– interviu cu ing. agronom Bartha Janos (Solfarm Câmpul Frumos)
Toamna e pe sfârşite, la fel ca şi campania agricolă de sezon, iar agricultorii covăsneni îşi trag sufletul după un an greu, fără precipitaţii, şi speră ca în anul ce vine „Cel de sus” să fie mai darnic cu pământul pe care îl muncesc, cu mare trudă. Sub soarele cald de noiembrie, toţi cei care am trecut pe drumul către Câmpul Frumos am avut posibilitatea să admirăm câmpurile verzi, întinse şi drepte ca-n palmă, pe care grâul de toamnă şi rapiţa aşteaptă zăpada moale sub care să ierneze, în tihnă, până la primăvară. Pe altele încă duduie tractoare de mare capacitate care pregătesc terenul pentru culturile de cartofi sau de porumb care vor lua fiinţă, după ce iarna ne va părăsi. Ceea ce nu este cunoscut de toată lumea este faptul că în culturile frumoase de pe mare parte a acestor terenuri sunt puse, de ani de zile, priceperea şi dragostea pentru agricultură a inginerului agronom, Bartha Janos, cel care a înfiinţat societatea Solfarm, în anul 2001, după ce IAS-ul de la Câmpul Frumos, la a cărui creştere a contribuit alături de mulţi alţi specialişti, a fost „pus pe butuci”, după privatizarea acestuia.
Domnule Bartha, mi-e greu să încep discuţia cu Dvs. cu întrebarea: Ce s-a întâmplat cu Zoocompul de la care noi cei din Sfântu Gheorghe, în decursul multor ani de zile am cumpărat în fiecare zi cele mai proaspete şi cele mai gustoase produse?… Şi totuşi o fac.
Sunt lucruri care dor, iar pentru mine distrugerea deliberată a ceea ce a fost IAS Câmpul Frumos, ulterior Zoocomp, e ca o rană deschisă ce încă nu s-a vindecat. Nu pot să uit momentul în care a venit dl. Văcăroiu, prim-ministru la acea vreme, şi-a vizitat de-a lungul şi de-a latul toată unitatea, după care mi-a zis: D-le Bartha, nu aş fi crezut că la ora actuală mai există în România o asemenea unitate agricolă unde integrarea pe orizontală şi pe verticală să fie atât de bine pusă la punct. Din astea avem nevoie!… Dar nu la mult timp au venit şi au împărţit şi ultima suprafaţă de 500 de hectare.
La IAS Câmpul Frumos am avut un nucleu de oameni bine pregătiţi, aveam 300 de angajaţi la un moment dat. Din fermă nu ieşea nicio materie primă decât sub formă de produs finit. Grâul ieşea sub formă de pâine, vindeam lapte proaspăt şi-o gamă diversificată de produse lactate, şi zilnic erau sacrificaţi 8-10 tăuraşi pe care noi îi creşteam, din care făceam parizer şi salam fără E-uri. Când veneau gestionarii de la magazinele din Sf. Gheorghe luau pâinea la ora 6.00, apoi laptele şi produsele lactate, dar şi mezelurile proaspete – menţionez că am avut grijă să pun nişte oameni la carmangerie care au făcut specializare în Ungaria, pe linie de parizer şi de salam – iar la ora 7.30, când deschideau, în toate magazinele din Sfântu Gheorghe erau produse proaspete, de cea mai bună calitate, fără E-uri şi fără conservaţi.
Însă, trecutul e trecut… Astăzi vreau să vă vorbesc de ceea ce am realizat începând cu anul 2001, când am înfiinţat societatea Solfarm pe care eu o consider ca fiind o fermă familială. Spun acest lucru deoarece, de cîţiva ani, de bunul mers al acesteia se ocupă, alături de mine, una dintre fiicele mele care a absolvit Academia de Studii Economice precum şi engleza-spaniola, cât şi ginerele meu, medic veterinar de profesie, dar care are mari calităţi manageriale. Firma e pe numele fiicei, deoarece când facem programe de finanţare „finanţatorii” se uită altfel la un aplicant tânăr, de 30 de ani, decât la o persoană de 60 de ani.
Atunci, spuneţi-ne ce înseamnă Solfarmul, în prezent.
Ce să vă spun? Că am pornit „la drum” cu 20 de hectare iar în prezent avem şi lucrăm 400 de hectare, din care 100 în zona Hărman – Tărlungeni, unde îmi sunt rădăcinile. Cele 400 de hectare se învârt în rotaţie de patru ani, în funcţie de pretenţiile cartofului, deoarece cartoful e cultura de bază iar restul culturilor precum grâul, rapiţa şi porumbul sunt pentru asolament, pentru premergătoare. Ca urmare, structura culturilor se face în funcţie de structura terenului pe care cultivăm cartofi, în anul următor.
