. . Nu am dori să spunem că Legea antifumat nu este bună, ci doar să atragem atenţia că nu toţi fumătorii sunt dispuşi s-o respecte, dovadă şi amenzile, unii din spirit de frondă, alţii pentru că sunt greu de convins cu privire la nocivitatea viciului pe care-l practică.
Pe de altă parte, comercianţii întotdeauna vor încerca să încurajeze acest viciu care le aduce un profit frumuşel şi tocmai de aceea contrabanda cu ţigări nu poate fi oprită, căci cine vrea profit cu orice preţ, acela îşi riscă chiar şi libertatea. Şi pe lângă comercianţii direcţi, mai sunt nenumăratele baruri şi restaurante, care până acum îşi atrăgeau clienţii şi pe această cale, dar cum orice lucru are un sfârşit, şi acesta şi-a găsit naşul prin Legea antifumat.
Şi orice am spune, oamenii vor continua să fumeze; chiar dacă le atragi atenţia că „Fumatul ucide”, ei nu te vor asculta, căci odată ce i-a cuprins patima, greu mai scapă de ea. De aceea noi am ales ca avertisment o povestioară arabă, descoperită într-o publicaţie mai veche, „Heroldo de Esperanto”, pe care o redăm aici în traducere:
« Pentru prima dată tutunul a ajuns în satul Kubaci prin intermediul unui turc de vârstă mijlocie. El a adus cu sine, la târgul satului, un sac plin cu tutun, l-a deschis, a făcut o ţigaretă şi a început să facă reclamă strigând:
„- Alelei, oameni buni! Veniţi, veniţi şi încercaţi! Aceasta costă nici prea mult, nici prea puţin! Atât m-a costat şi pe mine. Cel mai bun tutun este tutunul turcesc! El curăţă gura mai bine decât cel mai bun şmirghel. Încercarea este gratuită!
Alelei! Alelei! Veniţi aici, oameni buni! Încercaţi! Poftiţi şi fumaţi! Deasupra capului unui bărbat întotdeauna trebuie să se afle un fum: fum de praf de puşcă sau fum de tutun. Alelei, alelei!”
Locuitorii din Kubaci nu ştiau în acel timp ce specie de buruiană este tutunul. De aceea bărbaţii s-au apropiat, au luat ţigara aprinsă, au tras fumul în piept, au scuipat dezgustaţi, şi tuşind au zis: „- Asta ne-a mai lipsit! Să mai dăm şi bani ca să ne sufocăm!”
Între timp ziua de târg era aproape pe sfârşite, iar turcul abia a reuşit să vândă ceva marfă. Cugetând, el s-a gândit să încerce cu viclenia, astfel că a început să strige în toate părţile:
„- Fumătorul niciodată nu este muşcat de câini! În casa celui care fumează niciodată nu se nasc fete! Casa fumătorului niciodată nu este prădată de hoţi! Fumătorul niciodată nu îmbătrâneşte! Eu jur că vă spun vouă purul adevăr!”
După ce turcul a jurat cu adevărat cu mâna pe Coran, tutunul s-a vândut ca pâinea caldă.
A trecut cam un an, când un locuitor din Kubaci l-a întâlnit pe acelaşi turc în târgul din Derbent şi el s-a hotărât să-i reproşeze din cauza vorbelor pe care le-a spus despre tutun. Dar turcul i-a răspuns liniştit:
„- Alah mi-e martor, că eu am jurat cu adevărat pe Coran. De ce nu-l muşcă câinii pe fumător? Pentru că, din cauza fumatului, el nu mai este stăpân pe picioarele sale, deci e necesar să se sprijine într-un baston şi de aceea câinii se tem de el. – De ce în casa fumătorului niciodată nu se nasc fete? Pentru că, în mod obişnuit, la fumător nu se nasc nici băieţi. – De ce casa fumătorului nu este prădată de hoţi? Pentru că fumătorul tuşeşete şi scuipă toată noaptea; hoţii cred că el este treaz şi le e teamă să intre. – de ce fumătorul nu îmbătrâneşte niciodată? Pentru că el nu ajunge niciodată la bătrâneţe”! »
Alelei! Alelei, dragi cititori fumători, aceasta-i doar o poveste, nu băgaţi de seamă, continuaţi să fumaţi pe unde mai puteţi, că de-acum s-a cam zis cu fumatul în spaţiul public, dar undeva, în vreun colţ din mentalul Dumneavoastră, luaţi aminte şi la spusele turcului, mai ales că el a jurat cu mâna pe Coran că spune adevărul, poate aşa într-o zi veţi renunţa să mai consumaţi din „iarba dracului”, cum îi zice poporul. Să fie într-un ceas bun şi să avem sănătate!
Mihai Trifoi