Peste 3.000 de credincioşi au ales să fie prezenţi, în cursul zilei de ieri, la slujba de la Mănăstirea Sfântul Ioan Botezătorul din Valea Mare, unde s-au bucurat şi de prezenţa celei mai înalte feţe bisericeşti a zonei, Episcopulul de Harghita şi Covasna, Ioan Selejan.
Ctitor, alături de fratele său, al acestui sfânt lăcaş, primul gospodar al comunei, Gheorghe Avram, proaspăt reales în această funcţie, i-a avut alături pe Horia Grama, deputat PSD de Covasna, Codrin Munteanu, prefectul judeţului Covasna, Gheorghe Marin, primarul din Barcani, Constantin Filofi- fost primar al comunei Sita Buzăului, însoţit de actualul primar ales, Nicolae Stoica şi fostul primar al comunei Vâlcele, Dumitru Marinescu. La finalul slujbei, fiecare dintre aceştia a primit în dar, de la ÎPS Ioan Selejan, câte o icoană care să-i ajute în tot ceea ce fac pentru binele românilor de pe aceste meleaguri.
Din păcate, acesta a fost primul an în care, de la sfinţirea lăcaşului de cult din anul 2000, credincioşii nu l-au mai avut alături pe ctitorul Mănăstirii Sfântul Ioan Botezătorul din Valea Mare, părintele arhimandrit Gheorghe N. Avram, care a trecut la cele veşnice, mult prea devreme. Aşa cum a spus, cu voce tremurândă, ÎPS Ioan Selejan, acesta îşi doarme somnul de veci în mormântul aflat în vecinătatea Mănăstirea Sfântului Ioan Botezătorul, “mângâiat de razele soarelui, în adierea vântului şi în cântecul rândunelelor”.
„Părintele arhimandrit Gheorghe N. Avram era ca şi copilul nostru adoptiv”
Printre credincioşii veniţi la slujba de ieri, atât din judeţ cât şi din alte părţi ale ţării, i-am întâlnit pe Elena şi Tănase Dardan, pensionari din oraşul Medgidia, judeţul Constanţa. Aceştia ne-au spus că timp de 20 de ani au fost prieteni cu părintele arhimandrit Gheorghe N. Avram, de pe vremea când acesta slujea la Mănăstirea Dervent din Dobrogea.
„Venim la Valea Mare încă de când s-a pus piatra de temelie a acestui sfânt lăcaş. Ne bucurăm că i-am putut oferi sprijin şi când a fost la Mănăstirea Dervent dar şi când ne-a împărtăşit visul dânsului de a ridicat această Mănăstire de la Valea Mare. Noi avem două fete, iar părintele era ca şi copilul nostru adoptiv. De aceea, acum când nu mai este printre noi, îmi este foarte greu să accept acest lucru” ne-a mărturisit, cu lacrimi în ochi, doamna Elena.
Maria Graur
