Se apropie cele mai frumoase sărbători de sfârșit de an și în mod firesc ar trebui să avem inima curată și sufletul ancorat în fapte bune, să fim optimiști și, dacă nu fericiți, cel puțin plini de speranțe, însă gândul hoinar nu ne dă pace și atenția noastră se îndreaptă și spre cei sărmani, spre cei obidiți de soartă, și spre biata noastră țărișoară care se zbate mereu să-și găsească drumul potrivit în hățișul politicilor internaționale. Și ne întrebăm firesc: În ce fel de țară trăim?
Pentru a găsi răspuns, apelăm la câteva surse. Cunoscutul jurnalist Cătălin Tolontan apare în cotidianul Libertatea, nr.9553, 14 decembrie 2018, la rubrica Opinii & Comentarii, cu articolul „O țară în așteptare”, în care explică, în stilul publicistic, antonimia „a da – a primi”, adică în situația prezentă, când marea majoritate a cetățenilor încă mai așteaptă „să primească” ceea ce „li se dă”. Oamenii ar trebui să-și schimbe starea imobilă de așteptare pentru a primi ceva și să treacă la cea de „a lua” ceea ce de fapt li se cuvine și nu li se dă, sau cum se spune în popor: „pune mâna și fă, dacă vrei să ai”. Autorul articolului menționează opinia cercetătorului Aurelian Giugăl, doctor la Institutul de Cercetare al Universității București, care într-un interviu acordat ziaristului Daniel Ionașcu e de părere că marea noastră problemă este sărăcia și faptul că avem mulți oameni și zone geografice abandonate și, din această cauză, chiar dacă România are creștere economică, 40% din populație trăiește în condiții mizerabile, „fără apă curentă, fără canalizare sau baie”, la nivel național rata inegalității fiind în creștere, ceea ce îl determină pe cercetător să concluzioneze că „Unii români trăiesc în postmodernism și alții abia au intrat în secolul XX, când li s-a pus apă curentă”. Pentru o mai bună înțelegere a acestei situații, Cătălin Tolontan îl citează pe Parag Khana.
De fapt, cu aceasta ne vedem nevoiți să detaliem puțin respectiva referință. În sursa Finanțare.ro, portalul surselor de finanțare, în 16 septembrie 2009, la rubrica Opinii despre finanțări, a fost postat articolul „Lumea a doua”, de Tiberiu Brăilean, care se referă la lucrarea cu același titlu, scrisă de expertul în relații internaționale indian/ american Parag KHANA, o lucrare apărută la Editura Polirom, Iași, 2008, în traducerea lui Doris Mironescu, despre geopolitică și globalizare.
Termenul geopolitică este explicat ca „relația dintre putere și spațiu”, iar globalizare ca „legăturile din ce în ce mai ample și mai adânci dintre popoarele lumii în ceea ce privește schimburile de orice fel” (p.9). În acest context „națiunile sunt inseparabile”.
Călătorind în diverse țări și studiind modul cum geopolitica și globalizarea „se ciocnesc și fuzionează, decizând viitorul curs al ordinii globale”, autorul lucrării împarte țările lumii în trei categorii. Astfel prima categorie ar cuprinde țări stabile și prospere, a treia categorie: țări sărace și instabile, iar a doua categorie: „țări divizate intern între câștigători și perdanți, prin urmare și bogate și sărace, și stabile și instabile”. Referitor la țările din categoria a doua, Parag Khana afirmă că ”comportamentul lor este imprevizibil, iar printre ele există state cheie, care vor determina raporturile de forță în secolul al XXI-lea”.
