ÎMPREUNĂ pentru o faptă bună – așa se poate intitula acțiunea la care și-au dat mâna covăsneni, vrânceni și olteni pentru a aduce puțină prosperitate în casuța unei familii sărmane cu cinci copii din județul Vrancea, pentru care singura avere sunt aceste suflețele pe care se străduiesc să le crească după propriile posibilități.
O căsuță aflată într-un vârf de deal din satul Nistorești, la care pentru a ajunge trebuie să urci o pantă abruptă de vreo doi kilometri. La pas! Căci singurul mijloc de transport care poate urca și coborî este căruța trasă de doi cai zdraveni sau o mașină cu mai mulți cai putere. Să urci la pas o dată, cum am procedat noi, pare o provocare, o limită pe care încerci să o depășești, dar imaginați-vă cum este pentru un pui de om să urce zilnic și să coboare această pantă având și un ghiozdan cu câteva kilograme de cărți și caiete în spate. Nici nu vreau să mă gândesc cum este când dau buzna nămeții ori când noroiul este până la glezne și mai ai și încălțările găurite sau cu vreo două numere mai mari! Cele două școlărițe ale familiei parcurg zilnic acest drum până la șosea, de unde iau microbuzul pentru a merge la școala aflată în alt sat, fără să se plângă, căci pentru ele, deși au nouă, respectiv, zece ani, aceasta este normalitatea. Refuz să-mi imaginez că același traseu îl parcurg și ceilalți doi copii care mi-au spus că merg la grădiniță, deși știu că aceasta este realitatea cruntă în care se află mii de elevi, mii de familii care trăiesc din venituri ce abia le asigură traiul de pe o zi pe alta.
Am ajuns la această familie prin intermediul preotului din parohia Ojdula, jud. Covasna, (n-am să-i scriu numele pentru că nu mi-a dat voie) care aflând despre situația lor, a doua zi și-a luat familia și a dat fuga să le ducă o mașină încărcată cu ce a crezut de cuviință că este necesar într-o casă cu mulți copii. Ajuns acolo a realizat că nevoile familiei erau mult prea mari și situația îl depășea oarecum, așa că mi-a lăsat un mesaj în privat: „Am nevoie de ajutorul și implicarea dumneavoastră. Știu că nu mă lăsați la greu și vă mulțumesc mult.”
Și uite așa, un mesaj lăsat imediat după ziua Sf. Nicolae, a generat o solidaritate care m-a uimit, copleșit și bucurat deopotrivă. Pentru că, deși timpul a fost scurt, după ce ne-am sfătuit îndelung, în jurul acestei frumoase acțiuni umanitare s-a mobilizat exemplar un grup de oameni minunați, generoși, altruiști, angajați ai unei instituții din Focșani. Au preferat să rămână anonimi și le respect decizia, dar nu pot să nu scot în evidență noblețea lor sufletească de care am rămas impresionată și anul trecut, când cu aceeași dragoste de aproapele și-au revărsat generozitatea către o familie cu mulți copii din Târgu Secuiesc. Nu pot să nu vorbesc despre unitatea lor în bucuria de a face o faptă bună, și nu una care să fie făcută de ochii lumii, din interes sau pentru imagine, ci o faptă bună care să ajute cu adevărat, una care să nu fie uitată. Datorită acestor oameni minunați, la care la fel ca și anul trecut s-a alăturat cu daruri și preotul unei parohii din Focșani, am înțeles cât de important este să aduci bunăstare într-o familie pe care s-o scoți din nevoile și stresul zilnic, asigurându-i un trai decent cel puțin pentru câteva luni, măcar până ies din iarnă.
Cei treizeci de angajați, împreună cu șeful lor care le-a acordat tot suportul, asigurându-le și transportul până la destinație (cu o mașină cu mulți cai putere), au pus mână de la mână, și cu frumoasa sumă adunată, au urcat până la căsuța de pe deal toate bunătățurile și darurile care au fost pregătite cu atâta dragoste de angajatele instituției din Focșani. Hăinuțe, încălțăminte, jucării, cărți, rechizite, fructe, dulciuri, așa cum acești copii n-au văzut niciodată. Uimirea și bucuria de pe chipurile lor ne-au umplut sufletele de fericire. Căci pentru acești copii uitați de un stat preocupat cu jonglerii, prin intermediul acestor oameni binevoitori care n-au sărăcit dând din multul ori puținul lor, era deja Crăciunul. Această revărsare de iubire și dărnicie ar trebui să fie un exemplu de solidaritate pentru mulți dintre noi. Dacă mai mulți oameni de bine s-ar aduna cu iubire sinceră în fapta bună, jertfind ceva și pentru semenii lor, cum odinioară se adunau creștinii în numele Lui, țara asta ar fi altfel. Așa îmi place să cred.
Printre neașteptatele daruri s-a aflat și unul extrem de necesar pentru a asigura un învățământ de calitate – un laptop trimis de prietenul nostru din R.Vâlcea, Bogdan B., de care copiii au fost extrem de încântați. La fel și părinții care au povestit cât de greu este să te conectezi de pe un telefon pentru orele online. Mașina de spălat, o sobă, un televizor, un pat și multe alte daruri care poate mi-au scăpat, au fost câteva dintre obiectele necesare gospodăriei pe care părintele din Ojdula a reușit să le adune de la cunoscuți pentru a ușura puțin traiul acestei familii. Așa cum neștiut, de ani de zile, procedează cu multe familii necăjite, fie ele din județul Covasna ori din județele învecinate.
Liniștea de pe chipul mamei văzând saci de alimente, lăzi de fructe, baxuri de ulei, zahăr, mălai, miere de albine, detergenți, prosoape, un televizor, etc., lacrimile tatălui care nu mai contenea cu mulțumirile văzându-și copiii fericiți, ne-au făcut să plecăm acasă împăcați sufletește că măcar pentru o familie, din cele mult prea multele de care nimeni nu știe, va fi ceva mai bine, și vom putea spune anul acesta, fără strângere de inimă: Crăciun fericit!
*Recunoștință și aleasă prețuire tuturor oamenilor care s-au alăturat acestei acțiuni, și nu în ultimul rând, mulțumiri pentru încrederea acordată. Mergem mai departe pe Calea Domnului – ÎMPREUNĂ pentru o faptă bună, așa cum am început anul trecut. Respectele mele!
Mihaela Aionesei, Târgu Secuiesc, dec. 2021
Vrei să fii notificat când apare un articol nou? Abonează-te prin e-mail