Pe linie de cartof noi avem o oarecare divesificare deoarece, în primul rând producem sămânţă din soiurile timpurii şi extratimpurii, pe cca 1/3 din suprafaţa cultivată cu cartofi, pe care o vindem în sudul ţării, şi-aici mă gândesc la judeţele Dâmboviţa, Teleorman, Constanţa şi Buzău, în care se cultivă cartoful timpuriu. Sămânţa pe care o producem noi provine din sămânţă pe care o aducem din Olanda, la categoria bilologică elită. Noi o multiplicăm un an de zile, şi obţinem clasa A, apoi o vindem producătorilor din sudul ţării. Astfel, din sămânţa pe care o cumpără de la noi aceştia produc cartofi timpurii care se întorc pe pieţele din Covasna, Braşov şi peste tot în Ardeal.
O altă categorie pe care o producem este cartoful pentru industrializare – avem soiuri speciale care se pretează pentru chipsuri. Cum fabrica de prelucrare a chipsurilor e la doar 30 de km, la Ghimbav, avem contract cu aceştia, deşi preţul e scăzut, şi astfel avem asigurată desfacerea, în totalitate. A treia categorie o reprezintă cartoful de consum, cu soiuri mai târzii de toamnă, la care realizăm o producţie mai mare la hectar decât la categoriile amintite. În urmă cu ceva timp am reuşit să încheiem contract cu Hipermarketul Real, astfel că săptămânal dăm aproximativ 50 de tone de cartofi de cea mai bună calitate pentru Bucureşti.
Aici, pe strada Fermei, după anul 2001 am construit şi două depozite cu o capacitate totală de 2500 to, în care depozităm în bune condiţii produsele noastre agricole, până la momentul vânzării.
Lucrăm cu 8 angajaţi permanenţi iar în perioada sezonieră lucrăm cu sezonieri. Tehnica cu care ne-am dotat ne scuteşte de a avea mulţi salariaţi. În acest an ginerele meu a cumpărat utilaje noi, maşini de pregătit terenul, printr-un proiect depus pe Programul Fermierul. Lucrăm cu maşini noi, de mare capacitate, cu tractoare de la 20 până la 45 CP.
Cum v-a afectat seceta din vara acestui an?
Pentru agricultură acest an a fost unul dificil şi dificitar datorită lipsei de precipitaţii şi a temperaturilor foarte ridicate. În ceea ce priveşte cultura de cartofi, noi am avut noroc că am putut să irigăm suprafaţa de 70 hectare din cele 100 infiinţate cu această cultură. Însă, cu toate acestea, comparativ cu anul trecut producţia a fost cu mult mai mică. Am avut parcele pe care am obţinut 30 de to/hectar, dar au fost şi parcele pe care, cu irigaţie cu tot, producţia a fost afectată datorită temperaturilor mari de tot – în bilon erau peste 40 de garde. Ca urmare, producţia medie a fost de cca 15-16 to/ha, pe întreaga suprafaţă. Norocul nostru e că faţă de anul trecut preţul de vânzare e aproape dublu comparativ cu cel practicat în anul precedent.
Ce ne puteţi spune despre cultura de rapiţă?
Cultura de rapiţă e o cultură foarte interesantă, în sensul că are perspectivă – se foloseşte ca biodiesel, ca ulei în alimentaţie şi plus produsele secundare care se folosesc în industria fină. Ca tehnologie, cultura nu e grea dar trebuie avută grijă la anumite faze, începând cu pregătirea terenului. Având boabe mărunte, terenul trebuie pregătit, să zic aşa, ca pentru ceapă, adică pe straturi. La ora actuală avem maşini agricole moderne cu care terenul poate fi pregătit corespunzător, ca să asigure măcar 80 % răsărirea boabelor. Am văzut unde am greşit în anii trecuţi, iar în acest an am pregătit un teren aşa cum trebuie, pentru rapiţă. Am irigat şi uitaţi-vă ce lanuri frumoase avem în zona Câmpul Frumos, care promit producţii de 3.000-4.000 kg la hectar. Funcţie de cum iernează, aşa porneşte la primăvară. Trebuie avut grijă ca inflorescenţa să ajungă la 8-10 frunze înainte de a veni primul îngheţ, şi la nivelul coletului rădăcina trebuie să aibă 1-1,5 cm diamentru. Dacă rădăcina, la nivelul coletului, unde încep să iasă frunzele, are grosime corespunzătoare şi ajunge la 20-30 cm adâncime, e imposibil ca să îngheţe. Dacă sunt îndepliniţi aceşti parametri, nu există să ai probleme. Şi primăvara trebuie respectată tehnologia, cu îngrăşământ, cu tratamente, şi imediat începe să dea ramificaţii – 60-70 % din producţie e din ramificaţii, nu din tulpină. Atunci ai posibilitatea să faci 3.000-4.000 kg/hectar. Iar dacă ai obţinut această recoltă, cu 2,31 lei/kg, cu cât am vândut în acest an, rezultatul final este foarte bun, adică 6000 lei/hectar, în comparaţie cu cel obţinut la producţia de grâu unde preţul de vânzare este mult mai mic. Ca să ajungi la această valoare la grâu, la un preţ unitar de 1 leu/kg, trebuie să faci 6.000 kg /hectar, ceea ce e mai greu de realizat. În acest an am avut mare noroc cu rapiţa, deoarece întreaga cantitate realizată, 126 tone, a fost vândută către firmele interesate, direct din câmp.
