Cu puţin timp înainte de a împlini frumoasa vârstă de 88 de ani, a trecut la cele veşnice, distinsa profesoară Csiki Paraschiva, cunoscuta şi îndrăgita „Piroşka neni”, o vrednică voluntară a Organizaţiei Crucea Roşie a judeţului Covasna.
S-a născut la 28 mai 1928 în comuna Tărlungeni, judeţul Braşov. A absolvit şcoala primară în comuna natală, şcoala gimnazială la Braşov, liceul la Sfântu Gheorghe, după care a urmat cursurile Facultăţii de Istorie şi Filosofie la Universitatea Bolyai din Cluj-Napoca. La terminarea facultăţii a lucrat ca profesoară în comuna Saroş pe Târnave, judeţul Sibiu, revenind apoi în comuna Tărlungeni, în funcţia de director al Școlii Generale, din localitatea natală. De aici, a fost chemată la catedra de filosofie a Facultăţii de Silvicultură, din cadrul Universităţii din Braşov.
În anul 1961 a fost numită vicepreşedinte al Consiliului Popular Raional Sfântu Gheorghe, unde şi-a desfăşurat activitatea în administraţia publică locală, până în anul 1968, când raioanele au fost desfiinţate, ca urmare a reîmpărţirii administrativ-teritoriale a României. După înfiinţarea judeţului Covasna, în februarie 1968, timp de 11 ani, a funcţionat la Inspectoratul Școlar Judeţean Covasna, mai întâi ca inspector de istorie, apoi ca inspector şef şi inspector şcolar general. În 1979, odată cu înfiinţarea noii funcţii de secretar cu probleme sociale a ocupat această funcţie, la Comitetul Judeţean de Partid Covasna şi Consiliul Popular Judeţean, până în 1982, când a fost transferată la Comitetul de Cultură şi Artă al judeţului Covasna, unde a lucrat până la ieşirea la pensie, în 1985.
Fire activă şi generoasă, după ieşirea la pensie, a activat ca voluntar al Organizaţiei Crucea Roşie a judeţului Covasna, timp de peste trei decenii. Din anul 1991 s-a ocupat cu înfiinţarea şi funcţionarea serviciului de îngrijire a bolnavilor şi bătrânilor la domiciliu. De menţionat că un asemenea serviciul a fost primul în judeţul Covasna, şi printre primele din ţară. În toţi aceşti ani, s-a dedicat muncii de sprijinire a persoanelor în vârstă şi a celor bolnave, cu optimismul său molipsitor, izvorât dintr-o mare dragoste faţă de oameni, indiferent de etnia, confesiunea sau starea lor socială. Doar o persoană cu o educaţie profund umanistă şi cu un mare suflet, aşa cum a fost „Piroşka neni”, putea să lucreze dezinteresat, o viaţă de om, cu atâta bunătate şi dăruire, pentru ajutorarea celor aflaţi în nevoinţă. Chipul ei blând şi luminos va dăinui în memoria celor care au cunoscut-o. Dumnezeu să o odihnească în pace!
Dr. Ioan LĂCĂTUŞU . .
