Distinsul prieten şi colaborator al nostru, al românilor din judeţele Covasna şi Harghita, dr. Liviu Boar, împlineşte, la 5 aprilie a. c., frumoasa şi rotunda vârstă de 70 de ani, fapt pentru care îi urăm, de la bun început, un sincer La mulţi ani!
Doctor în istorie, obţinut la Universitatea „Babeş –Bolyai” din Cluj Napoca cu teza „Românii din Scaunele Ciuc, Giurgeu şi Casin în secolul al XIX-lea”, conducător ştiinţific prof.univ.dr. Teodor Pavel, lucrare de referinţă pentru istoria zonei noastre, prietenul Liviu Boar este cunoscut mai întâi ca renumit arhivist, apreciat şi respectat în ţară şi străinătate, având o carieră profesională de peste patru decenii în domeniul arhivistic. Este autorul a zeci de volume şi studii de istorie şi arhivistică. În decursul ultimelor patru decenii, a fondat asociaţii şi publicaţii, a cercetat mii de documente româneşti şi străine, a editat sute de izvoare istorice, a întreţinut relaţii cu colegii de breaslă din ţară şi de peste hotare, într-un cuvânt – ca să-l citez pe colegul şi prietenul Tudor Răţoi – prietenul Liviu Boar are o operă, păstrându-şi intacte deschiderea spre nou şi o remarcabilă tinereţe spirituală.
70 de ani reprezintă pentru prietenul notru Liviu Boar o cifră tocmai bună pentru a face un nou bilanţ şi, desigur, un prilej de formulare a noi proiecte, 70 de ani fiind vârsta cunoscută pentru puterea maximă de creativitate a omului. Şi cu siguranţă că are numeroase surse arhivistice de cercetat, lăsate anume pentru perioada liniştită de după pensionare.
Când împlinea mai tânăra vârstă de numai 60 de ani, aici, la noi, în Sfântu Gheorghe, i s-a dedicat un volum în colecţia Profesioniştii noştri. În acest mod, Editura Eurocarpatica s-a achitat de onoranta obligaţie de a preţui şi recompensa moral participarea prof. dr. Liviu Boar la realizarea proiectului ştiinţific de anvengură ce îşi propune cercetarea istoriei şi culturii românilor din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş şi convieţuirea lor cu secuii, maghiarii şi cu membrii celorlalte etnii trăitoare în arealul sud-estic transilvan, multietnic şi pluriconfesional situat în inima României.
De remarcat, aşadar, în primul rând, fidelitatea faţă de Arhivele Naţionale ale României, cărora le-a dedicat toată perioada tinereţii şi a primei maturităţi, până la pensionare, începând din anul 1978, după doi ani petrecuţi la catedră şi în Armată. Între anii 1980-1990 a fost directorul Arhivelor Naţionale Harghita, apoi a îndeplnit aceeaşi funcţie la Arhivele Naţionale Mureş, fiind astfel arhivistul-manager din cadrul Arhivelor Naţionale ale României cu cei mai mulţi ani în conducerea unor arhive judeţene. S-a remarcat în calitate de bun profesionist, un director cu carismă, echilibru, stăpânire de sine, seriozitate şi demnitate, cu tact şi mare onestitate, cu iubire exemplară faţă de trecutul oglindit în documentele deţinute de instituţia Arhivelor. Aici, în această instituţie, s-a preocupat de teoria şi practica arhivistică românească, a fost la curent cu noutăţile din domeniul profesional şi cu cele ale legislaţiei generale şi a celei specifice, având o largă disponibilitate pentru introducerea noutăţilor, s-a folosit de avantajele oferite de informatică în activitatea arhivistică şi cea managerială. A trebuit să cucerească mereu cunoştinţe în domeniul paleografiei şi al ştiinţelor auxiliare ale istoriei. A dat dovadă de bun manager, cu abilităţi de comunicare în spaţiul public, în relaţiile cu persoane fizice şi juridice. S-a afirmat şi pe planul relaţiilor internaţionale ale Arhivelor Naţionale ale României privind colaborarea cu instituţii similare din alte ţări, în primul rând cu cele din Ungaria, dar şi cu cele „puţin mai îndepărtate” …geografic, cele ale Chinei.
Pe plan civic şi cultural se implică în calitate de membru fondator al Fundaţiei Culturale „Vasile Netea” din Tg. Mureş şi al Asociaţiei Arhiviştilor „David Prodan” Filiala Mureş, apoi ca membru al Despărţământului ASTRA Reghin şi al altor asociaţii culturale.
Valorificând numeroase documente de arhivă, a colaborat la volumul „Minorităţile naţionale din România 1918 -1925”, coordonat împreună cu profesorul Ioan Scurtu. A editat volumul “Despărţământul Reghin al Astrei. Documente 1874-1940”, apoi volumele „Îndrumător în Arhivele Statului. Judeţul Harghita” şi „Anuarul Arhivelor Mureşene”.
