Câteva dintre cele mai rare şi frumoase rase de iepuri, porumbei şi păsări de curte, multe dintre ele valorând zeci de euro, au fost văzute, la sfârşitul acestei săptămâni, la Sfântu Gheorghe, în cadrul unei expoziţii organizate de Asociaţia crescătorilor de păsări şi animale mici din judeţul Covasna.
Printre cele peste 1.100 de exponate au fost văzuţi iepuri din rasa „Uriaş german”, care cântăresc până la zece kilograme, „Cap de leu”, care, în ciuda coamei impresionante din jurul capului, sunt extrem de docili, simpatici şi afectuoşi, precum şi câteva exemplare superbe din rasele „Marele argintiu”, „Chinchilla”, „Californian”, „Vienez” şi „Neozeelandez” aflate în proprietatea unor crescători din judeţele Covasna şi Harghita.
Între aceştia se numără şi Török Sandor, deţinătorul unor „Uriaşi gri” impresionanţi.
„Am avut iepuri de mic copil, dar iepuri de rasă cresc doar de vreo cinci ani. (…) Cred că aveam vreo 11 ani când am primit primul iepure de la tata. (…) Câţiva ani mai târziu am văzut la televizor (…) nişte iepuri din Olanda, care m-au impresionat foarte mult, nişte iepuri foarte mari. Aveam vreo 13 ani şi am zis că de ăştia vreau şi eu. Ne-am documentat un pic şi am văzut că sunt foarte scumpi (…), aşa că au mai trecut doi – trei – patru ani şi până la urmă m-am hotărât şi, cumva, am achiziţionat patru femele, patru pui, cu un milion de lei pe vremea aceea. (…) Şi de atunci m-am tot întâlnit cu crescători mai vechi şi mai noi şi acum am ajuns să particip la expoziţii locale şi, treptat – treptat, poate voi merge şi la cele mai mari, la naţionale. Dintr-o dată nu se poate, pentru că sunt multe de învăţat”, a declarat, pentru AGERPRES, Török Sandor.
Cum arată un campion şi care sunt criteriile de jurizare? Ne uităm la fişa de arbitraj. „Vedeţi, aici se trece numărul de tatuaj şi sunt 6 criterii de selecţie care trebuie îndeplinite ca să fie un campion. (…) Cel mai greu e să primeşti nota maximă, deci 20 de puncte, la forma corpului. Greutatea la „Uriaş”, dacă are peste şapte kilograme deja primeşte punctaj maxim, asta e greutatea minimă ca să iei punctaj maxim. Blana şi forma corpului sunt cele mai importante, iar blana trebuie să fie catifelată şi să nu fie foarte lungă. De asemenea, culoarea este un criteriu foarte important, dar şi capul şi urechile. De obicei, urechile unui „Uriaş gri” ar trebui să aibă lungimea de minimum 19 centimetri ca să ia un punctaj bun. Apoi contează sănătatea şi întreţinerea, adică să aibă o toaletare corespunzătoare. (…) Sigur, şi noi ne-am pieptănat înainte de expoziţie, nu ne permitem să facem o impresie proastă”, a mai spus Török Sandor.
Un iepure de talia celor crescuţi de el are o cotă de piaţă de minimum 100 de euro. „Ăsta e preţul dacă vorbim şi de calitate. Un exemplar adult gri e minimum 400 de lei sau 100 de euro. (…) Dar să ştiţi că majoritatea creştem iepuri din hobby, nu ca să îi vindem”, a adăugat acesta.
Török Sandor spune că şi printre crescătorii de iepuri există „legende” sau „poveşti vânătoreşti” cărora nu ar trebui să li se dea crezare.
„Nu vreau să fiu răutăcios, dar nu pot să cred că un iepure poate cântări 15 – 16 kilograme. Asta e ceva ieşit din comun, un fel de poveste vânătorească”, a conchis acesta.
Inginerul agronom Szabó György din localitatea covăsneană Ozun şi fiul său, în vârstă de 18 ani, sunt pasionaţi de porumbei, iar la fiecare expoziţie la care au participat au obţinut cel puţin un titlu de campion.
