Pe 20 iulie, în miez de vară, avem  prilejul  de a sărbători un personaj legendar –  Sf. Prooroc Ilie, numit în popor şi Sânt Ilie.

În mitologia românească el reprezintă o divinitate a Soarelui, implicit a Focului, aducând  din senin  în arşiţa sezonului estival ploi , cu fulgere şi trăsnete, declanşând uneori şi  incendii, băgând spaima în oameni.

Îîn vechea  credinţă a geto-dacilor, Sf. Ilie  era  identificat  cu vestitul Gebeleizis – zeul Focului. În mitologia greacă s-a numit Helios,  fiind reprezentat adesea în iconografie într-un car de foc” tras de bidivii albi, pocnind din bici şi slobozind tunete  şi trăsnete.

Supersitiţii, obiceiuri, temeri

Sătenii se temeau de pedepsele  pe care le dădea Proorocul Ilie, socotind că au greşit cu ceva, că nu au respectat zilele de post şi rugăciune”,  ne spunea un sătean din Băcel, nenea Ilie Banciu, care îşi serbează astăzi ziua onomastică, prilej de a-i ura cele cuvenite: sănătate şi spor în toate! La fel ca şi altor concetăţeni cu acelaşi prenume.

Mulţi oamenii din mediul rural credeau, pe vremuri, că odată cu fulgerele care brăzdau  cerul  puteau cădea şi aşa-numitele „pietre ale trăsnetului”. Este vorba de boabele de  grindină  ce  pricinuiesc  pagube recoltelor,  atunci când  cantităţile şi mărimea lor sunt  exagerate.  Şi acum superstiţioşii îşi fac cruce în asemenea împrejurări, aprinzând candelele şi dând foc ramurilor  uscate ale crenguţelor puse la icoane de Florii.

Exista teama înrădăcinată în sufletele  necredincioşilor, a celor ce au păcătuit şi au comis fărădelegi,  că  vor fi aspru pedepsiţi de către Sf. Ilie, care  din caleaşca sa îi va lovi  cu biciul său de foc. Superstiţioşii şi ignoranţii credeau că Ilie îi pedepseşte şi pe diavoli, ce uneori  se tupilează  prin arbori, pe sub streaşina caselor şi chiar în trupul unor animale şi fiinţe umane,  pentru a scăpa de pedeapsa hărăzită.

Tradiţia populară  mai  spune că în 20 iulie nu  este permis să se mănânce… mere, considerate  fructele lui Sânt Ilie”. O altă  curiozitate anacronică se referă la faptul că   până la această dată nu era îngăduit ca aceste fructe să fie lovite unul de altul, pentru a nu atrage grindina!

Peste o sută de mii de sărbătoriţi

Conform statisticilor oficiale reiese  că sunt circa 110.000 de români  care  îşi sărbătoresc  Ziua onomastică, gândindu-se  cu veneraţie la Sf. Prooroc Ilie.

Acest  prenume îşi are sorgintea  într-un  foarte vechi nume ebraic, Elijah”, ce a aparţinut  unui  profet, despre care stă scris în Cartea Regilor din Vechiul Testament.

Cele mai cunoscute  variante românesti ale prenumelui orginal Ilie sunt  Elie, Iie, Lilă, Ilaşcu, Elias, Elişor.

E vremea culegerii plantelor medicinale

În această perioadă a anului se culeg plantele medicinale, fiind puse apoi la uscat.Cel mai căutat este busuiocul, pe care atât preoţii, dar şi gospodinele îl folosesc în diferite împrejurări. Am aflat că unele femei, mai cu seamă cele  în etate din satul Păpăuţi,  duc  în această zi busuioc la biserică pentru a fi sfinţit.

Tanti Mia Macovei ne-a relatat că ştie de la bunicii săi despre multe obiceiuri legate de Sânt Ilie. De pildă,  odinioară unele ierburi de leac erau folosite conform medicinii populare  nu doar pentru tratarea anumitor afecţiuni şi ameliorarea unor suferinţe, ci şi în practica descântecelor pe care babele satului le utilizau pe ascuns.

O altă datină străbună se referă la  ritualul recoltării mierii, îndeletnicire care trebuie  făcută  doar  de  bărbaţi curaţi  la suflet şi trup, ajutaţi eventual de către un copil, femeile neavând voie să intre în stupină. Apoi avea loc o mică festivitate, cei ai casei împreună cu rudele, prietenii şi vecinii fiind pofitiţi să guste  din mierea nouă.

Nedeia mocănească de la Voineşti

Fiind un personaj mitic cunoscut şi respectat, Sf. Prooroc Ilie  este cinstit cu multă evlavie mai ales în universul păstoresc.  Odinioară,  în viaţa satului românesc un asemenea praznic se cinstea prin organizarea de iarmaroace, bâlciuri populare, târguri tradiţionale, serbări cîmpeneşti.

În judeţul Covasna a rămas vestită,  peste ani,  Nedeia mocănească de la Voineşti, ce are loc în miez de iulie în pitoreasca poiană  din vecinătatea celebrei  staţiunii balneare. Este o petrecere care adună localnici, orăşeni, turişti, pacienţi veniţi la odihnă şi tratament.

În cadrul acestei manifestări aşteptate cu interes de comunitatea locală, oamenii se întâlnesc, socializează, află noutăţi, asistă la spectacole folclorice, mănâncă produce tradiţionale, beau o bere, o palincă şi se veseleasc până în faptul serii.

Miezul verii pastorale

Data de 20 iulie marchează miezul verii pastorale. Fiind  zi de Sărbătoare,  în mod excepţional  le este îngăduit  ciobanilor să coboare de la munte, pentru prima dată după urcarea oilor la stână. Mai cu seamă  oierii tineri simt nevoia să se întâlnească  măcar pentru câteva ceasuri cu alesele inimilor, să-şi facă planuri de căsătorie.

După cum ne-a relatat  prof.  Ion Popica, din Covasna,  în alte vremuri, în ajunul acestei zile  unele fete se duceau noaptea pe cânepişti, dezbrăcându-se şi  tăvălindu-se printre plante. Dacă  noaptea visau cânepă verde era semn că se vor mărita cu flăcăi tineri şi frumoşi, iar dacă le apărea în vis cânepă uscată,  măritişul urma a fi cu bărbaţi în etate.

Pomenirea  morţilor

De Sf. Ilie, românii îşi amintesc încă o dată şi de sufletele răposaţilor dragi, mai cu seamă de  copiii plecaţi în lumea drepţilor.  După slujba de la biserică are loc împărţirea de pomeni pentru cei morţi, iar acasă se pune busuioc la icoane.

Am aflat că în unele comunităţi rurale se dădea de pomană  pe lângă bucatele tradiţionale (colaci, împletituri, colivă, fructe)  căni umplute cu  vin, precum şi cu lapte. De asemenea, exista obiceiul de a se oferi cadou câteva carafe umplute cu… flori de câmp, cănile având toarta  legată cu un fir de lână roşie, ca să nu fie de deochi.

Înaintea acestei sărbatori se încheiau ritualurile arhaice de invocare a ploii, în caz de secetă mare, cel mai cunoscut fiind  dansul paparudelor.

 Sincere urări adresate sărbătoriţilor !

În încheierea acestui articol le adresăm,  aşa cum procedăm de fiecare dată, cele mai sincere şi calde urări tuturor sărbătoriţilor ce poartă prenumele biblic, dorindu-le multă sănătate, bucurie şi toate cele bune de Ziua lor onomastică. La Mulţi Ani!

 Horia C. Deliu

Vrei să fii notificat când apare un articol nou? Abonează-te prin e-mail