De primăvara timpuriu şi până toamna târziu Malta este luată în primire de o cohortă pestriţă de turişti. Şi iarna poposesc unii vizitatori, în special nordici, deoarece Soarele străluceşte peste 300 de zile pe an deasupra micului arhipelag din Mediterană.
Cert este faptul că atrăgătoarea destinaţie se găseşte de ani buni în topul preferinţelor turiştilor cu dare de mână din Europa, în ultima vreme sosind oaspeţi şi din zone mai îndepărtate, precum Statele Unite ori de la Antipozi. Majoritatea sunt pasageri ai vaselor transoceanice de croazieră, care poposesc „el fugitivo” de dimineaţa până seara, bieţii pasageri umblâmd bezmetici să vadă cât mai multe.
Edificiul cel mai vizitat
Cel mai vizitat obiectiv este, fără doar şi poate, Catedrala Sf. Ioan sau „Kon-Katidral ta’San Ġwann”, cum îi spun localnicii. Se găseşte în Piaţa Victoria din La Valetta şi constituie un foarte valoros edificiu în stil baroc, ridicat între anii 1573 şi 1578. Celebritatea sa atrage cam toţi vizitatorii care poposesc pe insulă, dornici să admire în primul rând vestitul tablou al lui Caravaggio, „Tăierea Capului Sfântului Ioan”. Care, din păcate, nu poate fi fotografiat!
Se ştie că pe 7 ianuarie creştinii îl sărbătoresc pe Botezător. Acest apelativ atât de răspândit a avut iniţial o semnificaţie religioasă, traducându-se din ebraică: „Cel de care Dumnezeu are milă”.
Biserica i-a închinat Sf. Ioan nu mai puţin de şase Sărbători: Zămislirea (pe 23 septembrie), Naşterea (24 iunie), Soborul (7 ianuarie), Tăierea Capului (29 august), Prima şi a Doua aflare a Capului (24 februarie), precum şi a Treia aflare a Capului său (pe 25 mai).
Interesantul personaj biblic s-a născut într-o casă respectabilă din Cetatea Orini, în care capul familiei era marele preot Zaharia. Soţia acestuia, pe nume Elisabeta, provenea din seminţia lui Aaron. Naşterea Proorocului Ioan s-a petrecut doar cu şase luni înaintea venirii pe lume a Mântuitorului Iisus. Se spune că fericitul eveniment i-a fost vestit tatălui de către Îngerul Gavriil în timp ce înaltul prelat slujea la templu. Deoarece iniţial nu a dat crezare celor spuse, Zaharia va fi aspru pedepsit de Dumnezeu, rămânând mut până la punerea numelui fiului său!
Celebra imagine a Sf. Ioan
Figura delicată a Sf. Prooroc Ioan a devenit foarte populară în timp, fiind imortalizată în numeroase icoane şi pânze vestite. Dar cea mai celebră lucrare se află în Catedrala malteză ce-i poartă numele, autorul tabloului purtând şi el un faimos – Caravaggio.
Aventurosul pictor, exilat din Italia fiindcă fusese acuzat de viol şi chiar de… omor, a pictat în 1608 capodopera vieţii sale: “Tăierea Capului Sf. Ioan”, un ulei pe pânză de dimensiuni considerabile, 361 x 520 cm. Este singura lucrare pe care artistul (pe numele său adevărat Michelangelo Merisi, originar din Caravaggio – un orăşel din Lombardia) a semnat-o în întreaga sa carieră, restul creaţiilor putând fi identificate doar de specialişti după tehnica de lucru pe care chiar el a inventat-o: clarobscurul.
Vizitând şi eu smerit impozantul lăcaş de cult, am aflat de la un ghid o legendă neverosimilă potrivit căreia vestita pânză ar fi fost semnată de excentricul Caravaggio cu propriul… sânge, deoarece era urmărit şi rănit de autorităţi. Tabloul conţine toate elementele caracteristice manierei sale de a picta. Ne referim la acel inefabil clarobscur, apoi la scena biblică vestită încărcată de violenţă, la nudurile masculine provocatoare, ce au şocat prelaţii vremii sale. E prezentă în prim-plan şi nelipsita eşarfă stacojie, care se găseşte şi în alte lucrări ale sale. Experţii afirmă că Michelangelo Merisi da Caravaggio (1573-1610) a fost poate cel mai neliniştit şi aventuros artist, un asiduu căutător al noului în pictură.