Aria tematică a studiilor şi lucrărilor sale este axată în principal pe istoria Transilvaniei şi, în mod deosebit, pe cea a scaunelor secuieşti, cu teme de organizare administrativă, sistem de proprietate, principalele instituţii identitare ale românilor din scaunele secuieşti: biserica, şcoala, cultura, precum ASTRA din Reghinul natal, relaţiile cu Moldova şi Ţara Românească ş.a. Din respect pentru înaintaşii săi, deschizători de drumuri, a redactat studii despre intelectuali precum: protopopul-cărturar Elie Câmpeanu, dr. Eugen Nicoară, dr. Emil A. Dandea, arhivistul Ioan Moldovan ş.a., şi a iniţiat manifestarea dedicată marcării împlinirii a 75 de ani de viaţă de către dr. Ioan Ranca, ilustrul său predecesor la conducerea Arhivelor mureşene.
În decursul anilor a organizat numeroase manifestări ştiinţifice, sesiuni, simpozioane, dezbateri, expoziţii, în ţară şi străinătate. De numele său se leagă iniţierea şi organizarea sesiunii anuale de comunicări ştiinţifice „Arhivele şi cercetarea istorică”, de la Sovata, manifestare ştiinţifică de prestigiu, precum şi anuarul Arhivele mureşene, şi Dicţionarul arhiviştilor ardeleni.
O constantă a activităţii sale o reprezintă legătura statornică cu Reghinul natal, colaborarea fructuoasă cu instituţiile de învăţământ şi cultură din acest cunoscut oraş transilvan, în mod deosebit cu Biblioteca municipală, la publicaţiile căreia colaborează cu articole în care sunt valorificate ştiinţific documentele referitoare la istoria localităţii şi a întregii zone. Aceleaşi legături de suflet le menţine şi cu melegurile harghitene, cu locurile formării şi afirmării sale profesionale, cu foştii săi elevi şi colegi din învăţământ şi din arhive, cu foştii vecini şi prieteni, deopotrivă români şi maghiari. Colecţiile cotidienelor „Informaţia Harghitei” şi „Harghita Nepe”, din perioada 1980-1990, păstrează în paginile lor articole semnate de tânărul arhivist Liviu Boar, în cadrul unor rubrici permanente destinate valorificării informaţiilor din documentele de arhivă. După 1990, a participat la majoritatea ediţiilor sesiunilor de comunicări ştiinţifice, simpozioanelor şi dezbaterilor organizate la Sf. Gheorghe, Miercurea-Ciuc, Topliţa şi Covasna, prezentând de fiecare dată comunicări valoroase, articole şi studii referitoare la istoria românilor din Arcul Intracarapatic, materiale publicate în anuarele locale „Angvstia”,. „Sangidava” şi „Acta Carpatica”. Pentru această rodnică colaborare a fost distins cu diplome şi medalii din partea Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei şi a primit premiul „I.I. Russu” pentru studiul sud- estului Traansilvaniei.
La fel de meritorie este şi activitatea didactică desfăşurată de prof. dr. Liviu Boar, în calitatea sa de cadru didactic universitar la Facultatea de Arhivistică din Bucureşti, la Universitatea „Dimitrie Cantemir” şi la Universitatea „Petru Maior” din Tg. Mureş, unde în prezent este profesor asociat.
La 70 de ani, OMUL Liviu Boar are acelaşi aer tineresc, gândire pozitivă, neastâmpăr creator, o îmbinare fericită între preocupările intelectuale şi cele de ”fermier”, la ferma sa de la Curteni, de lângă Târgu Mureş, fiind, împreună cu devotata sa soţie, distinsa doamnă Mariana, cei mai fericiţi părinţi şi bunici din lume, pentru ei, frumoasa nepoată Ilinca, o întrece pe zâna cea frumoasă din poveste.
Portretul profesional şi moral al prietenului dr. Liviu Boar nu ar fi complet fără menţionarea, fie şi sumară, a ceea ce defineşte Omul carismatic, generos, deschis, jovial şi optimist, omul de societate, cu care îţi face plăcere să fii alături, şi la muncă, dar şi în timpul liber, la „un pahar de vorbă”, în ambianţa glumelor de bun gust şi a frumoaselor cântece care au însoţit pe români de-a lungul timpului. La ceas aniversar, ne rugăm Bunului Dumnezeu să aibă în graţia Sa Divină pe Omul de omenie Liviu Boar şi pe frumoasa sa familie, iar pe noi să ne învrednicească să-i reînoim mesajul aniversar şi la vârsta de 80 de ani şi în continuare. La mulţi şi binecuvântaţi ani, dragă prietene Liviu!
Dr.Ioan LĂCĂTUŞU, dr. Vasile LECHINŢAN, dr. Ana DOBREAN, prof. Vasile STANCU în numele prietenilor şi colaboratorilor din judeţele Covasna, Harghita şi cele „megieşe”, de la munte până la mare.