„De mic copil mă ocup cu creşterea animalelor, am avut iepuri de casă, şi găini, şi porumbei. Tradiţia este în familie, băiatul meu a împlinit 18 ani şi acum este prezent la expoziţie cu nişte porumbei din rasa Strasser. De patru ani se ocupă cu porumbeii, de 7 ani cu iepurii şi de 8 ani cu găinile. (…) Ăştia sunt porumbei de greutate mare, deci nu zboară, numai se plimbă, îi putem lăsa liber în curte, sunt decorativi, sunt o rasă de carne. Băiatul a câştigat în fiecare an când a fost la expoziţii, la Sfântu Gheorghe, la Miercurea Ciuc, la Odorheiul Secuiesc, întotdeauna am avut un campion din rasa Strasser”, a declarat Szabó György.
Un porumbel premiat trebuie, desigur, să îndeplinească anumite criterii standard, dar mai ales trebuie să aibă „atitudine” şi „să fie pe fază” în momentul jurizării.
„Contează mărimea corpului. (…) Dacă e gri, cum e acesta spre exemplu, pe pieptul alb nu trebuie să aibă petice de alte culori sau nuanţe, contează forma capului, spatele să fie puţin arcuit, să nu fie drept. Şi contează poziţia, deci când e în faţa arbitrului sunt nişte momente hotărâtoare. Dacă nu stă cum trebuie ca să poată fi observat, poate să fie ratată arbitrarea, deci trebuie să fie şi concurentul pe fază, să spunem aşa”, a adăugat acesta.
Porumbeii pe care îi are provin dintr-o crescătorie de top din Ungaria şi a plătit pentru ei câteva sute de euro.
„Noi am cumpărat rasele din Ungaria. (…) Valoarea lor este foarte mare, noi am plătit 200 de euro pe bucată, atunci când am adus perechea. I-am luat de la un crescător care este prezent la expoziţii europene. (…) Sunt multe cheltuieli pentru hobby-ul acesta. (…) Pentru expoziţia aceasta am început să ne pregătim încă din noiembrie, le-am dat şi seminţe de floarea soarelui pentru că ele conţin ulei, iar forma şi strălucirea penelor e mai frumoasă”, a dezvăluit acesta unul dintre secrete.
Printre sutele de porumbei expuşi pot fi văzuţi câţiva „Guleraţi”, „Texani”, „Ardeleni bimoţaţi”, „Frezaţi”, „Zburători vienezi”, „Zburători albaştri”, „Toboşari arabi”, „Jucători de Birmingham”, „Voltaţi indieni” şi „Voltaţi maghiari”, dar şi „Capucini olandezi”, „Pescăruşi chinezeşti”, „Rândunici de Saxonia” şi porumbei voiajori.
Kovács Tibor din Sfântu Gheorghe are trei campioni în această expoziţie, din rasa „Albastru de Cluj”, dar şi mai mulţi porumbei voiajori „antrenaţi” pentru nunta fiicei sale.
„Experienţă am, pentru că eu cresc porumbei de mic copil, dar de când sunt la pensie cresc rasele astea pentru expoziţii, 3 – 4 feluri de rase. Aici am 22 de exemplare, dintre care trei campioni din rasa „Albastru de Cluj”. (…) Nu sunt foarte mulţi în ţară, iar mie îmi plac foarte mult, sunt albaştri, au ţinută, ochii mici, sunt foarte frumoşi. (…) Sunt feluri şi feluri de porumbei în lume, sunt mai mult de 150 de rase şi, după standard, trebuie cunoscute culorile, forma capului, ochii, picioarele, toate trebuie să le cunoşti ca să creşti exemplare „pur sânge”. (…) Mie îmi place să cresc porumbei ca să văd cum se mişcă, cum se comportă, sunt rase mai mari, sunt altele mai mici, mai drăgălaşe. După aia vine zborul, cum zboară, cât zboară, patru ore, cinci ore, cum se joacă, se învârte. (…) Favoriţii mei sunt cei care joacă. Am acasă vreo 80 de bucăţi, dar, dacă le dau drumul, din 80 vreo 60 joacă, se duc în văzduh şi se învârt în zbor, sunt jucăuşi şi asta îmi place cel mai mult. Sunt frumoşi şi porumbeii ornamentali, cei cu guler, dar ei nici nu joacă, ăia sunt numai de frumuseţe. Stau pe casă şi îi prinde uliul, dar pe ai mei, că sunt aşa jucăuşi, mai greu îi poate prinde”, a explicat Kovács Tibor.
