Sunt bine cunoscute cele șapte păcate capitale, considerate de Biserica Ortodoxă drept „izvorul tuturor fărădelegilor săvârșite de om”: desfrânarea, invidia, mândria, lăcomia, iubirea de arginți sau avariția, mânia, lenea. Numai că păcatele omenești, izvorâte din „păcatul ancestral”, când Eva s-a lăsat păcălită de Satana în chip de șarpe și l-a îndemnat și pe Adam să încalce interdicția divină, de a nu mânca din pomul cunoașterii binelui și răului, sunt mult mai multe.
Foto: Silviu Ipătioaei- M.d.C
În practica creștină există și obiceiul ca celor care se duc la preot pentru mărturisirea faptelor necuviincioase să citească și lunga lista cu păcate, pentru ca astfel să se cunoască pe ei înșiși și să se căiască. Curioșilor le recomandăm consultarea site-ului www.libertatea.ro , unde pe data de 4 octombrie 2014 a fost publicat un material cu titlul „Lista celor 193 de păcate pe care nici nu te gândești că le comiți. Trebuie să-ți aduci aminte de ele la spovedanie”. Este citată și sursa bzb.ro , unde poate fi găsit și un „Îndreptar pentru spovedanie” care include lista cu păcatele amintite.
Unul dintre marile păcate, după cum bine știți și Dumneavoastră, este hoția , cu sensurile de furt, jaf, fraudă, jecmăneală. Desigur, aceste sinonime au nuanțele lor; dacă furtul înseamnă a-ți însuși bunul altuia, jaful înseamnă ceva mai mult, adică „furt însoțit de violență”. Și de-a lungul secolelor ne-au tot jefuit și jecmănit boierii, nobilii, grofii, neamurile străine invadatoare, domnitorii lacomi, guvernanții necinstiți, funcționarii corupți, dar și noi pe noi, încât ne mirăm c-am rezistat timpului ca să trăim până în zilele noastre, când la modă sunt: promisiunile neonorate prin care ni se fură visele, jefuirea bogățiilor țării, frauda (ca „act de rea-credință săvârșit pentru a obține un profit”, de fapt o înșelăciune), și alte forme de spoliere care ne fac traiul greu și viața amară. Pentru unii hoția a devenit un mod de viață, ba chiar o „profesiune”, un mod de a fi sau de a se îmbogăți pe nemuncite.
Hoțul, adică cel care are acest comportament, este categorisit în dicționare sub diverse nume: pungaș, borfaș, potlogar, șarlatan, coțcar, tâlhar, bandit, găinar etc. Bineînțeles că există și alte tipuri de hoț, la alte niveluri și cu alte denumiri, mai moderne.
Și hoții s-au specializat de-a lungul timpului: dacă celor care se ocupau de furturi mărunte li se spuneau găinari, probabil că la început furau găini, altora (care-ți goleau buzunarele) li se spunea „hoț de buzunare”, din nefericire avem destui și azi, așa că păziți-vă, oameni buni, când vizitați marile orașe! Deoarece societatea a evoluat, nu mai suntem în Vestul Sălbatic ca să dăm atacul la vreo bancă și să tragem cu pistoalele în cine se nimerește, acum hoțul este domn, el lucrează curat și inteligent, de aceea i se spune „hoț de carduri bancare”, căci el fură din „bancomate”, iar dacă nu poate face acest lucru cu cardul, ia bancomatul cu totul. Ce-i drept, încă mai sunt și dintre aceia care dau iama prin bănci sau te jefuiesc chiar pe stradă. Și da, hoțul modern folosește ca mijloc de deplasare mașina, și dacă se poate una furată, pentru a i se șterge urma. Mai sunt și alții, care n-au frică nici de Dumnezeu; ăștia intră în biserici și fură din cutia milei ori din altar, orice numai să se aleagă cu ceva pe care să-l poată vinde pe câțiva lei, să aibă de țigări, băutură sau droguri. De cei mari, numiți „penali” ori „interlopi” sau „mafioți” nu ne atingem, căci ăștia au „paravane” și-s mai greu de descoperit și de dat pe față.
Să ne întoarcem puțin la cei mai mici, sau cum s-ar spune „plevușca”, și să vedem ce-au pățit câteva specimene, după cum ne anunțau ieri știrile televizate. Cică într-un oraș vreo doi hoți s-au dus să jefuiască locuința unui bogătaș, au luat ei ce-au luat de-acolo, și fuga peste gard, numai că la unul dintre ei gardul, fiind din bare de fier ascuțite la vârf, i-a purtat ghinion, prinzându-i piciorul și lăsându-l pe bietul pungaș agățat în gard, până când au sosit polițiștii să-l „salveze”. Despre un altul se spune că a intrat în pivnița unui gospodar să-i fure bunurile, numai că acolo a călcat în capcana pentru șoareci și, făcând gălăgie ca să scape, a fost prins de proprietar. Concluzia este că trebuie să punem mai multe capcane pentru „șoareci”, așa poate s-or împuțina hoții, că prea s-au înmulțit, și găinarii, și jefuitorii, și penalii, și interlopii, de-ți fine să exclami din nou: „Cum nu vii tu Țepeș Doamne!” să pui mâna pe ei, că prea au sărăcit această țară! Dar cum nu prea mai e loc prin închisori, în scurt timp vor fi eliberați și cei dinăuntru, așa că nu ne mai rămâne decât să ne păzim bine buzunarele, dacă mai avem ce păzi…
Mihai Trifoi
