiinţată cu scopul de a organiza şi conserva cimitirele combatanţilor din Primul Război Mondial, a reorganizat cimitirul militar din Valea Uzului. În 1927, în cimitir au fost înhumaţi 1.306 eroi de diverse naţionalităţi. Numele şi data morţii erau cunoscute doar pentru o parte a celor îngropaţi. Data morţii din registrul întocmit de asociaţie cu acea ocazie atestă că acolo au fost înhumaţi şi cei decedaţi în confruntările de uzură. Pe lângă soldaţii unguri şi germani, îngropaţi în anul 1917, aici au fost aduse corpurile altor soldaţi români şi ruşi găsite pe văile şi culmile din jur, al căror nume a rămas necunoscut, putând fi identificată pentru unii doar armata din care făceau parte după resturile de uniformă.
Conform listei din 1927, în Cimitirul militar din Valea Uzului erau îngropaţi nu doar soldaţi unguri, ci şi germani, ruşi, români, sârbi, austrieci. Din această cauză cimitirul are un caracter internaţional şi nu poate fi considerat un cimitir exclusiv unguresc. În bătăliile de pe Valea Uzului nu au murit doar maghiari, ci şi români, ruşi, germani, sârbi şi austrieci. Deoarece în zonă se afla o divizie a armatei austro-ungare, nr. 39, formată în special din soldaţi maghiari, decedaţii unguri au beneficiat de mai multă atenţie din partea camarazilor lor şi a rămas peste timp numele lor împreună cu data decesului consemnată pe crucile din 1917, refăcute şi consemnate într-un registru în 1926-1927.
Soldaţii unguri, germani şi sovietici decedaţi în timpul luptelor din august-septembrie 1944 au fost îngropaţi în acelaşi cimitir militar de pe Valea Uzului.
În perioada comunistă, atenţia acordată cimitirului a fost redusă, ceea ce a determinat degradarea crucilor. La scăderea interesului autorităţilor române a contribuit şi izolarea cimitirului în mijlocul munţilor, pe un drum puţin circulat, precum şi părăsirea treptată a satului Valea Uzului de către locuitori.
După căderea regimului comunist, Cimitirul Internaţional al Eroilor de pe Valea Uzului a fost redescoperit de către autorităţile maghiare de la Budapesta, care au efectuat, împreună cu maghiarii din Sânmartin (jud. Harghita), lucrări de reorganizare a lui sub pretextul curăţirii şi conservării. Vechile cruci, multe deja putrezite sau dispărute, au fost înlocuite cu cruci noi de lemn. Lucrările de refacere au avut loc în 1994 şi 1998 cu ajutorul financiar al Guvernului maghiar şi al Fundaţiei Bethlen Gábor.
În contextul Centenarului Unirii din 1918, Primăria oraşului Dărmăneşti a depus un proiect la Ministerul Culturii pentru amenajarea Cimitirului Internaţional de pe Valea Uzului. (…) Au fost puse 52 de cruci de piatră pentru soldaţi necunoscuţi şi a fost ridicată o troiţă”, expune, cu lux de amănunte, istoricul Marius Diaconescu.
Mult s-a vorbit despre sensibilităţi, zilele acestea, despre respect reciproc şi despre decenţă. De aceea, pe măsura vehemenţei cu care este condamnat gestul „morbid” al primarului din Dărmăneşti, care „a profanat mormintele eroilor maghiari turnând peste ele o jumătate de metru de beton”, după cum declara dl Borboly Csaba, ar trebui să fie înfierate şi acţiunile pomenite de istorici şi de presa vremii, potrivit cărora „după profanarea mormintelor de către asociaţiile ungureşti în 1994, pe mormântul soldatului român Gheorghe Cosma, îngropat la poziţia 763, Data morţii: 29 martie 1917, potrivit registrului din 1927, este o cruce pe care scrie soldat maghiar necunoscut (…)”.
Doar maghiarii au dreptul să reclame atingerea sentimentelor lor de către români? De exemplu, în legătură cu cimitirul şi mausoleul de la Poiana Sărată, situat la câţiva zeci de kilometri mai la nord, maghiarii reclamă românizarea cimitirului internaţional”, conchide, retoric, istoricul Marius Dragomir.
