Auzim tot mai des de implicare socială și responsabilitate, dar câți dintre noi ne îndreptăm cu sufletul pe această cale fără a avea alt interes decât acela de a veni în sprijinul comnității în care trăim, aplicând simpla învățătură creștină care ne îndeamnă să ne ajutăm aproapele?
100 de cărți donate de scriitori din țară au ajuns la Școala Gimnazială „Turóczi Mózes” din Târgu Secuiesc, mânați de impulsul firesc de a sprijini acolo unde este nevoie. O parte din cărțile primite au fost dăruite participanților la Concursul Interdisciplinar Județean care a avut loc la începutul lunii iunie, clasele I-IV. O altă parte vor fi înmânate la festivitatea de premiere a elevilor la încheiarea anului școlar, clasele V-VIII, iar cele rămase vor îmbogăți fondul de carte românească al școlii, urmând a fi folosite atunci când situația o impune.
Acțiunea a avut loc anul trecut după ce am aflat de problemele cu care se confruntă cadrele didactice, lăsate să se descurce pe cont propriu, deși nu e tocmai ușor când comunitatea din care faci parte, abia dacă atinge pragul de 4% dintr-o populație majoritară de etnie maghiară. Cu sprijinul unor oameni de bine care nu au rămas indiferenți și au răspuns imediat apelului meu, am acoperit golul atât cât ne-a stat în putință pentru a îmbunătăți cât de cât situația.
Mulțumesc pe această cale pentru sprijin doamnei Elena Ciobanu din Sfântu Gheorghe, care anul trecut a asigurat fondul de premiere și cărți pentru echipa câștigătoare a Concursului Interdisciplinar, fază locală. Din cauza grevei începute chiar în perioada desfășurării concursului, faza județeană a fost amânată pentru acest an, ceea ce ne-a permis să ne mobilizăm.
Scriitorul Andrei Breabăn din Suceava este cel care și-a exprimat dorința de a trimite „câteva cărți copilașilor”, emoționat de situația pe care i-am expus-o. Cele „câteva cărți” au avut peste 20 de kg, în jur de 30 de cărți, în marea lor majoritate cărți istorice semnate de autor.
O altă donatoare generoasă care ne-a ajutat foarte mult, donând peste 30 de cărți de autor, a fost prof.drd. Florentina Teacă din Covasna.
Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” din Sfântu Gheorghe, prin amabilitatea dr.Ioan Lăcătușu a contribuit cu 20 de cărți ale autorilor Ionel simota ( Miercurea Ciuc) și Alexandra Pintrijel (Zăbala).Cum nu puteam rămâne indiferentă, 20 de cărți de publicistică și poezie care-mi poartă semnătura, am donat și eu.
Prin intermediul învățătoarei Szigyártó Kornélia – coordonatoarea celei de-a XXVI a ediție a Concursului Interdisciplinar Județean, cu care am colaborat și căreia îi mulțumesc pentru încredere, cărțile au ajuns la Biblioteca Școlii Gimnaziale „Turóczi Mózes”și vor fi distribuite în funcție de priorități elevilor de la secția cu predare în limba română.
Încununarea acestei acțiuni de suflet a venit anul acesta prin gestul unui domn generos din R.Vâlcea, care și-a dorit să rămână anonim, dar care a donat 5 tablete Lenovo echipei premiante la Concursul Interdisciplinar Județean.
Mult sau puțin, este picătura mea care e mai mult decât nimicul celor care au refuzat să-i sprijine! Nu voi da nume! Scopul meu nu este de a defăima, deși ar merita să se știe în ce aroganță și ignoranță se scaldă mari companii locale și naționale care le-au refuzat sprijinul, deși era vorba de o sumă modestă pentru cumpărarea unor dulciuri. O scriitoare generoasă din București, prof. Iuliana Dinu a scos bani din buzunar și a cumpărat o plasă de dulciuri care urmau să fie dăruite elevilor participanți la concurs, dar care au fost dăruite la sfârșitul anului trecut elevilor din clasele I-IV(pentru că faza județeană nu a mai avut loc din cauza grevei profesorilor). Iată, deci, cu voință și generozitate, se poate! Nu știu valoarea exactă a donației, poate în jur de, sau peste 7000 lei, importantă este valoarea sufletului pus în toată această acțiune!
Dacă fiecare ar contribui cu ceva acolo unde poate, și nu ar rămâne indiferenți la strigătul celor din jur, cu siguranță lucrurile în societatea în care trăim ar fi altfel și nu ne-am mai confrunta cu astfel de situații.
Îmi place enorm vechea și pilduitoarea legendă americană a păsării Colibri, pe care o las spre citire și reflecție, în încheierea acestor rânduri, care nu se doresc a fi o laudă, ci un îndemn de a ne uni forțele mai mult în fapte bune decât în cuvinte deșarte, de a ne aduna câți mai mulți pe calea binelui prin implicare și responsabilitate. Atât cât putem fiecare! O casă are la temelia ei și apă și nisip și pietre! La fel și societatea! Să fim ceea ce ne este dat să fim! Un strop de apă, un bob de nisip ori o piatră!
***
„Se spune că într-o pădure izbucnise un incendiu devastator, iar o pasăre Colibri tot ducea apă în cioc, ca să stingă focul. Toate celelalte animale, înnebunite de spaimă, fugeau care încotro. Pasărea Colibri continua să care apă cu ciocul.Un tigru, conștient de zădărnicia demersului păsării, îi atrase atenția: „Ești nebună? Crezi că poți stinge focul ăsta imens cu stropul de apă pe care-l duci tu?”
Pasărea Colibri îi răspunse cu calm: „Eu fac partea mea…”
Mihaela Aionesei, Târgu Secuiesc
