Duminică 7 iulie a.c., numită, în ortodoxia românească, Duminica Tuturor Sfinților Români, a avut loc, la Mânăstirea Mărcuș, slujba specifică hramului, la care a participat ierarhul nostru, Î.P.S. Ioan Selejan, Arhiepiscopul Munților.
Sfânta Mânăstire de la Mărcuș, cu hramul Sfinții Români, este așezată pe o culme de deal, în zona împădurită a Carpaților românești. Tradiția spune că locul aceastei sfânte mânăstiri a fost binecuvântat de Sfântul Ardealului, cum este numit de poporul binecredincios Părintele Arsenie Boca (1910-1989), care și-a purtat pașii pe meleagurile noastre. O dovedește și Sfânta Icoana a Maicii Domnului cu Pruncul, pictată de Părintele Arsenie Boca, aflată în biserica cu hramul „Sfânta Treime”din Chichiș, sat aflat în imediata apropiere a Mânăstirii Mărcuș.
La sărbătoarea hramului din acest an, Î.P.S. Ioan a participat în calitatea smerită de slujitor la strană, dar a susținut deopotrivă atât preoții, cât și strana. Credincioșii prezenți în număr mare în curtea mânăstirii (preoții au slujit în altarul de vară) au simțit profund prezența ierarhului lor, în primul rând, prin cuvântul de învățătură, prin vocea extraordinară și unică prin modulațiile ei, prin citirea pericopei evanghelice, prin cântarea unei minunate pricesne Străin am fost în viața mea.
Deși a fost o vreme schimbătoare, Dumnezeu a îngăduit, după spusele Î.P.S. Ioan, să ne rugăm în pace, poruncind norilor să se oprească. Iar norul binecuvântat a stat cuminte și a privit, din înălțimea lui, mulțimea binecredincioasă aflată pe dealul Mărcușului, în zi de mare sărbătoare.
La sfârșitul slujbei, Î.P.S. Ioan s-a adresat credincioșilor spunând că „a considerat de bine să vă aduc câteva drapele tricolore românești pe care le vom sfinți și pe care să le aveți ca pe o sfântă icoană în casele voastre.” Drapelele românești „au fost binecuvântate prin stropire cu apă sfințită, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.” Mulțimea de credincioși a participat în liniște la sfințire, apoi preoții s-au împrăștiat în mulțime și au împărțit drapelele. Î.P.S. Ioan a spus celor prezenți că dăruiește Tricolorul pentru a-l arbora la Ziua Națională, de marile sărbători ale bisericii noastre, dar și la hramul bisericii, pentru că este un moment deosebit și special pentru credința noastră. Este frumos să vezi și să simți, pe ulițele satelor și în orașe, atmosfera de sărbătoare. Ca să se vadă că în această țară este cinstit numele lui Dumnezeu, că suntem o țară creștină, iubitoare de Dumnezeu, de Sfânta Treime, de neam.
Înaltpreasfințitul Ioan îndeamnă „să ne rugăm cu toții și pentru țară. E bine să ne rugăm pentru noi, pentru familiile noastre, dar să știți că țara are mare nevoie de rugăciuni. Ne-a dat Dumnezeu o țară mândră și binecuvântată, cu munți, codri, râuri, cu mare, o țară în care poate trăi oricine este iubitor de Dumnezeu. De aceea cei care aprindeți o lumânare, când veniți la sfânta biserică, aprindeți și o lumânare pentru țară, ca Dumnezeu s-o păzească de necazuri. Țineți mereu sus Tricolorul acesta frumos, prin credința în Dumnezeu.”
După ce a predicat despre Sfinții Români, Înaltpreasfințitul Ioan ne-a îndemnat să ne păstrăm credința „cea lăsată nouă de Hristos și de Sfinții lui Apostoli, și să ne rugăm bunului Dumnezeu ca în Rai să fie cât mai mulți Sfinți Români, care să ocrotească glia străbună. De aceea v-am împărțit și aceste icoane sfinte – icoana României, cum am numit eu Tricolorul – steaguri sfințite de preoți și sfințite și de sângele cald al ostașilor români din toate timpurile, care au luptat pentru reîntregirea neamului nostru românesc. Nu purtați în mâini o bucată de pânză, ci v-am încredințat și un strop din sânge cald de fecior român rănit la Neajlov, la Călugăreni, la Mărăsești și în Munții Tatra, de aceea Tricolorul este un simbol cu totul deosebit al neamului nostru românesc. Nu știți cât tresaltă inima de bucurie, atunci când ești departe de țară și vezi, la o ambasadă a României, un drapel românesc. Te oprești și spui: O! Sfântă Țară Românească departe ești! Simți dorul de mamă și de țară.”
„Un astfel de arhiereu se cuvenea nouă să avem” a mărturisit în predica sa părintele Clement, la Mărcuș. Ne alăturăm și noi acestor afirmații și, împreună cu toți credincioșii ortodocși din Episcopia Covasnei și Harghitei, mulțumim lui Dumnezeu că ne-a dăruit, în această parte de țară a Carpaților, un episcop care iubește tradiția, care iubește Țara, care iubește pe Dumnezeu cu tot sufletul său și cu toată puterea sa. „Om de mare credință, cu deosebită evlavie și smerit”, cum l-a caracterizat, în puține dar convingătoare cuvinte, părintele profesor doctor Ioan Milea din Buzău, într-o emisiune televizată (TVR 2) din chiar după-amiaza Duminicii Sfinților Români.
Luminița CORNEA