Totuşi, şi în aceste condiţii ţinem culturile într-o balanţă deoarece rapiţa nu se poate depozita prea mult, trebuie să intre la prelucrare cât mai repede. De grâu este nevoie, deoarece oamenii nu pot trăi fără „pâinea cea de toate zilele”.
În ceea ce priveşte grâul însămânţat, acesta arată destul de bine, şi sperăm ca iarna să fie cu cât mai multă zăpadă iar grâul să ierneze în condiţii favorabile, pentru a avea producţii bune în anul viitor. La ora actuală grânele sunt într-un stadiu de dezvolatre mult mai bun decât în aceeaşi perioadă a anului trecut. Am avut noroc că au venit ploile în toamnă, atunci când a fost nevoie.
Solfarm este printre puţinele ferme agricole din judeţul Covasna care are în dotare sistem de irigaţie. Deoarece anunţul a fost dat la noi în ziar, ştiu că doriţi să-l îmbunătăţiţi.
Într-adevăr, aşa este. Am avut mare noroc că am moştenit sistemul de irigare de la fostul IAS Câmpul Frumos, iar cele 300 de hectare pe care le avem în judeţul Covasna se află în zona irigabilă. Trebuie ştiut că, datorită faptului că jgheaburile care au fost proiectate, cu ani în urmă, şi care ajungeau până aproape de Ozun şi Sântionlunca, s-au distrus după anul 2000, iar apa nu mai ajunge în toate zonele irigabile. Ca urmare, în judeţul Covasna se pot iriga în jur de 2.000 de hectare în cele două OUAI-uri (Organizaţia utilizatorilor de apă pentru irigaţii) existente – Sfântu Gheorghe şi Ghidfalău.
Sistemul actual are nevoie să fie îmbunătăţit pe suprafaţa şi pe zona pe care l-am folosit până în prezent, drept pentru care am făcut un proiect în valoare de un milion de euro care prevede ca toată conducta subterană a sistemului să fie înlocuită deoarece are o vechime de 40-50 de ani, iar tuburile de azbociment încep să se prăpădească. Din această cauză există o pierdere foarte mare de apă. Din conducte vin antenele la capătul cărora sunt hidranţii; antenele vor fi înlocuite, la fel şi hidranţii care vor fi din plastic, ca să nu se mai fure elementele din fontă sau fier. Şi sistemul de pompare a apei la staţia 1 şi 2 va fi modernizat la o capacitate mai mare şi cu un consum mai mic de energie electrică.
La noi în judeţ, mergând pe linie de irigare, jumătate din suprafeţele agricole, aşa cum au fost proiectate să fie irigate, pe vremurile trecute, ar avea nevoie de apă. Lacul de la Pădureni a fost făcut cu această intenţie, nu pentru agrement, şi tot terenul înspre Leţ, Bita şi Brateş a fost proiectat şi făcut cu gândul să fie irigat, iar sistemul a ajuns în stare de funcţionare. Eu am lucrat la IAS Ozun ca inginer şef şi director, şi irigam în zona Leţului ce aparţinea de noi. Păcat că s-a distrus.
Exceptând anul acesta, când producţia de cartofi este mică, în anii precedenţi cartofii s-au stricat în beciurile producătorilor covăsneni, din lipsa pieţelor de desfacere. Ştiu că aţi făcut nenumărate demersuri, la Bucureşti, în acest sens. Ce s-a mai rezolvat între timp?