În faimoasa Catedrală îşi dorm somnul de veci 28 de Mari Maeştri, inclusiv Jean Parisot de la Valette, fondatorul Capitalei. Impresionează în mod desebit pardositura, ce înglobează 375 de morminte şi pietre funerare aparţinând unor prelaţi, ofiţeri superiori, cavaleri, cetăţeni de vază. Plăcile sunt realizate din marmură de diferite culori, având încrustate imagini felurite, cum ar fi blazoane, cranii, arme, trofee de război, oase încrucişate, epitafuri etc.
Oferte tentante
Trecând la chestiuni de altă natură, precizez că multe agenţii malteze de travel organizează la un preţ atractiv pentru proaspeţii însurăţei câte un “Sejur de… miere” de numai o săptămână. Vechiul concept “Honeymoon” de pe vremea bunicii, a ajuns astăzi o utopie. Cine mai stă o lună în concediu matrimonial? Poate doar interlopii cu…amantele.
Am constatat şi aici că mulţi tineri europeni, inclusiv români, agreează genul de weekend lax, numit „city-break”. Fac o vâjâială cu avionul până în Malta şi stau de joi-seara până duminică după-amiaza. Se cazează la hoteluri de 3-4 stele, cu mic dejun inclus. Astfel dispun de flexibilitate maximă, pot să umble hai-hui şi să cunoască locuri noi. Sigur, nu apuncă să vadă tot, dar o idee tot îşi fac, mai schimbă atmosfera de acasă, se distrează într-un alt peisaj, cunosc oameni noi.
Asta mi-au povestit Anda şi Mihai, un cuplu tânăr din Bucureşti cu care locuiam în acelaşi hotel. Ei beneficiaseră drept cadou de nuntă din partea naşilor în urmă cu trei ani de o minivacanţă în Malta. Le-a plăcut mult primul sejur, aşa că reveniseră să-şi aniverseze data căsătoriei şi să se bucure din nou de momente plăcute.
Ei fiind turişti independenţi, pe unde se duc îşi închiriază o maşină, ca să nu depindă de nimeni. Nu agreează călătoria cu grupul, nu vor program rigid, ghid pisălog etc.
Aşa făceau şi aici. Numai că erau un pic nemulţumiţi din pricina aglomeraţiei, a drumurilor prea înguste, în pantă, întortocheate. Plus că locurile de parcare libere constituie un chilipir. La toate aceste inconveniente se mai adăugă şi şofatul pe mâna stângă.
M-au luat şi pe mine cu ei într-o deplasare mai „îndepărtată” (la vreo 15 km), dar am trăit prea multe emoţii pe „locul mortului” : viraje în ac de păr, frâne bruşte, tamponări evitate la mustaţă. Le-am mulţumit pentru invitaţie a doua oară, dar am preferat să le fiu companion doar pe…terasă, la un pahar de „Limoncello”.
Crucea Malteză
…Într-o seară ieşisem la plimbare prin oraş şi norocul mi-a surâs. Nu mai era atât de cald, briza Mediteranei se simţea din plin, astfel că am căutat un locşor unde să stau şi să..privesc. Nu să cuget! Îmi place să observ forfota din jur când sunt în peregrinări, savurând starea de „dolce far niente”.
Lângă mine pe o bancă s-a aşezat imediat un domn, care mi-a zâmbit şi apoi m-a salutat.Noroc că era mai în etate ca mine, aşa că n-am intrat la bănuieli. Avea o barbă sură, ce-i conferea o anumită distincţie. Se juca cu o pipă stinsă. Purta un soi de pelerină uşoară specifică cavalerilor maltezi. Pe piept îşi etalase mai multe insigne şi însemne gravate. Mi-a atras atenţia în mod special un talisman roşu, a cărui imagine era reprodusă pe ilustrate, cărţi, tricouri. Era prima dată când vedeam aevea o asemenea, să-i zicem, decoraţie .
. .
– Ce reprezintă?, l-am întrebat cu sfială pe companion.
– Crucea Malteză – simbolul Onoarei şi Protecţiei.
– Deci aşa arată? E roşie???
– Există şi varianta albă; depinde cui aparţine. Cavalerii Ioaniţi aveau Crucea albă, iar Templieri – roşie.