Dispariţia unui porumbel, mai ales a unui campion care valorează 100 – 150 de lei pe piaţă, este o adevărată „catastrofă”, mai spune bărbatul.
Criteriile de jurizare a porumbeilor sunt foarte severe, arbitrii notând de la forma şi culoarea ochilor şi cioc, până la numărul, textura şi culoarea penelor. Un exemplar reuşit trebuie să aibă 14 – 16 pene pe fiecare aripă şi 13 – 14 pene în coadă.
Bărbatul vorbeşte cu admiraţie şi despre porumbeii călători care sunt capabili să revină acasă chiar şi de la mii de kilometri distanţă.
„Aici am trei porumbei voiajori ornamentali, dar acasă am 14, tot aşa albi. Îi ţin pentru fata mea care se mărită în luna mai şi îi ducem la biserică, în faţa bisericii le dăm drumul să zboare, că aşa e obiceiul la noi. Dar ei vin acasă, nu e problemă. Voiajorii ornamentali se întorc de la un kilometru – doi, dar sunt şi voiajori de cursă lungă, care vin şi de la peste 1.000 – 1.500 de kilometri, aceia, însă, sunt foarte scumpi, costă şi 1.000 de euro bucata. (…) E o mare bucurie când vin acasă. Eu am ceva pământ lângă Sfântu Gheorghe şi pe ăştia albi îi duc acolo când sunt mici să îi învăţ să vină acasă, iar dacă din zece se întorc nouă e bine”, a mai spus acesta.
Bartha Balázs, preşedintele Asociaţiei crescătorilor de păsări şi animale mici din judeţul Covasna, este pasionat de găinile de rasă, pe care le consideră deosebit de frumoase.
El spune că fiecare rasă are ceva aparte, fie că vorbim despre „Gât golaş de Transilvania”, „Mătase japoneză”, „Brahma”, „New Hampshire”, „Australorp” sau „Wyandotte pitic”.
Bartha Balázs afirmă că expoziţiile de păsări şi animale mici se bucură în fiecare an de succes în rândul publicului, mai ales în rândul copiilor.
„Este al 16-lea an în care organizăm această expoziţie. (…) Joi, cu o zi înainte de deschiderea oficială, a avut loc arbitrarea animalelor, de la 8 dimineaţa până la 10 seara a ţinut pentru că avem expuse aproape 1.150 de exemplare, şi puteţi vedea premianţii, pe fiecare fişă scrie ce punctaj au obţinut. (…) Vineri cred că au venit peste 500 de copii de la şcoli şi grădiniţe, le-a plăcut foarte mult, alergau printre animale, le dădeau mâncare, le mângâiau. (…) Scopul acestor expoziţii este să concurăm între noi, să vedem ce exemplare deţinem, dacă sunt frumoase şi valoroase sau nu, dar şi să învăţăm unii de la alţii, pentru că, de fapt, toţi suntem prieteni, nu rivali. În al doilea rând, organizăm expoziţiile şi pentru comunitate. Copiii care au crescut la bloc foarte rar văd animale mici de casă, mai ales din rasele pe care le avem aici. Spre exemplu, anul trecut au fost copii care nu au văzut niciodată curcani şi m-au întrebat ce „animal” este acesta”, a povestit Bartha Balázs.
Expoziţia, organizată cu sprijinul Primăriei Sfântu Gheorghe, a fost deschisă sâmbătă şi duminică, iar în ultima zi a fost organizată şi o tombolă în cadrul căreia, cu un bilet de 1 leu, cei mai norocoși au câștigat iepuraşi, porumbei, dar şi furaje şi cărţi despre animale şi păsări.
AGERPRES