Nu vă pot spune câte adrese am făcut la minister şi peste tot, în numele Asociaţiei producătorilor de cartofi din Covasna, dar şi în numele Camerei de Comerţ şi Industrie, ca să se sisteze importul de cartofi. Însă, răspunsul oficialilor a fost unul simpu: „Suntem în Uniunea Europeană iar Dvs aveţi posibilitatea să duceţi cartofii şi să îi vindeţi în mijlocul Bruxelles-ului”. Şi asta în condiţiile în care subvenţia acordată nu este identică pentru europeanul din România şi cel din ţările vestice. La noi subvenţia la cartof este 120 euro/hectar, faţă de 450 euro în unele ţări membre UE. Iar în aceste condiţii eu pun întrebarea: cum să concurezi cu această diferenţă de subvenţionare, ai cum? Aici nu pot să spun altceva decât ceea ce scrie în Biblie: Ajută-te de unul singur, şi te ajută şi Dumnezeu!
Să înţeleg că dumneavoastră v-aţi ajuta singur, şi nu vă plângeţi.
Vă spun un lucru. Este meritul tinerilor, adică al fiicei mele care e cu evidenţa firmei şi cu contabilitatea, şi a ginerelui meu, Kiss Peter, care deşi e medic veterinar, aşa cum v-am spus, are o genă în plus pentru agricultură, dar şi pentru treburi de management. Acum trei ani, imediat după ce s-au căsătorit, au pornit împreună la Real pentru a căuta piaţă de desfacere a cartofilor. Au căutat şi omul potrivit cu care au discutat – probabil că tinerii se înţeleg mai bine şi din priviri – şi uitaţi, acesta este ajutorul pe care ni l-a dat Dumnezeu.
Ginerele meu lucrează de dimineaţa, până seara târziu, deoarece eu am lăsat-o mai moale după ce m-am confruntat cu probleme grave de sănătate, cu câţiva ani în urmă.
În aceste condiţii, aveţi în plan să dezvoltaţi afacerea, cu sprijinul tinerilor din familia Dvs., pentru a ajunge acolo unde a fost, cândva, IAS Câmpul Frumos, adică la o activitate integrată?
Da, fără discuţie! Deocamdată însă, în discuţia pe care am purtat-o cu ginerele meu am hotărât să perfectăm latura vegetală, şi-apoi zootehnia, deoarece o fermă modernă nu poate fi concepută fără zootehnie. Dar timpul le rezolvă pe toate. Eu mă implic mai puţin, dar ei sunt tineri la 26-30 de ani şi au posibilitatea să facă toate aceste lucruri, deoarece au toată viaţa înainte. Trebuie doar să vrei; eu totdeauna am spus că imposibilul nu există, dacă vrei. Dar dacă te duci numai după ciolan şi după escrocherii, doar pentru a face avere, tot aşa de repede se şi dărâmă, ca şi casa fără fundaţie.
Cum e să lucrezi o viaţă întreagă în acest frumos domeniu – agricultura?
E foarte frumos. Pe linie profesională sunt mulţiumit de ce am realizat. Tatăl meu a avut 10 ha de teren, la Tărlungeni, şi de mic copil am lucrat împreună cu fratele meu, care din păcate s-a prăpădit. El a fost zootehnist iar eu agronom. Copii fiind, lucram toată vara şi eram necăjit când mă uitam la copiii ce proveneau din clasa muncitoare, care jucau fotbal. Dar tata a făcut bine că m-a pus la treabă, deoarece acum ştiu să apreciez munca. După terminarea facultăţii am lucrat şase ani la CAP Brăduţ, ca inginer şef; acolo nu mi-a plăcut deoarece nimeni nu răspundea de nimic, dar toată lumea avea dreptate. Ulterior am ajuns la IAS Ozun ca şef de fermă, am avansat la funcţia de inginer şef şi-apoi la cea de director, pe care am avut-o timp de nouă ani. La IAS-uri se făcea o şcoală a agriculturii aşa cum am învăţat la facultate. De acolo am plecat la IAS Câmpul Frumos unde am fost director 11 ani. În anul 2001, când unii credeau că „l-au terminat” pe Bartha, mi-am susţinut lucrarea de doctorat pe tema cartofului şi pe probleme de irigaţii, la Academia Agricolă din Bucureşti.
În anul 2001, când am făcut Solfarmul, mi-am zis că o să le arăt celor care m-au denigrat şi au crezut că sunt în stare doar să dirijez, şi nu mă pricep la treburile tehnologice în domeniu, că eu nu am ajuns director pus de PCR, ci după meritele şi după priceperea mea.
Atunci mi-am propus ca prin această fermă agricolă să demonstrez de ce sunt în stare, iar Dumnezeu m-a ajutat şi mi-a dat sănătate să pot să fac tot ceea ce am făcut, până în prezent. Însă, trebuie să ai un pic de noroc în viaţă; nu e de ajuns să ai cap şi bani, dacă nu ai un pic de noroc.
interviu realizat de Maria Graur