– Deci matale oi fi Templier?
– Da.
– Ce interesant!
– Ai timp să-ţi explic? Te grăbeşti?
– Am vreme berechet. Sunt turist…
– Atunci dă-mi voie să mă prezint: Joseph Billard, istoric.
Semnificaţia… vârfurilor
…Aşa am aflat de la „Jo”, cum m-a invitat să-l numesc, lucruri f. interesante. Ioaniţii, supranumiţi şi Cavaleri „Ospitalieri”, aveau ca simbol Crucea Malteză în opt colţuri de culoare albă, purtată pe o mantie neagră.Templierii aleseseră aceiaşi imagine tot cu opt ramuri, însă crucea lor era purpurie desenată pe o pelerină albă.
Cele opt vârfuri sunt sinonime cu „Fericirile” despre care a grăit Iisus: Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăţia cerurilor! De cei ce plâng, fiindcă vor fi mângâiaţi! De cei blânzi, deoarece vor moşteni pământul! De cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi! De cei milostivi, întrucât o să aibă parte de milă! De cei cu inima curată, întrucât îl vor vedea pe Dumnezeu! Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu! Ferice de cei prigoniţi din pricina neprihănirii.
Crucea Malteză a reprezentat mereu un simbol al protectiei. Cele opt colţuri („Cross Pattée”) simbolizează limbile oficiale ale Ordinului, care s-au păstrat până astăzi.
Din păcate, amintitul simbol a fost folosit şi de către unele organizaţii secrete, oculte, schimbându-i nobila menire şi derutându-i pe neiniţiaţi.
… I-am mulţumit călduros amabilului istoric, neîndrăznind să-l întreb la plecare dacă purta un semn distinctiv adevărat sau era cumva vreun „fake”?
Povestea chilipirurilor
Oprindu-mă asupra acestei teme vaste a falsurilor şi cópiilor, trebuie să vă povestesc cum m-am păcălit în Malta cu un compact disc. De regulă, nu prea iau ţeapă cu suvenirurile, deoarece sunt atent de unde le achiziţionez. Mă feresc de chilipiruri, de „Rolex”-uri oferite la colţ de stradă, de parfumuri aşa-zis „celebre”, genţi, portmonee şi curele „din piele”, vestimentaţie „de firmă”, care abundă prin buticuri ori bazaruri.
Mă uit mai întâi unde sunt fabricate. Mă atrag doar obiectele de artizanat indigene „handmade” din lemn de tec, ceramică, os, catifea, bambus şi alte materiale asemănătoare. Apoi trec la necogierea preţului – fază obligatorie în ţările arabe. Din nefericire, Globalizarea a dus la proliferarea lucrurilor falsificate, imitate, de slabă calitate, confecţionate din plastic, din materiale îndoielnice, unele fiind adevărate kitsch-uri.
M-am amuzat să văd mulţi turişti americani veniţi în Europa, cum ignoră asemenea…fleacuri, cumpărând cu nemiluita cadouri „autentice” ieftine.
Un fals păgubos
Dar să revin la păcăleală. Cum îmi place muzica tradiţională locală şi achiziţionez pe unde ajung albume audio, am căutat şi în Malta un CD cu cântece reprezentative. M-am ferit de capcana vânzătorilor ambulanţi, gălăgioşi şi insistenţi, întrucât oferă de cele mai multe ori articole piratate.
Am intrat în câteva magazine şi buticuri cu articole muzicale. Până la urmă am găsit o unitate (aparent) „serioasă”. Compact discurile erau trase în ţiplă, sigilate, aveau şi holograme. Deci, o clipă nu m-am gândit că iau un articol contrafăcut. Bine că nu l-am oferit cuiva cadou!
Abia acasă am constatat cu stupoare că era de fapt un rebut, care mi-a blocat şi player-ul! Da’ l-a înţepenit atât de rău, încât era gata să-l ţâp la gunoi. După ce m-am mai calmat, am dus scula la un depanator. Meşterul i-a venit cu greu de hac, iar CD-ul l-a aruncat la coş. Ca bonus mi-a ţinut o mică pledoarie despre felul în care trebuie să mă feresc de produsele falsificate. Mă considera, desigur, un ageamiu clasic. Pe bună dreptate. (Va urma)
Horia C. Deliu