Așadar nu am greși spunând că România se încadrează în categoria a doua, în clasificarea făcută de Parag Khana. În prima categorie nu suntem, căci România încă n-a ajuns în stadiul de „țară prosperă”, pe de altă parte suntem și bogați și săraci în același timp, din cauza inegalităților sociale, din cauze pe care le știm cu toții, și la care vom reveni. În ceea ce privește stabilitatea, n-am putea spune că suntem chiar stabili, convulsiile politice, migrația, tendințele contrarii și mulți alți factori ne dau senzația că ne aflăm doar într-o stabilitate aparentă. Iar referitor la comportamentul imprevizibil, și acesta creează impresia de instabilitate. Cu toate acestea România poate juca, în viitor, rolul de „țară cheie” în categoria sa, bineînțeles, dacă își va schimba „comportamentul”, dar cât timp țara noastră este „divizată, între câștigători și perdanți” și nu acționăm cu toții la unison, nu avem nicio șansă să depășim alte state.
De ce nu reușește România să progreseze mai rapid?! Ce-i nemulțumește oare pe oamenii doritori de progres? Iată că și la aceste întrebări găsim răspunsuri. În primul rând în România lucrurile ori merg „anapoda” ori sunt tărăgănate de azi pe mâine, din varii motive. Ca o reacție la acestea, oamenii conștienți au hotărât să renunțe la „sindromul așteptării” și să-și ia soarta în propriile mâini, căci ei nu pot aștepta la infinit indeciziile politice și amânările repetate, menite doar în a-i pune pe drumuri. Și așa s-a născut o nouă „entitate”: Alianța Vestului, care acum este gata să se extindă ori să servească drept exemplu altor orașe, conform unei scurte știri apărută în cotidianul de informații și reportaje Transilvania Expres, nr.7667, 14 dec. 2018, în care se spune că „Deputatul Romeo Nicoară a transmis, joi, într-un comunicat remis stiripesurse.ro, că propune intrarea municipiului Satu Mare în Alianța Vestului. Motivarea este că „Alianța Vestului” (Oradea, Arad, Cluj Napoca, Timișoara) înseamnă bani de la Uniunea Europeană pentru proiecte majore. Patru orașe s-au asociat pentru a realiza mari investiții. Municipiul Satu Mare are nevoie și el să facă parte dintr-un nucleu similar de orașe”, iar și mai recent se anunță Alianța Moldovei; șapte orașe din Moldova înființează Asociația „Moldova se dezvoltă” (sursa: digi24.ro).
De ce sunt oamenii nemulțumiți, aflăm dintr-un editorial din același ziar „Transilvania Expres”, nr.7667, 14 dec. 2018, unde Alexandru Ganea publică articolul „Puterea exemplului II”, în care încearcă să explice ce anume a determinat nemulțumirea edililor din aceste orașe, și nu numai, și i-a determinat să formeze alianța amintită. În primul rând, după cum afirmă primarul din Oradea: „Birocratizarea ministerelor a ajuns la niveluri inacceptabile. Practic te blochează. Ministerele, o parte dintre ele, sunt paralizate. Există tot felul de chestiuni total nesemnificative care îți blochează absorbția de fonduri europene … Durează peste un an-doi ca o chestiune absolut birocratică să fie rezolvată și stai cu lunile și faci drumuri la Ministerul Dezvoltării până să îți semneze, să dea drumul la lucrurile astea. Pentru că pe oamenii ăia nu-i interesează, o parte dintre ei sunt incompetenți, acesta este adevărul. Oameni care nu au ce să caute pe funcții, oameni de execuție foarte slabi…”. De fapt, credem că întreaga expunere de motive se află în documentele primarilor care s-au asociat în Alianța Vestului, în încercarea lor de a contribui la prosperitatea țării. Rămâne de văzut cum se vor desfășura evenimentele în viitor și ce atitudine va avea Guvernul în relație cu această alianță.
Am putea spune, în concluzie, că România, nefiind săracă în resurse, cu o mai bună gospodărire ar putea ajunge, în anii ce vin, o țară prosperă în care populația să se bucure de un trai mai bun, însă acest deziderat nu se va putea înfăptui păstrând „comportamentul” actual al factorilor de decizie. Învestind încredere în aleșii săi, poporul așteaptă de la ei fapte benefice, nu discuții și scandaluri interminabile, care nu ne aduc nici binele, nici cinstea. Cine știe, poate că Dumnezeu nu ne va uita de tot și anul 2019 va schimba ceva în soarta României…
Mihai Trifoi
